Criza barbatului de 40 de ani... sau altceva?
Raspunsuri - Pagina 35
ilia_99 spune:
buna dimineata, fetelor.
probabil ca aveti dreptate si, de fapt, nu mai am resurse sa lupt. si nu vad nici de ce as mai face-o. dar imediat imi vine in cap intrebarea: si daca o sa regret? daca, peste 5 ani, o sa fiu tot nemultumita de partenerii pe care ii voi gasi si voi face mereu comparatii cu el? fiindca nu voi putea niciodata rupe definitiv relatiile cu el: e tatal copiilor si inca unul bun pt ei. si daca tot ce se intimpla acum e rezultatul frustrarilor acumulate de amindoi in ultimii 4 ani? nu e deloc usor sa cresti 3 copii, sa-i speli seara de seara - si nu lipseste de la bai, decit rar, sa te gindesti la ce maninca, vaccinuri, aoleu, are febra, ailalta are lectii, cine o ia de la scoala, tb sa le luam haine, unde mergem la mare, au nevoie de mare, operatie de polipi, amigdale, da' ta-su de ce nu vine, de ce n-o cauta, de ce nu stie la ce scoala e, etc..... si tb sa recunosc ca gasesc oglindit in el mare parte din mine, nu stiu cum sa explic: ca mod de reactie, ca idei si ginduri, ca principii, ca valori. nu toate, nu identice, dar avem momente dese cind ne gindim la acelasi lucru, sau avem aceleasi opinii legate de un subiect, ca s-a intimplat de multe ori sa stiu ce vrea sa spuna inainte s-o spuna si el despre mine la fel...
am impresia uneori ca ma invirt intr-un cerc...
agnes, am citit Fromm si multe altele. dar... ma gindesc: acum 8 ani am divortat, am decretat ca nu e el ce-mi tb, ca sunt frumoasa, desteapta, bla, bla si merit mai mult.. si s-a terminat divortul in 2 infatisari si.. au inceput abia atunci pb. cu drept de vizita, cu discutii si certuri, cu nopti de nesomn, cu copilul plingind si avind reactii violente, pt ca, acum, dupa atita vreme sa ma intrebe fii-mea: si totusi, de ce nu te poti impaca tu cu tata? are 10 ani si eu am 2 copii cu alt barbat, cu care ea traieste in aceeasi casa de 8 ani!!!!!! am amutit!
mai pot, mai vreau s-o iau de la capat de data asta cu 2 baieti, care vor avea tot timpul nevoie de tatal lor - care-i iubeste cum nu s-a iubit pe el vreodata? pt mine, ca femeie, ar fi simplu. sigur ca, la un moment dat, se va gasi un barbat pt mine, si altul si altul, daca asa o sa vreau. dar pt mine, ca MAMA.... va fi ff greu sa traiesc cu toate aceste intrebari.
am o cunostiinta: s-a casatorit la 20 de ani cu marea iubire din facultate. dupa 2 ani au divortat, fara copii, fiindca el gasise pe altcineva. au stat despartiti vreo 3-4 ani, timp in care a avut fiecare relatii, niciuna ce-si doreau. dupa 4 ani el a cautat-o, intr-o zi, cu o floare in mina. pur si simplu era EA si nu altcineva. s-au recasatorit civil, cu 2 martori, prietenul meu de atunci si cu mine, si au facut 2 copii. au trecut 13-14 de atunci si sunt tot impreuna.
ma gindeam ieri ca ar fi asa simplu daca as avea unde sa ma duc cu copiii, dar deocamdata nu am. insa, pe principiul "daca alegi, nu stii ce pierzi" raminind inca aici, poate e singura varianta in care sa gasesc o solutie..
el mi-a spus ca-si doreste in continuare relatia asta, dar simte ca e prea multa presiune pe relatia asta, ca amindoi am vrea sa dispara toate pb si frustrarile si sa fie ca inainte, dar nu se poate. si toate discutiile nu fac decit sa ne incarce si mai mult. e adevarat, eu simt uneori ca ma sufoc, iar ideea de a deschide gura sa "discut" imi zbirleste parul...
aseara s-a intors parca cu drag, pt prima oara dupa mult timp, m-a tint in brate la tv, mi-a spus ca i-a fost dor de mine...
astept sa ma lumineze Dumnezeu, ca nu mai stiu nimic...
va pup cu drag!
dov spune:
aham, totusi, incrancenarea ta e de la faptul ca el pare ca inca nu s-a stabilizat. cand iti arata afectiune, parca nu mai e asa greu. asta inseamna ca inca il iubesti. ca esti obosita, asta clar. dar nici pe departe nu esti inca pregatita sa zici stop. si nici nu te-as sfatui. chiar si cand iti spune ca sa pui tu punct, etc., eu i-as zice ca n-as face-o. este criza lui, el sa faca tot ce crede de cuviinta. si nici nu m-as arunca direct la desfacutul acteleor. ati putea incerca, daca nu mai vrea si nu mai vrea, sa plece el, sa se mute o perioada.
