Intamplari paranormale

denizel spune:

a, nuuu, nuuuu, masinile voastre de spalat sunt in siguranta cu mine. Le iubesc prea tare ca sa le vreau raul :)).
In plus, eu nu am puteri dintr-astea speciale , nici nu-mi doresc sa am si, precum ai vazut, nici prieteni cu puteri speciale nu-mi pot face .
Fiindca-s singura acasa si fiindca s-a vorbit de ochiul rosu , ma gandesc sa-mi pun dvd-ul cu LOTR. Vad ca inspira pe multi, cine stie... .

Maamiii, îmi place pielea ta! E ca de câltitzã" :-)) - din jurnalul unei mãmici de bãietel.

viviana spune:

Am facut si eu in copilarie spiritism cu cartea si cheita. Il chemam intotdeauna pe Stefan cel Mare.
La sfarsit trebuia intotdeauna sa-l rugam sa plece si apoi intrebam: Spirit al lui Stefan cel Mare mai esti aici? Si daca cartea nu se misca inseamna ca plecase.

Odata, am uitat sa-l facem sa plece si vreo saptamana in fiecare miscare a perdelelor "vedeam" spiritul lui.

Dar, de departe cel mai mult mi-ar placea sa levitez, asa putin.


In anul '91 aveam o combina muzicala cu telecomanda. Nu prea existau in piata. In seara aceea aveam musafiri si un prieten, mai credul, ne povestea ca are puteri paranormale. I-am facut propunerea sa incerce sa schimbe posturile la radio, sa dea mai tare sau mai incet prin puterea mintii. Am creat atmosfera, am inchis lumina. Si a inceput tipul sa se concentreze sa faca pase si spunea cu glas tare, cavernos: "Sa se faca volumul mai incet" Si volumul se facea. Eu actionam cu telecomanda pe la spatele lui.
Apoi ne-a fost rusine sa-i spunem ca a fost cam fraier. Si am lasat-o asa. Ne-am mai intalnit acum 5 ani si inca isi mai amintea povestea, inca mai credea in ea si mi-a spus ca l-a ajutat foarte mult dupa moartea tatalui lui.

Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

denizel spune:

hai maaa, ce rai ati fost... :D.

Maamiii, îmi place pielea ta! E ca de câltitzã" :-)) - din jurnalul unei mãmici de bãietel.

gaba-rema spune:

Aha, si tu crezi ca e vreo legatura, oricat de neinsemnata, intre raul pe care omul ti l-o fi facut sau dorit, si faptul ca nevasta lui a pierdut o sarcina?? .... nu am nici un comentariu... sunt uimita doar ca multi, foarte multi oameni cred in astfel de bazaconii.
si sper numai ca femeia aceea care a pierdut sarcina a reusit sa-si revina dupa trauma psihica inevitabila in astfel de situatii...

gaba-rema spune:

Chiar la topicul asta am promis ca, daca patesc ceva " paranormal", vin si povestesc. Iaca, s-a intamplat! Zilele trecute eram pe la frate-meu si mi-a aratat niste poze recente dintr-o alee de parc. Ei, si ajunge el la un bust. Nu se vedea ce bust e, era pozat de departe. Frate-meu intreaba: cine e? iar eu, la misto, zic "... alecsandri". Frate-meu sare ca ars: "Aa, stiai??..."
...Nu, nu stiam...

mariucamea spune:

n-am reusit sa citesc toate mesajele.

eu nu prea sunt paranormala, adica nu am experiente de genul acesta.

am insa o intrebare pt pers care au trait evenimente paranormale,

doar pt persoanele care sunt crestini:

ati discutat despre aceste intamplari paranormale cu parintii vostri dovohnici?

