Intamplari paranormale

conchita spune:

CUM stii? adica asa sigur-sigur ca e una, nu cealalta?
mai ales ca i s-a intamplat ei, nu tie, nu erai acolo, n-ai vazut nimic. doar dintr-o descriere? :-))

ia sa caut ceva, ca mi-am adus aminte:
http://video.google.com/videoplay?docid=5468215753525430174

maddutz spune:

gabi si mie imi place sa cred ca mata era semnul ca trebuia sa dau la o parte cartea si sa ma duc sa dorm. despre norisori....a fost ceva ciudat. foarte ciudat. brrr...oricum, nici eu nu cred in aghiuta.
am asistat candva la o criza a unui alcoolic aflat in sevraj. fugea in patru labe dupa niste gandaci pe care numai el ii vedea. noi restul nu! cred ca el, daca ar intra pe forum acum, v-ar spune ca sigur gandacii erau acolo, dar erau intr-un univers paralel, si restul persoanelor aflate de fata din acest motiv nu-i vedeau!
poti sa-l contrazici (imi place sa cred ca da, totusi)? era realitatea perceputa de el. pentru el aia era realitatea. pentru noi, restul, realitatea era cea fara gandaci.
si ca sa fiu sincera, imi place mai mult realitatea mea, cea fara "gandaci"

gaba-rema spune:

Da, stiu eu sigur-sigur, in cazul asta precis, cu matza si cu Maddutz ... la altele nu ma bag, aclo nu stiu .

Dar tu ce crezi, a trecut matza atunci pe la Maddutz?
C'mon, please...

EEDIT
caci n-am mentionat ca am vazut de destule ori soricei fugind pe langa perete, sai icoane schimbandu-si fizionomia cand ma uitam la ele, cutii de pe dulap desfacandu-se de la sine cand ma uitam la ele... am auzit si voci limpezi... o data, urcand pe munte, am auzit timp de jumatate de ora un cor de copii cu voci de cristal , cantand... a fost minunat, recunosc... dar toate astea NU AU FOST... altundeva decat in mintea mea.

conchita spune:

gabi, te alinti. nu stii nimic-nimic sigur despre matza lu maddutz. nici eu nu stiu. nu am fost acolo, nu o cunoastem pe maddutz, nu avem nici o posibilitate sa stim. doar o optiune: crezi sau nu crezi. si asta e dificila, cum crezi daca n-ai fost acolo, cum sa NU crezi daca n-ai fost acolo? simplu. deci, nu stim.

maddutz spune:

biata mea "matza"

interpretarea logica: halucinatie, oboseala, stres.
intrebare logica: de ce nu am mai trait astfel de episoade? momente de stres am mai tot avut. conditiile de stres aceleasi: examene (nenumarate), stres, nopti nedormite. de ce nu a mai aparut niciodata un astfel de "episod". care au fost conditiile care au determinat aparitia acelui episod?
ce se intampla la nivel biochimic de apar astfel de "fenomene", daca ar fi sa cautam un raspuns din punct de vedere neurifiziologic. de ce sunt singulare?
oricum, din pacate, noi nu putem gasi un raspuns. putem da doar cu presupusul. dar cred ca raspunsul la aceste intrebari ar fi interesant. ar trebui sa ne concetram asupra solutiilor, nu asupra "problemei"!

conchita spune:

"logica" asta corespunde limitelor noastre, iar mie mi se pare simplista si cam lasha, hai sa punem etichete usoare si sa aruncam sub pres. nu e chiar asa de simplu.

de curiozitate, ati deschis linkul ala?

maddutz spune:

da mmie imi merge in fundal. nu am reusit sa fiu atenta la el insa

gaba-rema spune:

Raspuns logic: vedeniile nu sunt foarte frecvente, chiar daca ne stresam si suntem obositi mai mereu. Nu mi se pare ceva asa de incredibil, din contra. Nu e obligatoriu ca in orice moment de stres sau tulburare sa apara o vedenie. Cand apare, e interesant. Dar cam atat...

Ce problema? De ce trebuie solutii? Daca avem o viziune, f.frumos... Trebuie sa gasim o solutie ? De cate ori am avut viziuni (sau "auzenii" ca sa le zic asa :) mi-a placut f.mult. Nu vreau cu tot dinadinsul sa scap de ele

gaba-rema spune:

Yuc , chiar asa? Alerga omu' dupe gandaci imaginari? Asta chiar o cred... saracu' om. Sper ca s-a lasat de dupa atata chinuiala. Si nu o spun la misto!
Da, pana la urma si eu cred ca realitatea "mea", aia fara semnificatii ciudate la fiecare curiozitate... e mai buna. Pt. ca nu te abate de la realitate.
Dar cand apar vedenii, e simpatic sa le urmaresti, de multe ori e chiar placut :)

rhoneea spune:

M-am hotarat si eu sa scriu...
Imi cer scuze daca intervin la momentul nepotrivit,insa am trecut prin cateva experiente carora nu le gasesc raspunsul....Asa cum totul este in viata asta plina de mister...

