Clubul cititoarelor (10)

liadorian spune:

De acord.

carminabulina spune:

Si mie imi plac exact aceleasi carti sa nu-ti inchipui ca ma dau pe spate o Sandra Brown sau Daniel Steel sau mai stiu eu cine... da astea sunt carti de citit in tren si ca apa care nu sta pe gasca.
Daca nu esti de acord cu mine nu inteleg atunci de ce iti pierzi timpul cu Dickens si cu mai mult de 70% (si nu mi-e teama ca as gresi) din cartile pe care si eu le-am citit ?

Faceam referire la acele carti care sunt scrise pentru anumite gusturi, mai romantice, "mai poete". Una e sa recitesti un paragraf care te-a uimit prin ceva si alta e sa o faci pentru ca nu ai inteles ce ai citit.

La intrebarea: "Care-i scopul final al scriiturii, daca, asa cum spui tu, intelegerea nu intra in discutie?"
Eu nu am spus asa ceva. Intelegerea nu intra in discutie la acele carti care nici nu au ca scop asta ci doar inducea unei stari in cel mai bun caz.,,la mine fiind cel de plictis. Sau or avea un inteles dar eu nu-l gust.

Mihnea 15 mai 2006; Irina 10 august 2008 si acum 12+ cu bb3
www.dropshots.com/carminabulina#albums/2008" target="_blank">Poze cu noi

carminabulina spune:

Cred ca ai reusit sa faci o oarecare diferenta intre scriitorii francezi si restul, nu? Si nu conteaza cand au scris pentru ei au o inclinatie spre...sirop. Indiferent ce scriitor francez am citit, contemporan sau de-aiurea am simtim gustul dulce al literaturii franceze...parerea mea .
Sincer dar nu vad legatura intre ION si Madame Bovary, traiesc drame diferite din clase sociale diferite...si in tari diferite cu culturi diferite.
Btw ca mi-am amintit ceva: fetelor ore noi suntem asa cum suntem pentru ca nu am avut Renastere? Ca nu am avut-o.

Mihnea 15 mai 2006; Irina 10 august 2008 si acum 12+ cu bb3
www.dropshots.com/carminabulina#albums/2008" target="_blank">Poze cu noi

Ingrid S spune:

L-am terminat pe Sienkiewicz, e dureros de frumos, de departe cea mai trista poveste e Paznicul farului, pentru cine sufera de dorul de casa, tara natala, nu-i recomand sa citeasca.
Acum citesc O. Henry, Poveste neterminata, nu e unul din marii autori americani, dar are un farmec naiv, umor si ironie cat cuprinde. O sa va pun mai incolo un citat care m-a impresionat, doar sa se trezeasca fata, cartea e in camera ei.

Edit: revin cu citatul. Darul magilor este o schita delicata, in care un cuplu de tineri casatoriti saraci vor sa-si faca un cadou in ajun de Craciun. Ea, Della, se hotaraste sa-si vanda parul care-i atarna mai jos de genunchi si sa-i cumpere un lant de platina elegant pentru ceasul lui de aur. Apoi, se intoarce acasa, isi reface pe cat poate parul scurt cu fierul de frezat si-l asteapta.

Jim nu intarzia niciodata. Della tinea lantul facut ghem in mana si sedea pe coltul mesei de langa usa pe care trebuia sa intre Jim. Auzi pasul lui pe scara, jos, la primul etaj, si pentru un moment fata i se facu alba ca varul.
Avea obiceiul sa sopteasca mici rugaciuni in legatura cu lucrurile cele mai simple din viata de toate zilele. Sopti si acum: Te rog, Doamne, fa-l sa creada ca sunt inca frumoasa.

Ingrid S si Diana
www.dropshots.com/Ingrid28_photo" target="_blank"> FILME 1
www.dropshots.com/Ingrid28photo" target="_blank"> FILME 2
www.dropshots.com/Ingrid28photo1" target="_blank"> FILME 3


Cativa nebuni si-au spus la masa: "Numai noi formam aici lumea buna". Si lumea ii crede.
Vauvenargues

beshter spune:

Carmina, esti tare simpatica. Da' Sartre, mai? Da' Camus? Da' madam Castillon pe care o propusesi la cerculetul nostru cu tema proza scurta?



Tot ce se poate, ca noi n-am avut multe. Dar cum suntem? La ce te referi ca sa stiu si pe ce aratura o iau.


