De ce logopezii incep terapia vorbirii dupa 4 ani

betiana spune:

Pentru emisia sunetului R este importanta formarea musculaturii organelor fonatoare (multe miscari ale limbii in gura si in afara ei) + exercitii de formare a capacitatii respiratorii. Iata cateva tipuri de exeritii pentru obtinerea sunetului R :
1. onomatopee (oprim caii tragand de haturi si spunem prrr, imitam calul suparat - vibreaza buzele, imitam senzatia de frig frecand mainile-brrr)
2. punem limba intre buzele care vibreaza
3. impingem cu putere cu limba in dintii de sus fara sa o desprindem de pe dinti dam afara aerul cu putere
4. spunem din ce in ce mai repede la-la-la,pla-pla-pla
Cam atat deocamdata. Fiecare exercitiu se repeta de 4 ori zilnic.

try spune:

Scriu la subiectul asta de demult, dar abia acum reusesc sa postez. Mi-a fost recomandat si mie de vreo cateva sapt., dar n-am ajuns sa-l termin decat azi asa ca ce am scris aici e o culegere de raspunsuri scrise cate putin in fiecare zi.
Imi pare nespus de bien ca s-a deschis u nastfel de subiect si ca pot comunica direct cu alte mamici care se confrunta cu probleme similare pt ca in discutiile mele cu cei care n-au dat de astfel de probleme, raspunsul invariabil pe care-l primesc este “lasa, ca o sa-si dea el drumul la vorbit, are timp”. La inceput am crezut ca-s luata drept paranoica ca-mi fac griji inutil si ca multi copiii trec prin provocari de genul asta si m-am gasit eu sa ma impacientez. Dar in timp am inteles ca oamenii imi raspund asa pt ca nu stiu ce altceva sa-mi spuna. In fapt adrian are sigur o dificultate de vorbire si nu am nevoie de nimeni acum sa-mi confirme, problema mea e cum o rectific astfel incat sa ajunga sa recupereze diferenta de vorbire.
Si cel mare a vorbit stalcit si nu foarte devreme, dar nici tarziu nu pot spune ca si-a dat drumul, insa inversarile de silabe au fost frecvente la Alex. “Vom” in loc de “mov”, asaca in loc de acasa, abdu in loc de autobuz, tofos in loc de frumos, sipc in loc de schimb si multe altele. Nu-l pronunta pe L si pe R (acum exersez cu el la L si spune cand se straduieste un L cu accent englezesc, dar nu din cauza expunerii la engleza, ci pt ca inca nu reuseste sa formeze suentul L corect). Dar nu mi-am facut niciodata probleme in privinta lui (le-am considerat normale si ca-si va da drumul singur) pana cand n-am realizat ca cel mic are dificultati de vorbire. Si-asa am admis intr-un fel ca nici cel mare nu e usa de biserica, in sensul ca poate e ceva in familie sau o pura intamplare ca cel mic pare sa aiba apraxia si cel mare a stalcit cuvintele (nu a avut probleme de nr de cuvinte, efectuare de fraze, propozitii, ci doar a stalcit unele cuvinte f rau si a inversat mult silabele in cuvant, dar de fiecare data a folsit aceeasi forma pt un cuvant, chiar daca ea era f stalcita si nu aducea cu realitatea. Alex dupa 3 ani s-a corectat foarte mult in vorbire si a fost mereu dornic sa repete dupa mine, am pornint cu despartiri in sialbe si spune pe rand apoi cate doua silabe pana iesea tot cuvantul. Si asa si-a corectat mutle cuvinte.
Cel mic, 2 ani si 3 luni insa are o o motricitate redusa a buzelor (nu am observat asta insa la bivelul interiorului gurii: limba etc.), tendinta de a reda usor cu precadere sunetele care nu implica buzele prea mult in pronuntie, dificultate de a distinge clar M de P. Ma rog sunt mutle detalii care in fianl m-au facut sa ajung la concluzia ca are o forma de verbal apraxia sau ceva din familia asta.

Si-acum raspunsurile sunt in ordinea cum am reusit sa citesc subiectul. C uriscul de a repeta ceea ce au spus deja alte fete sau ceea ce deja s-a clarificat la las asa cum le-am scris pe masura ce am citit si deci nu puteam intui ce raspunsuri a primit fiecare postare.