Inainte de a spune cate ceva vreau in primul rand sa-i spun lu; LadyJ...Cat adevar poti grai in tot ceea ce spui despre a gandi pozitiv.Cand am fost insarcinata,obisnuiam sa ma uit foarte la Zonereality 'birth stories".Printre astea mai era si "Pacient's files".Era o tanara de 27 de ani,proaspat casatorita si care avea o tumoare neoperabila pe creier.Din momentul de cand aflase le spunea tuturor din spital ca ea va iesi pe usa doar sanatoasa.Avea atata aura pozitiva in ea,ca toti credeau si ei acelasi lucru,desi dr ii spusesera ca sansele era de 1% ca ea sa scape.Tumoarea ei crestea,pana intr-o zi cand a intrat din nou in analize pentru a schimba tratamentul.Dupa tomografie rezultase ca tumoarea incepuse sa stagneze.Ei bine,pana la urma a iesit pe acea usa complet vindecata,iar asistentele ii spusesera ca nu mi vazusera pe nimeni care sa creada cu atata pozitivism ca ea va fi bine.Au recunoscut,ca se asteptau ca in fiecare zi sa-i declare decesul.Atunci ea a spus "v-am spus ca ma voi face bine"Aceste cuvinte mi-au ramas intiparite in minte foarte clar,la fel si imaginea ei cu parul roscat ,lung si cheala pe jumatate.A plecat fericita...
Probabil ve-ti spune ca medicamentele si-au facut efectul,dar eu cred cu desavarsire ca mintea ei a ajutat cu mult mai mult decat ne inchipuim.


Bun,acum sa va spun o intamplare,care m-a marcat foarte mult.

In toamana lui 2007,sotul meu avea concurs de rally-uri.Nimic din ce a fost planuit la acest concurs nu fusese respectat.Totul fusese decalat.In data de 11 noiembrie,sotul meu la ora 5 dimineata trebuia sa iasa pe usa si sa plece la concurs.Nu ma gandeam nici o clipa ca el ar fi putut pati ceva sau ca s-ar fi putut intampla ceva.Eram foarte sigura de profesionalismul de care dadea dovada.Trecusem de multe ori prin experienta cu rally-urile.Eram obisnuita,devenise parte din viata mea..Cu o seara inainte mi-a lasat niste bani,ceea ce nu facea asta,n-am spus nimic.Apoi dupa ce a stat la tv inainte sa se bage in pat,mi-a spus "honey,if something will happend with me,the A.T.C.L will give some money,and take good care of Sebi"Am inlemnit.I-am spus ca e ca o zi obisnuita pentru el,doar el m-a invatat sa cred asta atunci cand pleaca.Dimineata la 3 se trezeste Sebi,ii dau sa pape si adoarme in bratele mele.Il mut usor in pat.Ma bag din nou in pat langa sot si-apoi il simt cum se ridica din pat.Mi-am dat seama ca e deja 4,dupa care am adormit instantaneu.Ca o paranteza,de fiecare data cand pleaca de acasa iar eu dorm ma saruta.Asa a facut si in zorii zilei de plecare catre concurs.Dormeam pe partea stanga,iar el a venit pe partea dreapta sa-mi spuna ca va pleca si sa ma sarute.In momentul in care m-a atins,am tipat atat de tare ca s-a trezit copilul,m-am speriat si s-a speriat si el.Atunci cand el m-a atins cu mana pe umar si mi-am intors capul,nu l-am vazut pe el,am vazut negru.Negru nu ca o persoana ci pur si simplu negru,iar in spate era lumina aprinsa in coridor ceea ce am si vazut-o.Am distins foarte clar lumina de chestia neagra.Tocmai de aia am si tipat.Imaginea mi se intrerupe imediat de plansul copilului speriat.M-a intrebat daca sunt ok,ca l-am speriat de moarte.I-am urat succes si a plecat.

Dimineata pe la 8,9 urmaream pe net rezultatele afisate de la fiecare stagiu facut.Pana cand...ei(el si cu co-driverul) numai apareau.Am mai asteptat un stagiu.Nimic.Nu m-am panicat,ma gandisem ca poate li s-a stricat masina.I s-a mai intamplat de multe ori...Nici urmatorul stagiu nu aparusera,moment in care iau telefonul si-l sun.Si sun...si sun si nici un raspuns.Instantaneu mi s-au inmuiat picioarele,mi-am dat seama imediat ca s-a intamplat ceva pentru ca daca era ceva numai cu masina ar fi raspuns la tel.Dar telu era inchis iar el l-ar fi deshis daca ar fi fost ok,si eu as fi fost prima care as fi aflat ce s-a intamplat.

In tot acest timp sun la el incontinuu,dupa care ma duc jos la soacra'mea si-l vad pe socru-miu plangand si toti cu fetele schimbate.Am intrebat-o pe soacra de ce plange Pierre,la care ea imi raspunde ridicand prin umeri.Raman cu ideea ca plange ca e el mai emotiv(chiar este)din cauza ca,in ziua aia venise sifratele lui la el.Soacra ma intreaba daca vreau sa mananc ii spun ca nu,ma roaga o refuz categoric,nu mi-e foame.Il rog pe Charbel(fratele lui) sa sune la Sami(ma gandisem ca poate telefonul meu nu mergea)si din nou aud acelasi ton de telefon inchis.Urc la baiat inapoi,ma trec fel si fel de viziuni,el pe o targa,amabulanta in mijlocul strazii...imi zic in sine ca totul e ok sa nu ma mai gandesc la prostii.Trec 5 minute si apare soacra'mea la mine cu o farfurie cu mancare.Ii spun clar ca nu mi-e foame omule la care ea"te rog eu mult,mananca,ai nevoie crede'ma".Ma conformez si mananc.In timp ce imbucam,bate cineva la usa.Sora si fratele sotului,amandoi imbracati si amandoi isi dadeau coate.Imi spune Charbel"Irina we go to the hospital,Sami is there but don't worry he is just fine,just a hand broake""You wanna come with us".Nu stiu cum am putut sa pun totusi farfuria pe o masa,sa imbrac copilul si sa iesim pe usa.
Ajunsesem la spital,el era la terapie intensiva,plin de tot felul de fire,avea 4 coaste rupte si un hematom cerebral.Intr-una ma intreba de Sebi iar de mine cand l-am intrebat mi-a raspuns"Come on,come on go faster,more faster coz Fadi is back us just with few seconds"Asta a fost raspunsul lui la intrebarea daca ma recunoaste.Am iesit plangand,i-am cerut unui prieten sa ma duca acasa.In masina vizualizam o strada,cu o curba si foarte multi cedri.A doua zi ma suna un verisor de-a lui sa ma intrebe cum e,cum se simte,si in timpul conversatiei imi spune ca el a visat tot accidentul.in acel moment imediat mi-am adus aminte ca chestia aceea neagra nu era un vis era clar!Eu ii vazusem moartea.

Ca sa numai lungesc,in cele din urma sotul meu s-a facut bine,hematomul se retrasese foarte repede decat se asteptau dr si fara sa ajunga la cutit.
Apoi un cam un an mai tarziu aduce acasa un video in care era redat tot accidentul.erau filmati din elicopter,aveau si camera in masina.
In accidentul lui,aparea stradutza cu,curba si cedrii,cum ambulanta era in mijlocul strazii(a stagiului respectiv) si cum el era carat pe targa.Parca am vazut de 2 ori acelasi lucru.I-am povestit si lui,si nu-i venea sa creada,si-a dat seama ca nimic nu e intamplator,sau pura coincidenta.


Imi cer mii de scuze ca m-am lungit(inca am mai sarit multe),dar am incercat sa relatez cat mai bine intamplarea.

O sa mai scriu cate ceva din ceea ce am trait,dar acum e tarziu si bebe inca nu a adormit




Fac o editare:Sotul meu adusese acel cd sa vada accidentul pentru ca el nu-si mai aminteste nimic,incepand cu cele 10 secunde de cand se daduse startul si pana la 2 saptamani de la accident.Cateodata il mai intreb,incerc sa-l transpun,absolut nimic nu-si aminteste.Iar cand era carat pe targa tipa ca-l doare burta si sa-l ia usor.Cand a vazut asta pur si simple era fara cuvinte.



Irina mamica sefului mic Pierre-Sebastien





age

www.onetruemedia.com/shared?p=336a8e388908e126cef388&skin_id=601&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">
*Miracolul nostru*



***SONIA - docs` did miracles ***
Si Mihaita,are nevoie de noi!!





****************************************************
"Oamenii,isi strica sanatatea pentru a face bani si apoi,isi cheltuiesc banii pentru a-si reface sanatatea"
****************************************************