PEDEPSE PENTRU COPII DE 2-3 ANI

ovidiu_d2001 spune:

Alina,este evident ca probleme tale vin din afara acestui forum.Ai adus o furie din alta parte si cred ca ar fi bine pentru tine sa vezi de unde si sa o lasi acolo.Nu suntem parinti perfecti, dar daca avem ceva bun de invatat unii de la altii, de ce sa nu o facem? Nu mi-am propus sa fiu un parinte perfect, asa cum nu imi doresc o odrasla perfecta...ar fi o greutate mult prea mare pentru umerii lui mici.Insa am dreptul sa ma dezvolt personal, sa citesc cate carti de psihologie am chef, sa fac terapie pentru a-mi rezolva problemele din copilarie, pentru a nu le da mai departe ca pe un "cartof fierbinte" copilului meu si daca astfel reusesc sa fiu un parinte asa cum poate toti undeva in sufletul nostru visam sa ne fie proprii parintii, atunci inseamna ca am reusit ce mi-am propus.

alina2006 spune:

Ovidiu si Ariel, multumesc pentru faptul ca ati vorbit mai mult decat civilizat si nu ati dat cu rosii desi poate meritam...momentul de atunci nu era unul tocmai bun si am spus chiar ce credeam despre asta. Nu mi-am schimbat parerea despre multi parinti, poate chiar nu este cazul vostru, parinti care teoretic le stiu pe toate dar pe care practica ii omoara. Si da, sunt multi care bantuie pe aici, pe forum, ca in realitate nu au curajul sa-si argumenteze teoriile.
Ovidiu, nu sunt furioasa pe nimeni, nu sunt perfecta si nu cer perfectiune, copilul meu este informat corect ori de cate ori cere, este pedepsit rar dar temeinic si este iubit mai mult decat orice.
Ariel, nu-mi bat copilul, nu-l tratez violent nici cu vorba si sunt de acord ca iubirea, compasiunea si vorba buna aduc mai multe rezultate si chiar mai bune. Si totusi sunt om, un om care intelege ca al lui copil nu este centrul universului decat pentru propria-i familie iar atunci cand este in colectivitate este egal cu ceilalti iar atitudinea educatoarelor care folosesc eliminarea din grup de cateva minute fie sub forma unui colt sau scaun este de inteles iar in cazul fetei mele a fuctionat cu brio.
Sunt sigura ca ar mai fi de spus multe dar timpul nu este suficient iar faptul ca sunt off-topic ma face sa ma opresc aici.
Va salut!

alra spune:

pe vremuri cand citeam topice de genul asta - cu parintii perfecti care au copii perfecti - ma enervam. acum doar rad.

edit: ce ne facem cu copilul de 2-3 care musca cu cu consecventa ceilalti copii, si care nu e al nostru? il punem la colt? sau il inconjuram de "iubire" daca l-a muscat si pe al nostru de fata ma indoiesc ca ultima optiune e in capul listei. pana la sange. de ii ramane semn 6 saptamani.

alina2006 nu te mai stresa in explicatii. regula e simpla: daca nu esti cu noi, esti din ailaltii. nu conteaza ce faci, conteaza ce zici

Graviduta spune:

In loc sa va ironizati aiurea, oferiti solutii.
Alra, tu, chiar, ce-ai face cand un copil strain ti-ar musca copilul? I-ai trage o scatoalca, presupun, nu? Sau ce-ai face? Eu i-as scoate certificat medico-legal si i-as da in judecata pe parinti. Si-ti spun asta la modul cel mai serios. Acel gest de a musca provine dintr-o lipsa de atentie sau, mai rau, iubire din partea parintilor. O astfel de actiune i-ar trezi, poate, la realitate.
Mara nu merge inca la gradinita, deci nu a trebuit sa se confrunte cu copii care musca, bat etc. Mai sunt copii in parc care fac asta si in acel moment (daca se repede la Mara sau face un alt fel de gest agresiv) o iau pur si simplu din fata lui si ii explic ei ca acel gest nu e frumos, ca o poate rani etc. Asta cred ca e singurul lucru pe care pot sa-l fac; nu pot educa copilul altuia (desi le mai atrag atentia parintilor cateodata, unii sunt chiar indolenti la faze de-astea); pot doar sa incerc sa previn, prin explicatii, ca Mara sa copieze un astfel de comportament.
Ariel, spune-mi si mie, te rog, daca esti din Bucuresti, pentru ca ma intereseaza ce-ai spus despre gradinita Waldorf. Merci.