Manut, cred ca cel mai gresit mit privind logopedia este ca duci copilul la specialist si el ti-l repara, tu doar ai grija sa nu lipseasca de la programari. Cu cat copilul este mai mic, cu atat implicatiile parintelui sunt mai mari. Cu cat copilul este mai in urma cu vorbirea/comunicarea, cu atat parintele trebuie sa participe mai mult. Sub 3 ani de zile, parintele duce greul recuperarii, nu logopedul. Logopedul este doar un ghid, un om care te invata cum sa lucrezi acasa cu copilul, ce sa urmaresti, cum sa creezi oportunitati pt copil de a pronunta, cum sa ajuti copilul sa isi insuseasca notiunile de comunicare (verbala si/sau nonverbala), iti paote demonstra in cabinet cum sa procedezi, insan u paote inlocui munca aia zilnica pe care parintele trebuie s-o depuna. La 2 ani de ex. logopedia presupune multa terapie prin joc, deci nu stai cu copilul fata-n fata si-l rogi sa pronunte dupa tine, ii arati cum sa tina limba etc. Asta se face la 4 ani si mai sus. Alex al meu are 4 ani si inca nu-l pronunta pe L (foloseste ii, primul e i de la iepure, al doilea e i de la inapoi), dar el e capabil sa urmareasca limba mea si sa incerce sa pronttne dupa mine ceea ce incerc eu sa-l fac sa spuna, coopereaza si realizeaza ca eu incerc sa-i corectez vorbirea, desparte dupa mine in silabe incercand sa le redea cat mai usor. Celalalt baietel, de doar 2 ani insa nu e chip sa-l faci sa spuna dupa tine ceva. Cu cat insisti mai mult, cu atat obtii un efect mai negativ de la el. Se incapataneaza si refuza total sa incerce sa pronunte ceva ce el simte ca nu poate pronunta. Asa ca la varsta lui e important sa il conving prin joc, lucru pe care l-am inteles si eu de curand. Devii partenerul lui de joaca de incredere si in felul asta, fara sa se gandeasca, usor usor copilul va incerca sa copieze tot ce faci tu (inclusiv pronuntie). El nu trebuie sa fie prea constienti de fenomenul repetitiei. La inceput vor pronunta accidental si apoi va deveni din ce in ce mai mult automatism si le va fi usor sa foloseasca respetivul cuvant. Rolul parintelui e sa creeze cat mai multe ocazii pt copil de a pronunta cuvinte, sunete etc. (de ex. ii dai doar cate o o cereala dintr-un castron cu capac, il lasi pe el sa-ti ceara sa desfaci capacul - poate la inceput doar cu gesturi iti va cere sa-l desfaci, dar cu timpul, tot exersand zilnic, va incepe sa insoteasca gestul de cate un cuvant - si sa-ti spuna ca vrea cereale, important e sa stimulezi comunicarea de orice natura si cand a ajuns bun la un anumit nivel, treci mai departe, adica ceri un pic mai mult de la copil; daca rastorni cutiuta cu cereale pe masuta lui si-i pui de la inceput 50 de cereale in fatza, copilul nu are decat o singura data ocazia sa-ti ceara sa-i dai si deci sa comunice cu tine; daca-i dai cate una, ai nenumarate ocazii si practici de 20 de ori cu copilul pana se plictiseste de cereale - sau ce ii place lui mult si-l tine conectat cu tine mai multe minute in sir). A da putin cate putin mereu ofera nenumarate ocazii de a-l pune pe copil in postura de a cere din noi si din noi. O alta recomandare e sa etichetam fiecare obiect/actiune cu cate un cuvant, nu sa vorbim in fraze lungi (aici ma gandesc la copii mai mcii ,cu me baietelul me ude 2 ani, la cei de 4 ani normal ca nu vorbesti telegrafic cu cate 1 cuvant). Un copil care reuseste doar sa pronunte 20 de cuvinte simple, nu va fi niciodata capabil sa redea ceva dintr-o fraza lunga de 15 cuvinte (ex., hai mami sa punem sandalele si sa mergem afara), pe cand daca folosim 1-2 cuvinte - care sa redea esenta, copilul are mai mult curaj sa repete ceea ce spui (ex: sandale… afara). Nu inseamna ca trebuie sa vorbim cu ei mereu cifrat, ci cand vrem sa lucram cu ei, trebuie sa folosim cuvinte simple si putine ca sa ii motivam sa pronunte dupa noi.
O alta chestie, odata ce pronuntam un cuvant, sa facem o pauza de 1-2 secunde sa le dam sansa sa repete dupa noi (mai ales daca ii privim in ochi si stam cu ei fatza-n fatza sau suntem aproape de ei, stam la nivelul lor). Daca noi vorbim continuu si fara pauze, bietul copil nu are loc de noi, chiar il putem inhiba, intimida. Nu trebuie sa le lasam nici o clipa senzatia ca suntem nemultumiti ca n-au pronuntat dupa noi ceva. Daca cel mic nu repeta, noi continua mai departe cu actiunea, activitatea, cand va avea destula expunere si practica si se va simti in stare, copilul va repeta dupa noi. Trebuie doar sa-l incurajam mereu si sa cream oportunitati.

