Parerea unui barbat...adevarat
Raspunsuri - Pagina 2
cait spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Ilinca_M. Acum am nimerit din intamplare un reportaj pe tema abuzurilor asupra femeilor: prima parte era dedicata unor femei simple, fara studii, aflate acum in penitenciar pentru ca dupa 5-10-15 ani de batai crunte indurate au rabufnit si si-au ucis partenerul agresiv. I-au iertat, i-au iubit...si apoi au avut momente de nebunie cand au reactionat instinctiv iar acum fac ani grei de ouscarie, pentru ca faptul ca au fost terorizate nu reprezinta circumstantza atenuanta pentru justitie. Partea a doua a reportajului era dedicata femeilor cu studii superioare, pe un caz concret: o profesoara universitara de franceza, rector, care dupa ani de zile de suferinte a avut puterea de a se rupe de sotul agresor. Era o fraza interesanta, citat aproximativ:"violenta in randul familiilor cu studii superioare/pozitie in societate nu e mai putin rara, ci doar mai putin vizibila." Asta fiindca insista cineva la inceput pe tema asta, ca doar femeile simple sunt abuzate. Nu, dar in astfel de familii totul se desfasoara de obicei cu urlete, cu fuga pe la casele vecine etc. In "familii bune" si femeile incearca sa ascunda totul, de rusine si umilintza, si barbatii sunt mai subtili in tortura si mai atenti in pastrarea aparentzelor...  29 http://community.webshots.com/user/Ilinca_M |
Este exact ce se intampla in aceste familii.
Cait
Home is where heart is...
pepene spune:
Intervin si eu...perfect de acord cu formele sub care se manifesta abuzul in cuplurile educate/cu bani, etc.
Aici intervine rusinea, te simti si mai umilit ca in ciuda acestor factori care in mod normal ar trebui sa micsoreze probabilitatea abuzului, tu nu reusesti sa te desprinzi.
Din pacate, vorbesc din proprie experienta.
magghyc spune:
Cunosc (personal) din pacate o familie in care el este agresiv/violent.
Daca l-ati intalni, ati spune ca e un tip politicos si chiar galant. Se poarta OK in societate, isi iubeste sotia..insa nu a putut depasi violenta care i-a marcat copilaria, inca in subconstient crede ca o femeie nu are voie sa ridice vocea in fata barbatului etc..si uite asa, frustrari peste frustrari, a ajuns sa sparga un geam acasa, sa dea cu obiecte de pereti etc.
Adica face exact ce a vazut ca facea tatal lui cand el era copil. Si-a jurat ca va fi altfel, ca el niciodata nu va ajunge ca taicasu..insa abuzurile si violenta pe care le traiesti ca si copil lasa urme mult mai adanci si mai periculoase decat credem.
Asa ca, nu pot decat sa va rog sa aveti mare grija in ce mediu va cresteti copiii. S-ar putea ca monstrii violentei pe care o vad acum sa ii bantuie in viata de adult. Si nimeni nu cred ca vrea asta pentru propriul copil, nu-i asa?
Noi ne-am obisnuit destul de mult sa ne prefacem in public ca avem o relatie perfecta, sa pastram aparentele (de dragul cui?) si acasa sa rabufnim fara nici o opreliste. Chiar in fata copiilor pe care ii iubim si pe care ar trebui sa ii protejam.
A,am uitat sa mentionez un aspect important - el, tipul agresiv,are terminat un master. ba chiar si-a inceput si doctoratul. Insa nu se va duce EVER la un psiholog/psihiatru sa incerce sa rezolve problema lui.
De ce? Cum sa recunoasca ca are o problema, intr-o tara in care cu totii ne straduim asa de mult sa fim perfecti in societate? Va dati seama cum ar fi privit? Va dati seama cat e de frustrant pentru cei care nu urmeaza calea logica - sa ceara ajutor, pentru ca standardul social spune ca asa ceva nu se poate intampla decat intr-o familie saraca si fara orizont?
Mama lui Nic cel Mic
"Omnia mea mecum porto"
Nic cel Mic
inaioana spune:
Citesc regulat blogul pe care a fost scris acel articol si dupa ce l-am citit acolo, mi-am propus sa il copiez si eu aici. Sunt foarte incantata ca altcineva a facut-o deja si desi putin dezamagita de unele raspunsuri care arata inca o data prejudecatile in aceasta privinta, sunt foarte placut surprinsa de restul raspunsurilor!
Inafara de experienta mea proprie despre care am mai scris, cunosc personal doua femei, sotii si mame, de pe acest forum, tinere, frumoase, destepte, licentiate si cu o situatie financiara mult peste medie, care in acest moment (as we speak!) se afla in relatii abuzive, violente.
Sper din suflet ca vor avea atata forta ca pentru copiii lor sa reuseasca sa se rupa, desi stiu este infiorator de greu, stiu ca de cele mai multe ori este infinit mai greu sa te rupi de o relatie abuziva decat sa ramai in ea!
Priviti violenta in familie ca pe o boala, va rog. Violenta in familie este un microb care se transmite de la parinti la copii. Nu alege in functie de educatie, statut social, casa in Primaverii sau la Adunatii Copaceni. Copiii care au fost martorii unor relatii abuzive intre parintii lor, vor fi prinsi la randul lor in relatii abuzive atunci cand vor fi adulti, fie ca vor fi abuzatori sau abuzati. Cu cat va expuneti copiii mai mult acestui microb, cu atat le cresteti riscul de a-l purta cu ei toata viata, fara sa poata face nimic impotriva acestui fapt.
Asta e cel mai rau lucru si sunt convinsa ca majoritatea femeilor prinse in astfel de relatii nu gandesc in felul acesta.
Aveti in vedere si faptul ca cei mici pur si simplu SIMT cum stau lucrurile intre parinti, chiar daca abuzul se intampla departe de ochii lor (ceea ce oricum e destul de rar).
Daca voi ca adulti va puteti bate si apoi impaca si lucrurile merg mai departe asa, copiii vostri nu au posibilitatea de a iesi din acest cerc, de a spune pass. Ei sunt obligati sa participe la asta, ei sunt cei care vor duce pe umerii lor violenta mai departe..pentru cealalta generatie.
Stiu ca este infiorator de greu, dar si motivatia e puternica!
Luati-o cu pasi mici daca asa simtiti, dar faceti ceva. Incepeti prin a povesti ce se intampla, asta este cel mai important pas, pe cuvant ca asta inseamna cam 50% din efort. Asta nu inseamna ca o sa reusiti atunci sa iesiti din situatie, poate o sa mai dureze ceva, poate chiar cativa ani, dar este un prim pas care ajuta enorm.
Multa liniste si intelepciune va doresc!
Ioana cu 
Serghei (2 mai 2006) si 
Katja (30 martie 2004)
Deianira spune:
Inaioana, ca de obicei concisa si la subiect , total de acord. Ma bucur ca ai revenit pe forum (sau nici n-ai disparut dar nu ti-am mai vazut eu postarile).