Alina si Mara vrabioara (27 iunie 2007)
"La sfarsit nu conteaza anii din viata ta, ci viata din anii tai." (Abraham Lincoln)

bebe_io spune:

Codul penal sustine ca pana la varsta de 14 ani un copil nu raspunde penal pentru faptele sale. Pentru ca nu ar avea (vezi doamne!) discernamant. Ei as!
Cum sa nu aiba? Citind posturile taticului Ovidiu toti prescolarii sunt Little Einsteins.

Stau si ma intreb cum de apar atatia parinti nemaipomeniti pe forumul asta care reusesc sa-si educe copiii exclusiv cu vorba blanda si dulce? Ca afara, pe strada, nu-i vezi nicaieri.
Rezulta ca, ori acesti parinti exagereaza crunt pe forum, ori odraslele lor sunt, de fapt, needucate. Am mai spus-o si alta data si o repet si acum: Cei mai violenti copii colegi ai copiilor mei erau cei ce aveau cei mai ingaduitori parinti. Clar si indubitabil.

Strict on-topic, sa apreciezi ca punerea la colt a unui copil ii poate cauza o trauma psihica la varsta de 2 ani este deja complet deplasat.

anca_a spune:

A-ti trata copilul asa cu ti-ai dori tu sa fii tratat, a-l respecta precum iti respecti cel mai drag prieten nu inseamna a fi ingaduitor. Inseamna a fi constient ca al tau copil e o valoare prin el insusi, e unic si mai presus de toate, e egalul tau.

Inseamna deci a-l creste fara violenta, fara pedepse, fara umilinte.

Copiii invata (cel mai bine) prin imitarea adultilor astfel ca un copil crescut in acest mod ii va respecta pe ceilalti pentru simplul motiv ca el a fost respectat.



Copiii se nasc cu stima de sine intacta. Fiecare pedeapsa si umilinta le stirbeste cate o bucatica. Pana cand, intr-o buna zi nu mai ramane nimic. Paradoxal, ziua aia coincide cu aceea in care parintii se declara multumiti. In sfarsit u reusit sa-si educe copiii.
Evident, pana la pubertate...dar deja este o alta poveste.


2: "cei care nu respecta legile merita orice li se intampla."
3: "legile ne sunt date de sus dintr-un motiv pe care poate nu il intelegem, dar avem datoria de a le respecta."

bebe_io spune:

Sigur, din condei, totul suna frumos. Inocent si imaculat. Practica ne omoara. Fiindca, repet, in practica cei mai violenti copii sunt cei cu cei mai ingaduitori si nepasatori parinti.

Eu propun sa aplicam in societatea noastra urmatoarele:
- eliminarea exmatricularii din scoli a copiilor cu comportament violent
- pedepsirea cu 19 la 20 de ani de puscarie a oricarei persoane care macar afirma ca asupra oricarei fiinte umane, indiferent de varsta, este necesara aplicarea vreunei pedepse, de orice fel
- implicit, avand in vedere cele afirmate mai sus, desfiintarea codului penal si iertarea tuturor infractorilor pentru toate faptele trecute, prezente si viitoare.

Asa sa ne ajute Dumnezeu.

anca_a spune:

Ai dreptate. Doar ca eu explicam mai sus ca a nu-ti pedepsi copilul nu este sinonim cu a fi ingaduitor.

Iar un parinte care este atent la nevoile copilului, ii este aproape si ii respecta acestuia individualitatea este oricum numai nepasator nu.