Gazzella, sunt sigura ca Felix va recupera toate dificultatile de pronuntie, asa e si alex al meu si nici nu-mi fac probleme de stangaciile lui, ca vorbeste agramat sau ca nu foloseste inca toate prepozitiile etc – e normal atat timp cat sunt expusi la doua limbi. Pe mine insa ma preocupa cel mic care are 2 ani si doar vreo 10 cuvinte-n vocabular si nic ipe alea permanent, adica uneori peirde anumite cuvinte si nu le mai spune aproape deloc sau f rar, depinde de perioada. Insa cel mic are clar o dificultate de motricitate/mobilitate a buzelor si sunt sigura ca de aici i se trage mare parte din intarzierea de vorbire. E adevarat ca a stat f. mult timp si cu auz deteriorat din cauza lichidului din urechi, dar acum am montat tubulete si auzul i-a revenit in totalitate si totusi nu a facut progrese in vorbire asa cum m-as fi asteptat, deci am cautat problema in alta parte si asa am descoperit aceasta dificultate de mobilitate la nivelul buzelor (si asta il impiedica sa formele usor sunetele care implica mult buzele cu mar fi m, p, f; in schimb le pronunta usor pe cele unde nu se folosesc mult buzele: d, t, s).
Imi pare tare rau ca iar nu mai scrii la mamici de varsta lui Felix.

Tonia, faptul ca baietelul tau a gasit calea de a comunica cu voi prin semne nu e decat o dovada de inteligenta si ca a stiut ce sa faca sa se faca inteles. Limbajul semnelor nu impiedica dezvoltarea limbajului vorbit, din contra, o stimuleaza. Un copil care e frustrat ca nu poate comunica in nici un fel (cu meste adrian al meu) are rezerve si mai mari in a coopera cu mine la dezvoltarea limbajului vorbit. Faptul ca el refuza sa repete dupa voi (desi singur a gasit calea de a comunica cu voi prin semne) poate sa fie un semn ca are o dificultate de pronuntie, oral motor delay se numeste aici. Mergi la un logoped care sa-l evalueze (chiar daca nu mergi sa faci terapie constanta cu el) si el iti va spune daca e o problema de folosire a buzelor, limbii etc. Alte simptome care ar sustine teoria asta ar fi: daca a avut probleme de supt cand a fost mic, probleme de masticatie/inghitire cand a inceput sa manance, daca poate de ex. sa-si linga buzele, sa tuguie buzele ca fluierat (nu sa fluiere efectiv) sau ca atunci cand pupi pe cineva, daca ai observat orice mic amanunt nelalocul lui legat de modul cum isi foloseste gurita, limba etc. spune-i logopedului. Daca scoate sunete guturale (adica mai mult din gat decat folosindu-si limba si buzele). Cel mic al meu are o predilectie spre a forma sunetele gutural (prin faptul ca are o mobilitate redusa la nivelul buzelor), inclusiv cand plange, el mai mult plange gutural. Un logoped ii studiaza gurita, falcile, mandibula etc. si-ti poate spune dupa o sedinta de evaluare daca ea/el crede ca are ceva la nivelul mobilitatii gurii. Noua logopeda ne-a spus din prima sedinta ca are o mobilitate redusa la nivelul buzelor si asta mi-a confirmat ceea ce instinctul meu imi spusese atata amar de vreme, dar, neavand informatiile necesare, n-am putut sa trag o concluzie.