You cannot both dance and not pay the piper.

beshter spune:

buflea, Dickens e reprezentant de frunte al realismului victorian 'sanatos'. Ceata aia pe care o pomenesti e deci o ceata cat se poate de reala. Literatura lui reflecta intocmai 'viata', 'lupta' etc, reprezinta, redau si picteaza indeaproape atmosfera victoriana, cu orfani exploatati in mine, cu nedreptati ale sistemului judiciar etc.

Unde e fantasticul in opera lui Dickens? Poate, daca as afla, as inghiti-o mai usor. Daca te referi cumva la personaje gen Miss Havisham, aia nu-i fantastic, e doar un simbol.


You cannot both dance and not pay the piper.

beshter spune:

Apai, asta cam asa e si din punctul meu de vedere.

Rebreanu e, in general (cu notabila exceptie a prozei scurte, unde reuseste sa-si pastreze suflul), nul stilistic. Vorbele ii ies cu greutate din penita si se ingramadesc aiurea in pagina. Si eu inteleg ce a insemnat Rebreanu pentru 'dezvoltarea romanului romanesc modern' dar...il urasc. Pentru ca romana lui e chinuita, pentru ca personajele sunt niste simple 'tipologii', pentru ca nu are dram de analiza psihologica, pentru ca nu e deloc interesant. Na, c-am zis-o.

Lia, spuneai undeva ca-ti plac calofilii, decadentii si manieristii. Mie imi plac avangardistii, decadentii si manieristii
(toate astea in sens larg, largit si lax)


You cannot both dance and not pay the piper.

conchita spune:

eu il iubesc pe rebreanu, iar ion, blestemul...l-am citit de nu stiu cate ori, nicidecum pentru ca era lectura obligatorie la scoala. nu l-as compara cu zola, cu atat mai putin cu madam bovary (?!). stilul este impecabil, cizelat, redus la esential. limba romana la rebreanu e ca apa unui izvor de munte, vezi si valurelele izbindu-se de pietre, dar si pestii, aka personajele cu dramele lor cu tot. il voi reciti cat de curand, m-ati facut curioasa cum l-as privi acum, dupa atatia ani.

liadorian spune:

Sigur ca nu-s de comparat! Aminteam insa si de alti prozatori realisti in contextul in care Carmina sustinea ca maniera acesta, rebreniana, ar fi realismul de peste tot si de oricand. Or, e destul sa te gandesti la Madame Bovary, cum bine spui tu, sau na, la Dickens (cu care tre sa recunosc ca nu-s familiarizata) si dai de cu totul alta mancare de peste. Tot realista, dar asaaaa de diferita! Incercam sa arat ca realismul rebrenian e, comparativ cu acelea, sarac, nu redus la esential.

Iar despre stilul "impecabil, cizelat"... Cred ca vorbim despre scriitori diferiti. Sau avem o cu totul alta definitie a stilului. Sunt tare curioasa cum iti va suna acum Ion, daca ai de gand sa-l recitesti.

Editez pentru inca o observatie mica: eu fix de un mic naturalism l-as apropia pe Rebreanu cel din Ion. Ma gandeam aseara care-i scena care mi-a ramas cel mai puternic in minte din roman: pai e autopsia din final! Ce vrei mai naturalist de atat? Si toate personajele alea conditionate strans de mediu si ereditate - daca te gandesti un pic la Ion, o sa vezi ca in fond, nu face decat sa repete, schimband ceea ce e de schimbat, o reteta de viata pe care o aplicase si tatal sau candva: cauta o fata mai bogata decat el cu care se casatoreste. (De fapt, cred ca asa se insurase si socru-su, cu una urata si bogata.) Si ar mai fi...

carminabulina spune:

Da, si? What is your point? Nu vad ce e asa simpatic?
Si ca sa largesc raspunsul:
-Camus este jumate francez jumate spaniol s-a nascut in Algeria si a copilarit acolo. Si macar pentru asta si tot ar fi trebuit sa nu fie asa cum m-am exprimat eu "siropos", numai ca e .
-Sartre este un existentialist ateu si poate fi exceptia de la regula dar...nu e in "Jurnalul nui razboi anapoda"
-Castillon este "siropoasa".
Siropos = bland, indulcit chiar si atunci cand este vorba de o razbunare, sinucidere, crima, etc. Nu are nimic de-a face cu sfarsitul povestii, care poate fi sau nu cu happyend.
Repet ca sa nu existe dubii - pentru gustul meu.

Nu neg ca nu exista si exceptii si evident eu nu le-am citit.

Mihnea 15 mai 2006; Irina 10 august 2008 si acum 13+ cu bb3
www.dropshots.com/carminabulina#albums/2008" target="_blank">Poze cu noi