conchita spune:

da, in romania. iar raspunsul a fost rugaciunea, printre altele, ca nu pot spune tot...
de cand sunt mama mi s-au intamplat foarte rar. am observat ca depinde si de starea mea emotionala, se intampla cand sunt foarte vulnerabila si extrem de sensibila...
la inceput a fost "interesant", nu mi-am dat seama de implicatii cu adevarat, am crezut ca tot ce zboara se mananca. dar pe vremea aia eram si atee, asa ca, na, se intelege. mi-a luat multi ani sa inteleg si sa invat cum sa ma impotrivesc. recunosc, initial doream experientele astea, ma faceau sa ma simt speciala, cu acces la lumi nevazute, ce mai, telenovela, nu alta. dar am invatat, cu timpul, ca nu-s pregatita si nici nu mi s-a daruit, caci initierea in asta nu a fost un dar, ci o lectie de la altcineva. eu am deschis usa si am dat buzna, nu m-a invitat nimeni inauntru. da, poate ca sunt si predispusa, avand in vedere cat de usor am sarit multe trepte, dar asta nu conteaza...

mariucamea spune:

conchita, si eu am trait un timp in care am crezut ca o solutie la problemele mele ar fi sa sar peste mai multe trepte o data.

ulterior m-am intors si am parcurs si celelalte trepte.

apoi a urmat urcusul firesc.

o zi buna in continuare!

Bysko spune:

Am citit subiectul cap-coada. Am fost interesata de paranormal, dar mi-a fost teama sa aprofundez tema. De fiecare data incerc sa ma conving ca exista niste explicatii logice
Intamplari proprii nu prea pot sa relatez; doar ca acum vreo 10 ani era cat pe-aci sa fiu calcata de o masina care a intrat intr-un stalp de la coltul unei strazi. eu tocmai facusem 2 pasi si eram pe mijlocul strazii(fusesem in locul respectiv cu 2 secunde inainte si pe acolo ar fi trebuit sa merg in continuare). Masina a rupt un indicator si gardul, intrand in curtea respectiva.
Cand ne-am hotarat sa facem un bebe nu am spus nimanui din familie, mai ales ca eram la facultate si ma asteptam sa nu fie de acord cu decizia noastra. Tata a visat ca a luat o rochita de pe un gard. Cand s-a trezit dimineata i-a zis mamei ca o sa aiba o nepotica in curand.Peste 2-3 zile le-am dat si eu vestea cea mare( de fapt le-am confirmat-o)

viviana spune:

Atunci cand scapi dintr-un pericol iminent nu te poti gandi la paranormal.

Oamenii au gasit 2 explicatii:
- ingerul pazitor conform teoriei creationiste
- schimburile biochimice la nivel celular ce se petrec in organism cand acesta simte ca va fi agresat din exterior si are o reactie care se traduce in anumite gesturi - conform teoriei evolutioniste. Animalele au instinct si simt pericolul. Si noi oamenii avem acelasi instinct, adormit, care in anumite situatii si la anumiti oameni se manifesta.

Acum 20 ani mergeam pe Lipscani. Era iarna. Deodata m-am oprit brusc. In fata mea a cazut un bloc mare de gheata. M-am albit la fata. O batranica a deschis geamul si mi-a dat un pahar cu apa. M-a intrebat: "De ce te-ai oprit?". Am raspuns: "Nu stiu."

Cand avea fata vreun an si ceva eram in parc. Stateam fata in fata. Undeva in spatele meu, in diagonala niste adolescenti joaca fotbal. Unul loveste tare in minge. Apoi totul parca se desfasoara cu incetinitorul. Adolescentii se opresc panicati. Ii vad cu coada ochiului. Nu vad - sesizez mingea care vine cu putere spre capul copilului. Nu fac nicio miscare, doar ridic mana stanga, in dreptul ei. Mingea ma loveste cu putere. Adolescentii vin spre mine, ingrijorati, isi cer scuze. Am avut incheietura fisurata.

De ce am actionat asa si nu altfel? Habar nu am. Dar, sigur, nu este nimic paranormal in asta. Doar instinct, autoconservare si ce alte explicatii se mai gasesc.

Acuma au mai trecut anii, mi s-au mai tocit simturile, a intervenit rutina, plictiseala si a disparut, sper ca nu cu desavarsire, starea de alerta pe care o experimentam, mai la tinerete.

Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi