despre moarte...
Raspunsuri - Pagina 2
lisaelisa spune:
Tisina,
Condoleante 
.
Fetita mea are 5 ani si deja i-am vorbit despre moarte.
I-am spus ca oamenii cand mor, se ridica la cer, unde este o alta lume.
De acolo, ei pot vedea ce se intampla pe pamant.
E o tragedie ceea ce ti s-a intamplat, fiinca este foarte greu pt cei ramasi in viata, dar, faptul ca ai un copilas care are atata nevoie de tine, cred ca trebuie sa te intareasca pt a nu cadea prada depresiei si, astfel, copilasul sa simta si lipsa ta.
Multa putere in lupta cu durerea iti doresc 
lisaelisa
mami de ingeras dragalas
Alexa Ioana spune:
Tisina, condoleante...
m'am tot gandit si eu la problema asta in ultima vreme... fetita mea are 3 ani si jumatate, si pana acum nu ne'am confruntat direct cu niciun deces. dar e inerent... la un moment dat ne vom lovi de asta.
dintre toate posturile, cel mai mult mi'a placut cel al doniei .
donia, iti voi prelua ideea cu frunzele... treaba cu "a plecat la ingerasi" sau "a plecat la Doamne Doamne" nu mi se pare ok, pentru ca sunt ferm convinsa ca replica ei ar fi "si eu vreau sa merg la ingerasi" ... asa ca, pentru mine, abordarea "naturala", cu "circuitul vietii in natura" 
mi se pare cea mai potrivita !
multumesc pentru idei !
ankalaura spune:
Tisina - condoleante in primul rand!
In al doilea rand, nu stiu sa iti dau un sfat despre cum sa procedezi.
Ma gandesc ce as face eu, si m-apuca ameteala 
.
TOTUSI
Eu nu sunt pentru explicatii cu mers in alta lume la cer si atata la 5-6 ani. Asta merge la 2 ani, la 3....
Fata mea a avut o faza anul trecut (deci la 4 ani si putin) in care imi spunea cu foarte mare convingere ca ea nu vrea sa aiba copii pentru ca daca va avea copii ei vor creste si ea va imbatrani si va muri. MAI MULT! Mi-a spus ca mai bine n-am fi avut-o noi pe ea, pentru ca asta inseamna ca NOI vom imbatrani cand ea va creste, si ea nu vrea ca noi sa murim.
De ce?
Apai pentru ca mama mea a fost extrem de afectata de moartea bunicilor mei, amandoi in acelasi ani, cand fata mea avea 2 ani jumate 3... Si pentru ca mama considera ca trebuie sa ii explici MULTE copilului si s-a lansat in explicatii cum ca oamenii imbatranesc, da' de ce imbatranesc, si cum imbatranesc, si ce se intampla, si de ce mor, si tot asa... astea fiind intrebarile in consecinta, la care mama s-a vazut datoare sa raspunda in detaliu 
Nimic mai laudabil, s-ar zice la prima vedere, dar uite ca nu e chiar grozav pentru mintea unui copil asa mic, dupa cum se spunea... Cum adice le e scris? Unde e scris??
Mai departe, mama a considerat ca e normal si natural sa o duca si la cimitir, ca asa e normal in secolul 21, sa nu ascunzi unui copil intelingent niste lucruri, atata timp cat i le explici frumos nu?
Drept urmare, traversand orase si sate cu masina, reactiile erau "Uite mami un cimitir!"
Imi amintesc de mine insami, eram tare curioasa de treaba cu cimitirele astea asa ca intr-o zi (aveam vreo 12-13 ani) m-am dus cu prietena mea si am citit toate crucile intr-un cimitir din cartier.
Pana una alta, i-am corectat imaginea despre moarte. M-am relaxat maxim, si i-am zis ca e normal ca oamenii foarte in varsta sa moara din diverse motive (i-am dat pe alea medicale), dar ca important este ce au facut in viata, cum au trait, cum si-au educat copiii, samd... asa ca de fapt am vorbit 90% despre viata...
Cam asa am ales eu, ca sa o clarific, fara sa avem un astfel de eveniment nefericit in familie.
Acum are 5 ani jumate si e destul de lamurita cum e cu oamenii si cu viata, i-am citit din enciclopedii, ma rog, am incercat sa dau o turnura stiintifica chestiunilor legate de imbatranire.
Daca o fi sa fie, cand o fi, sper sa fie putin mai mare de atata...
Ca deocamdata stam ok cu teoria, cu practica nu stim.
Poate un singur mic sfat am: inainte de a-i spune, ia niste Magne B6, un calmant ceva care sa te binedispuna cat mai mult posibil, cat sa nu te vada copilul (pe cat posibil!) plangand in hohote.
Mult curaj!
Alex2 spune:
Tisina condoleante!
Donia, multumesc!
Alexandru, tati de 3 copii perfecti
(un baietel nazdravan, o fetita mica luptatoare, si un ingeras in cer)
_
Am risipit timpul sau timpul m-a risipit pe mine?Daca am ochii deschisi de ce pasesc in intuneric?M-am contopit cu el si m-am pierdut in abisul gandurilor infinite.Stiu ca nu stiu nimic si nici macar asta nu stiu.Cand voi inceta sa exist am o armata de ingeri in suflet si una de demoni in sange.Si totusi,sunt doar o fiinta asteptand...