in fine, indiferent care e mersul relatiei, incearca pe cat de mult poti, ca, in momentul in care gandul tau zboara catre aceasta relatie, catre cum se va finaliza, etc, sa stopezi, sa refuzi sa te gandesti. fa ceva brusc in momentul ala, sau apuca-te sa canti, tare, sau sa vorbesti, fa ORICE te opreste sa despici atata firul in 4.
sunteti mult prea obositi amandoi ca sa judecati la "rece". si e si normal, ati trecut prin prea multe. nu stiu cat de rece/egoist este omul asta, dar la cat zici tu, a suportat cu stoicism destul de multe, altul, la cum il descrii tu, ar fi dat de mult bir cu fugitii.
cred ca si tu vezi acum doar partile rele, exagerandu-le putin. pana la urma, toti suntem intr-o oarecare masura meschini.
lasa timpul sa treaca, si refuza sa te mai gandesti. diseaca doar cand faci terapie, si in rest lasa timp sufletului si mintii sa se odihneasca.
blue eyes spune:
Ilia, eu am ti-am urmarit subiectul, am intervenit o singura data indicandu-ti povestea lui Flexi. Intervin din nou azi, scurt si cuprinzator: nu cred ca e momentul de a lua decizii radicale. Lasati-va timp si respirati un pic.
Suferinta din dragoste e de preferat celei din lipsa de dragoste.
AgnesLuca spune:
da, ilia, ma gindeam io ca duminica seara lucrurile se vad iar altfel, de aia am si scris ca te inteleg si nu ma astept sa iei o decizie. Iubirea pe care o descrie Fromm sa stii ca exista, este rara si chiar nu stiu ce trebuie sa faci ca sa o gasesti, poate doar sa te impaci cu tine insuti si sa fii capabil sa te deschizi si sa risti neconditionat. Dar, cum zicea Fromm, intii trebuie sa crezi.
Am trait multi ani ca tine, cu aceleasi indoieli in suflet, dar acum stiu ca se poate si altfel. 
Agnes
36+
Bluel spune:
Ilia, of, ma asteptam la o astfel de rasturnare de situatie si, din pacate, cred ca o sa mai urmeze si altele (pana cand o sa pui tu piciorul in prag sau cealalta), el e acum in perioada in care nu stie sigur ce vrea, e prins intre doua lumi, te vrea si pe tine, o vrea si pe cealalta....Imi pare sincer rau si as fi vrut sa nu am dreptate si sa nu pot spune ca o mama "Vezi, ti-am zis eu? " (ca na, sintem cam de aceeasi varsta).
Ma doare sa te vad cum te zbati, acum il iubesti (pt. ceea ce ati avut impreuna), acum il urasti (pt. ceea ce a putut sa iti faca acum), cum ii cersesti afectiunea si pe care ti-o acorda cand are el chef 
...ar trebui sa iti recitesti mesajele...
E normal sa lupti pentru familia ta, pentru copiii tai, dar numai tu stii daca merita....nu stiu, dar,in mintea mea, un barbat dus de acasa nu mai poate fi intors sau nu mai merita, asa vad eu lucrurile. Pe de alta parte, sint convinsa ca te gandesti la copii mai intai, pt. ca si tu stii ca acolo undeva exista un alt barbat pentru tine, poate chiar mai bun, mai frumos, mai destept, mai iubitor, care e capabil sa faca orice pentru tine....dar cum va fi el pt. copiii tai? Intrebarile astea nu iti dau pace, cred...e greu, greu, dar trebuie sa faci ceva, nu-l lasa sa iti distruga increderea in tine si sa zici mersi daca el mai trece pe acasa si iti mai da, din cand in cand cate o imbratisare....
Iti doresc multa putere, intelepciune si sa treci cu bine peste perioada asta
lalilu spune:
Illa, draga, mi-e tare mila de tine..Nu am scris pana acum, desi te urmaresc de la inceput. Nici eu nu sunt intr-o situatie prea roz, dar ce vreau sa spun este ca e crunt sa traiesti asa, framantata, zbuciumata. Cateodata cred ca zicala "fericiti cei saraci cu duhul " este tare adevarata. cand stii prea multe, cand citesti mult, cand ai viose si aspiratii inalte, cu greu iti poti gasi linistea. Am cateva prietene care, maritate si cu copii fiind, cu barbati ...unii betrivi, altii curvari, altii delasatori, tipul cu ziarul in mana si berea in fata, care nici macar tati buni nu sunt...ei bine, ele nu se plang. Da, nu sunt fericite, nici macar multumite, dar merg pe ideea ca asta este, asa e in orice casnicie...nu le bucura nimic in afara de rezultatel;e scolare ale copiilor, nu-si doresc/nu-si mai doresc nimic anume si traiesc asa, de pe o zi pe alta...