2: "cei care nu respecta legile merita orice li se intampla."
3: "legile ne sunt date de sus dintr-un motiv pe care poate nu il intelegem, dar avem datoria de a le respecta."

bebe_io spune:

Ai mai spus ca ai nostri copii se nasc cu stima de sine intacta. Am mai auzit si pe altii spunand asta si este o afirmatie bizara. Copilul nu are constiinta de sine pana pe la varsta de 2 ani, deci cu atat mai mult nu poate sa aibe propriul respect.
Noi, adultii, vrem sa apreciem ca anumite atitudini ale sugarilor nostri reprezinta propriul respect al copilului cand, de fapt, el imita ceea ce noi il invatam, incercand sa-i insuflam aceste atitudini.

In fapt, aparitia constientizarii propriei persoane corespunde exact cu aparitia tuturor comportamentelor exagerate ce apar la toti copii (crizele de nervi, dorintele exagerate, luarea lui "NU" in brate etc. etc. etc.).

In fapt, copilul nu poate intelege si experimenta respectul de sine inainte de varsta de 5-6 ani. Cam de aceea se cheama "cei 7 ani de acasa" si nu "cei 2-3 ani de acasa".

Sunt uimit cum militati pentru eradicarea oricaror pedepse fata de copiii de orice varsta in conditiile in care legea si examinarile psihologice ii considera fara discernamant, dar fata de adulti considerati ca trebuie sa aplicam codul penal desi ar avea discernamant si ar intelege perfect ce au facut, de ce au facut si de ce este rau ceea ce au facut! Deci, sa aplicam pedepse celor cu discernamant, dar sa nu aplicam pedepse celor fara discernamant! Fiindca acestia din urma vor intelege totul prin joc si cu vorba buna. Mai sa fie!

anca_a spune:

Ideea pe care incercam sa o evidentiez era alta...si anume ca parintii nu trebuie sa faca nimic deosebit decat sa isi accepte copiii pentru ceea ce sunt si sa fie prezenti langa acestia cu exemplul personal pentru ca stima de sine sa le ramana intacta.

Si nu, nu militez pentru eradicarea pedepselor...o societate fara pedepse e o societate utopica... militez in schimb pentru eradicarea pedepselor IN FAMILIE, pentru egalitatea in drepturi ACASA (asa cum nu iti lovesti sotia si nici nu o trimiti in camera ei daca te supara).

Militez pentru intelegerea comportamentului copilului in locul incercarii de a-l controla si corecta.

Militez pentru secondarea copilului in uimitoarea experienta a vietii in locul dresarii acestuia, doar pentru a potrivi apoi la fix intr-un tipar stramb si rigid (dar social).

Si inca ceva, vad ca tot pomenesti de Codul Penal...e o diferenta intre pedeapsa si suportarea consecintelor firesti derivate dintr-o actiune.

Adica, daca tu alegi sa lipsesti nemotivat de la locul de munca o saptamana, probabil vei fi dat afara sau ti se va taia din salariu(consecinte firesti). Nu cred ca sotia te va pedepsi interzicandu-ti televizorul pentru asta, nu? Din contra, te va consola, va fi langa tine si va incerca sa inteleaga ce anume ti-a determinat comportamentul.

Si acum prespunem ca este vorba despre un copil care lipseste de la scoala. Consecintele firesti vor consta in absente nemotivate si pierderea aprecierii profesorilor.
Parintele insa ar trebui sa actioneze precum sotia din exemplul de mai sus, adica sa incerce sa inteleaga ratiunea comportamentului copilului si, odata ce l-a inteles, sa-i poata sari in ajutor.

Din pacate insa, el ii va aplica copilului o pedeapsa, pierzand astfel ocazia de a afla vreodata ce anume l-a determinat sa lipseasca. Pedeapsa, care va avea ca efect scaderea stimei de sine a copilului si indepartarea lui fata de parinti. Mare pierdere, mare pacat.






2: "cei care nu respecta legile merita orice li se intampla."
3: "legile ne sunt date de sus dintr-un motiv pe care poate nu il intelegem, dar avem datoria de a le respecta."