Alex2 spune:
"Doliul copilului
Atunci cand un membru al familiei moare, copiii reactioneaza diferit de adulti. Copiii prescolari vad moartea ca fiind temporara si reversibila, o credinta intarita de personajele din desenele animate, care mor si se reintorc la viata. Copiii cu varsta intre 5 si 9 ani incep sa gandeasca asemanator adultilor in ce priveste moartea, insa cred inca ca asa ceva nu li se va intampla niciodata lor sau personalor pe care le cunosc.
Ceea ce se adauga socului si confuziei copilului la moartea unui frate, surori sau parinte este lipsa de disponibilitate a altor membri ai familiei, care pot fi atat de adanciti in suferinta incat nu se pot descurca cu responsabilitatile obisnuite legate de ingrijirea copilului.
Parintii trebuie sa fie constienti de raspunsul normal al copilului la moartea unui membru al familiei, precum si de semnele care indica ca copilul are dificultati in a se adapta doliului. In saptamanile care urmeaza mortii cuiva apropiat este normal ca unii copii sa sufere imediat sau sa persiste in credinta ca acel membru al familiei este inca in viata. Dar negarea pe termen lung a mortii sau evitarea procesului de doliu pot fi nesanatoase din punct de vedere emotional si pot duce la probleme mai severe pe termen lung
Un copil caruia ii este teama sa mearga la inmormantare nu trebuie sa fie fortat sa faca asta; in schimb il poate ajuta sa isi aminteasca de persoana care a murit in alt fel, de exemplu prin aprinderea unei lumanari, spunerea unei rugaciuni, realizarea unei carti cu poze despre persoana care a murit, uitatul la poze, sau prin spunerea de povesti. Copiiilor trebuie sa li se permita sa isi exprime sentimentele de doliu si suferinta.
Simptomele perioadei de doliu la copil
Odata ce copiii accepta moartea, probabil vor apare sentimente de tristete care apar si dispar pe o perioada lunga de timp, adesea in mod neasteptat. Rudele supravietuitoare trebuie sa petreaca cat de mult timp posibil cu copilul, aratand copilului ca isi poate exprima liber sentimentele.
Persoana care a murit poate sa fi fost esentiala pentru stabilitatea lumii copilului, si mania este o reactie naturala. Mania poate apare la suprafata in joaca, cosmaruri, iritabilitate sau o varietate de alte comportamente. Adesea copilul isi manifesta furia fata de membrii supravietuitori ai familiei.
Dupa ce un parinte moare, multi copii se poarta de parca ar avea o varsta cronologica mai mica decat cea reala. Copilul poate deveni temporar mai infantil, cerand mancare, atentie, mangaieri, si vorbind ca un copil foarte mic. Copiii mici cred adesea ca ei sunt cauza a ceea ce se intampla in jurul lor. Un copil mic poate crede ca parintele, bunicul, fratele sau sora a murit din cauza ca odata copilul si-a dorit ca acea persoana sa moara atunci cand era furios pe persoana respectiva. Copilul se simte vinovat si se invinovateste pentru ca dorinta lui a fost pusa in practica.
Copiii care au probleme mai serioase in timpul doliului pot prezenta unele din urmatoarele semne si simptome:
-perioada extinsa de depresie in care copilul isi pierde interesul pentru activitatile si evenimentele zilnice
-insomnie, pierderea pofeti de mancare, teama de a fi lasat singur
-comportament infantil pe o perioada lunga de timp
-imitarea excesiva a persoanei care a murit
-declaratii repetate ca vrea sa se alature persoanei care a murit
-retragere sociala
-scaderea abrupta a performantelor scolare sau refuzul de a mai merge la scoala
Tratament si psihoterapie
Daca aceste semne persista, este nevoie de ajutor profesionist. Psihiatrul sau psihoterapeutul poate ajuta copilul sa accepte moartea si ii poate ajuta pe cei din jurul copilului sa treaca prin perioada de doliu."
Alexandru, tati de 3 copii perfecti
(un baietel nazdravan, o fetita mica luptatoare, si un ingeras in cer)
_
Am risipit timpul sau timpul m-a risipit pe mine?Daca am ochii deschisi de ce pasesc in intuneric?M-am contopit cu el si m-am pierdut in abisul gandurilor infinite.Stiu ca nu stiu nimic si nici macar asta nu stiu.Cand voi inceta sa exist am o armata de ingeri in suflet si una de demoni in sange.Si totusi,sunt doar o fiinta asteptand...
crig72 spune:
Tisina condoleante!
Intr-adevar nu e usor sa le explicam la 6 ani ..dar trebuie s-o facem.De curand am fost pusa in situatia sa-i spun de bunicul ei.Il vazuse in urma cu cateva zile .I-am spus ca trebuie sa plecam din nou acasa si ea a inceput sa planga ca va pierde teatrul la gradi..apoi mi-a spus ca eu ii ascund ceva...asa ca am incercat sa-mi gasesc cuvintele potrivite si sa-i explic ce s-a intamplat.am incercat s-o tin cat mai departe de eveniment dar..cu voia ei asa cum a precizat si alex2 mai sus am dus-o in ultima zi la biserica pentru a-i duce ghiocei,o inimioara si un ultim salut..ne-a pus tot felul de intrebari si nu numai noua si celorlalti din casa.fiecare a avut varianta lui... eu personal la unele i-am raspuns la altele am schimbat subiectul.. ea nu a insistat.nu stiu daca am procedat bine dar asa am simtit...
Nu te mai gandi ca baietelul tau va fi marcat,ci gandeste-te ca el va fi cel care te va incuraja.