Flaviuta are perfecta dreptate, un logoped e un specialist pe bucatica asta, ca parinti e greu sa ne autoeducam in aceasta problematica, desi nu imposibil, logopedul e cel care cu cateva fraze iti poate raspunde la framantari pe care noi, ca mame, le purtam de luni de zile insuflet. Trebuie insa inteles ca cheia unei terapii reusite este cand parintele se implica in aceasta terapie, cand exerseaza cu copilul la indrumarile logopedului. Intr-o ora pe sapt. nu se poate sa acoperi nevoile de exercitiu ale unui copil, de aceea e musai sa stiti ca parintele e cel care trebuei sa repete si sa exerseze cu copilul in fiecare zi. Daca aveti o bunica/bona care sta permanent cu copilul acasa cat voi sunteti la servici, luati-o cu voi la logoped sa asiste si sa invete cum sa practice cu copilul acasa. Greul cade pe umerii parintilor sa exerseze mereu si mereu cu copilul. Cadn credeti ca ceva nu merge sau nu e potrivit pt copil, aveti oricand logopedul cu care sa va sfatuiti si el sa schimbe tactica, metoda in functie de copil sau sa va explice inca o data cum anume sa procedati in cutare sau cutare situatie in functie de reactiile copilului. Pt ca de multe ori se intmapal sa fii la logoped, el iti explica cu msa procedezi in situatia x si tie ti se pare totul ok, plauzibil. Dar cand ajungi acasa si incerci, posibil ca situaita sa ia o turnura diferita decat te-ai asteptat si copilul reactioenaza diferit si tu nu stii cu msa reactioenzi la reactia lui. Asa ca pui mana pe telefon, ii explici ce nu merge cand ai aplicat metoda si cum trebuie sa porcedezi (sau o lasi ca tema de discutie pt urmatoarea sedinta). Relatia cu logopedul trebuie sa fie activa si un permanent dialog. Parintele e mana extinsa a logopedului. Este unealta prin care logopedul aplica logopedia copilului respectiv. Si orice mama care ajunge sa aiba probleme de vorbire cu copilasul ar trebui sa inteleaga bine acest aspect: parintele nu e spectator la terapia copilului, ci e cel care trebuie sa puna in aplicare toate cunsotintele de care dispune logopedul. Implicarea parintelui e f importanta. Flaviuta are dreptate, parinti inu sti ula ce sa se astepte si impresia de mutle ori e ca te duci cu copilul ca la dentist: il sui pe scaun si altul (dr.) repara ce e stricat. Din pacate nu e asa simplu, iar cine a crezut ca la asta se reduce speech therapy, a fost departe de adevar. E o munca de titan uneori, in functie de gravitatea intarzierii de vorbire, pe care parintele trebuie s-o faca.

Nici eu n-am auzit de pastilute date copiilor cu intarziere de vorbire aici. Sau poate ca adrian al meu nu intra in categoria problemelor unde se da si tratament medicamentos.
Eu ma gandisem sa apelez insa la un acupuncturist de renume aici in Toronto care ar putea sa-i stimuleze centrul vorbirii sau sa-i imbunatateasca motricitatea buzelor prin alte practici decat cele ale logopediei - adica vedeam acupunctura ca o metoda complementara logopediei. N-am reusit inca sa obtin o programare, dar incerc.


Nu exista prea devreme si nu e cazul, ci exista specialisti fara metode pt problema copilului vostru. Fetita ta a depasit din fericire problema singura, dar sunt copii care nu o pot face fara ajutorul unei terapii. Si cu cat mai tarzie terapia, cu atat mai greu de corectat, adus la zi. Am observat ca in romania nu exista prea multi specialisti care sa lucreze cu copiii sub 3 ani, dar asta e doar o limitare a logopediei romanesti, asta trebuie sa intelegeti voi ca parinti. In afara se lucreaza cu copii mici, inca de la 2 ani sau si mai devreme, deci metode exista si pt astfel de copii care nu reproduc la cerere cuvinte, care refuza sa pronunte cand sunt explicit rugati. Concluzia e urmatoarea: cand copilul va da semne ca are o intarziere de vorbire, nu incetati cautarile si demersurile daca unul, 2 sau 3 specialisti va spun ca e prea devreme sa tratezi problema, cel mai probabil ei nu dispun de metodologia necesara sa lucreze cu copii asa mici sau nu sunt dispusi/disponibili sa lucreze cu copii asa mici. Am sunat si eu la logopezi multiplii, unii mi-au spus ca nu lucreaza cu copii asa mici. Am inchis telefonul si-am suant la urmatorul nume de pe lista si tot asa. Metodologia la un copil de 2 ani difera f mult de metodologia la un copil de 4 ani, tocmai datorita acelui “nu coopera in nici un fel si nu reusea sa repete”. Exista o serie de metode care fac copilul sa coopereze. Daca vedeti ca nu puteti gasi ajutor la u nspecialsit, cautati pe internet (in engleza sunt materiale foarte multe) orice despre metode de speech therapy la un copil de vastra copilului vostru. Tot citind si citind incepeti sa judecati mai mult ca un terapist si o sa incepet isa intelegeti si de ce copilul nu reactioneaza la cutare sau cutare, o sa incepeti sa vi se para logic de ce trebuie procedat asa si nu altfel pt a-l face pe copil cooperant si exersand mereu si mereu cu copilul si voi veti deveni din ce in ce mai familiarizate cu metodele si o sa va vina mai usor.