Asa nici eu nu pot. E tare rau sa simti in permanenta golul din viata ta, sa simti ca nu apartii, cumva, lumii asteia, sa simti ca nu prea mai ai ce sa-i spui celui de langa tine...Nu stiu ce sfat sa-ti dau, fa doar ce simti, dar fi un pic egoista si gandeste-te si la sufletul tau. Intreaba-te daca vei putea trai asa o viata intreaga, cu sentimentul permanent ca-ti lipseste ceva, cu suspiciunea plutind.Esti prea tanara, daca aveai vreo 50 ani, poate nu mai conta, dar asa...Multa putere iti doresc...
Lalilu-mama Mariei si a lui Luca
irinabobe spune:
Balanta , chiar daca la acest subiect ati scris doar voi 2 pentru o perioada, ramai aici. imi place sa te citesc. esti una dintre cele mai rationale persoane pe care am vazut-o pe acest forum.
ilia te-ai gandit ca de multe ori iubim atat de mult pe celalalt incat uitam sa ne iubim pe noi? am ajuns la concluzia ca e mai bine sa incerci sa te simti bine cu tine insati, sa te iubesti pe tine iar celalalt sa fie doar o completare. daca exista bine, daca nu nici nu conteaza...
asa ca incerca de acum sa te gandesti in primul rand la tine, la nevoile tale (nu ale lui), sa te simti bine atunci cand te trezesti dimineata si sa poti aprecia zilele in care esti singura. nu iti mai pune asteptarile in altii pentru ca invariabil vei fi dezamagita.
esti tanara, inteligenta, ai 3 copii minunati...bucura-te de ceea ce ai si atunci cand te vei aprecia tu pe tine probabil ca o sa apara si cel care sa te iubeasca asa cum meriti.
delphin spune:
Ilia! Pacat! Tot zbuciumul asta al tau! Tu il iubesti...indiferent de ce povestesti la nervi!Si el te iubeste si se pare ca asa cum zici, nu stie sa o arate si se complace in asta.
Din ce povestesti tu despre bani, nu ca ar fii meschin, ci doar putin necajit. cred ca criza financiara ii da de furca mai mult de cat lasa sa creada, de aici si replica cum ca sa-i dai. eu nu prea inteleg cum e cu cheltuielile separate..parca nu e familie, dar ma rog, fiecare gestioneaza cum vrea.
Sotul meu stie cati bani avem cand il anunt eu si cand primeste fisha de plata, in rest
. Si nici nu-l intereseaza. Are incredere 100% in mine pt. gestiunea financiara. el plateste toate facturile, dar cu banii pe care eu ii dau. Si am grija mereu sa aiba bani pt. el.
Dar asta e alta poveste.
Ramai o vreme in aceeasi "oala". Aseapta sa mergi din nou la munca, sa va regasiti la pranz sa mancati impreuna, sau seara...
Sa daca chiar nu mai vrei cu el, ramai langa el pana cand ai intr-adevar un plan de "bataie". Sa ai cat de cat "spatele" asigurat.
Mai lasa sa se decanteze toate! Dar nu mai accepta sa fie o alta in viata lui. Punct!
ilia_99 spune:
va multumesc tuturor pt raspunsuri.
bluel, delphin, eu nu stiu daca exista alta femeie, eu v-am povestit ce suspiciuni am avut in toamna. si nu cred ca se pune pb sa accept asa ceva, daca as putea sa dovedesc cumva, nu doar sa-l acuz pe banuieli de-ale mele, si stie asta ff bine. stie ca daca as gasi o dovada s-ar termina totul, pe loc. dar n-am avut decit banuieli si atit.
in plus, nu e ca mai trece pe acasa si-mi da cite o imbratisare, e acasa tot timpul, zi de zi, seara de seara. we asta a fost o exceptie, a fost plecat, in alt oras, la un eveniment la care eu n-am avut chef sa merg.
poate ca aveti dreptate toate ca nu e momentul sa iau decizii radicale acum. sunt prea incarcata emotional si drept sa spun... nu mai stiu nici eu ce vreau!
vreau liniste, atita stiu!
ilia_99 spune:
hohohoho......
am citit topicul "tipul scorpion" .. luati de cititi descrierea Ramonikai, ca sa intelegeti cu ce stau in casa....
dupa cum a incheiat ea acolo, ma duc sa ma impusc direct: eu sunt gemeni, cu ascendent in leu! 
ca o curiozitate, o fi karma mea, te pomeni: primul sot - scorpion, doi copii - scorpioni, iar al treilea - la doua zile distanta de inceputul zodiei - da' io nu cred neam ca e balanta... 
hai ca azi mi-am amintit ca aveam printr-un sertar niste simt al umorului...