O alta problema care stiu ca bantuie mintile multor mamici: intarzierea de vorbire nu are de cele mai multe ori legatura cu intelectul copilului sau cu capacitatea lui de a socializa. Daca exista o alta problema de fond la copil, e cu totul altceva, dar cand vezi intarziere (mie asa de greu sa spun retard pt ca de cele mai multe ori nu e vorba de retard, ci de intarizeri) de vorbire singura, fara ca sa existe si o alta problema de alta natura, cele mai mari sanse sunt ca intarzierea de vorbire sa fie independenta de intelectul sau socializarea copilului. Faptul ca un copil e inteligent, nu-l face mai capabil sa vorbeasca/pronunte si invers: faptul ca nu vorbeste la nivelu lasteptat nu inseamna automat ca are o problema de intelect. Deci sfatul meu era sa nu cumva sa se gandeasca mamicile la retard intelectual cand vad ca cel mic nu vorbeste suficient. Cand copilul va da de inteles ca el intelege aproape tot ce i se vorbeste/cere, dar nu vorbeste pe cat va asteptati voi, atunci retardul intelectual iese din calcul. Primul lucru care se verifica la un copil cu intarziere de vorbire este auzul. Cand un copil nu aude corect sau are o pierdere de auz partiala automat pierde o parte din ceea ce i se vorbeste sau totu lsuna distorsionat si ca urmare nici nu paote reproduce sunetele/cuvintele asa cum le auzim noi.

Tonia ce pot sa spun dupa cate povesteti de baietelul tau e ca instinctul tau de mama iti spune ca ceva e in meregula. Urmeaza-ti mereu acest instinct pana cand vei descoperi ce anume se intampla, are-i problema. Eu am invatat sa ma ghidez foarte mult dupe acest instinct si cand ceva ma nelinisteste si nu-mi da pace sufletului stiu ca nu e o simpla himera in capul meu, ci ca simt/vad ca e ceva in neregula, insa deocamdata nu pot pune degetul pe problema si stiu ca e doar chestiune de timp pana cand voi afla un raspuns/o cauza/o explicatie la ceea ce mi se pare in neregula.
Ca sa nu-l inhibi pe cel mic cu exercitiile conteaza foarte mult atitudinea ta in timpul acestor exercitii: nu insista cand vezi ca el nu vrea sau nu e cooperant. Incearca sa lucrezi cu el cand e in forma maxima (dormit, mancat, vesel, fericit). Daca modul cum il abordezi nu da roade inseamna ca poate procedezi gresit si nu ai gasit inca metoda de a-l atrage. La varsta lui important nu este sa reproduca, ci sa acumuleze, sa coopereze cu tine, sa te vada ca pe un aprtener de jaoca si de discutie. Orice lucrezi cu el trebuie sa ia forma jocului, nu e genul de lucru unde copilul sta in fatza ta si tu il pui sa execute ceva. Il antrenezi astfel incat sa-i fie drag sa se joace cu tine, sa vina la tine sa-ti ceara sa intri in jocul lui, sa-ti ceara sa ma iface ceva ce i-a placut. Cand asta se intampal des, inseamna ca l-ai castigat de partea ta. Tot ce trebuie sa faci in continuare e sa etichetezi cuvintele si actiunile cu cate un cuvant, cat mai simplu cu putinta, astfel incat si lui sa-i fie usor sa reproduca dupa tine.
Incapatanarea si supararea pe care spui ca le are baietelu ltau, le are si al meu si eu am dedus pe undeva ca aceste manifestari sunt parte din frustrarile pe care le acumuleaza pt ca nu poate comunica. Al meu nu a gasit inca singur o modalitate de a comunica prin semne cu noi si asta e in parte vian pesonalitatii lui, asa e el construit, nu-i place sa i se spuna ce sa faca, ii place sa ia singur decizii si simte ca pe o ingradire incercarile mele de a-l determina sa faca ceva. De cele mai multe ori reusesc sa obtin ceva de la el doar prin joc.

Manut, cred ca greselile gramaticale se corecteaza doar prin repetitie, deci tu mereu si mereu ii redai forma corecta si, daca copilul este destul de mare sa coopereze, il pui sa repete dupa tine forma corecta. Vorbirea incorecta dpdv gramatical nu are in spate o posibila problema la copil, ci doar lipsa repetiei sau corectarii din partea unui adult. Una e ca vorbeste agramat si alta e sa nu paota pronunta anumite litere, sa inverseze silabele in cuvant, sa pronunte cuvintele departe de forma lor corecta etc. Are nevoie doar de practica pt a vorbi corect gramatical. Legat de lipsa de atentie cand face ceva ce-i place, nu o gasesc o problema, mai toti copii au un soi de absenta/preocupare cand fac ceva ce le place si nu raspund imediat chemarii mamei. Asta nu inseamna ca nu aud, ci ca nu executa imedait si asta poate sa fie doar o problema de educatie, nimic mai mult. Acuma cand e deficit de atentie si cand e doar problema de educatie, numa iun specialsit paote spune. Ca sa te asiguri ca te-a auzit in ceea ce-i ceri, incearca sa vii lnaga el, eventual sa ii vorbesti la nivelul lui (sa te apleci pe vine si sa privesti copilul in fatza) si sa incerci sa-i captezi prima data atentia (sa ridice ochii de pe foaie si sa se uite la tine) si apoi ii ceri ceea ce vrei sa-i ceri sa execute. In felul asta te asiguri ca nu e problema ca nu te-a auzit. Eu zic ca aspectul asta e ceva cu care orice mama se confrunta la un moment dat sau pana la un anumit nivel.

Foarte mult mi-a placut abordarea ta.

Pisimuky, nici baietelul meu care a facut acu m4 ani nu face triunghiuri si patrate. Face daor cercuri. Dar nici mare practica n-a facut, i nsensul ca fiind mereu in preajma unui frate mai mic cu 2 an icare baga totul in gura m-am ferit sa-i dau pixuri si creioane pe mana (cel mic si acum, la 2 ani si 4 luni, cand prince un creion ii mananca varful, mina, nu pot sa inteleg de ce ii palce gustul ala, dar se piteste prin casa cu crionul in mana, daca il prinde, doar ca sa se delecteze cu creionul). Si pana la 4 ani nu a fost in colectivitate si automat nici n-a exersat mult cu creionul, deci e firesc sa fie stangaci la desen si trasat.

Tonnia, ma bucur tare mult ca se zareste multa speranta la orizont pt cel mic. Lucreaza cu el in continuare cum poti (din ce citesti, din intuitie, din ce-ti spune flerul, din ce te statuiesc fetele aici). E foarte incurajator ca el a reactioant atat de repede la micile tale trucuri. La adrian al meu lucrurile par mai incete, ma lovesc atat de tare de incapatanarea lui ca uneori ma dezarmeaza.

Anna, poate n-ar fi rau sa incerci sa lucrezi cu ei separat. Adica iti dedici juma de ora fiecaruia din ei separat pt stimularea limbajului. Ce am invatat eu la un fel de training pt parintii cu copii cu intarzieri de vorbire este ca nu trebuie sa ne descurajam cand copilul nu repeta dupa noi in jocul pe care-l dezvoltam. Adica nu inseamna ca gresim undeva daca de la primele exercitii copilul nu repeta. Ci sa continuam mereu si mereu sa dezvoltam jocuri active in care copilul sa fie liderul (caci in felul asta are ocazia sa ceara ceva de la noi, sa ne comunice ceva – fatza de situatia cand parintele conduce toata actiunea si copilul e un simplu spectatator, un participant pasiv). Trebuie sa repetam si sa repetam mereu; si azi, si maine si tot asa pana cand la un moment dat copilul va incepe sa spuna cate ceva. Rezultatele trebuie sa se observe in timp, nu orice incercare acasa trebuie sa se soldeze si cu un cuvant nou pronuntat. Copilul aude si inmagazineaza, asta e sigur. Nu trebuie sa ne aratam descurajate sau triste sau suparate daca ei nu pronunta dupa noi. Ci sa ne inarmam cu multa rabdare.

Exact asa e si adrian. Cateodata daca i icer explciit sa repete ceva dupa mine si-i cer asta de 2-3 ori la rand, incepe si se enerveaza si-mi zice ne-ne-ne-ne-ne, nervos si vadit deranjat. Are o atitudine ca si cand ar vrea sa-mi zica: de ce ma pui sa spun ceva ce stii ca nu pot. Dupa ce am cunoscut-o pe logopeda noastra (la care din pacate am ajuns numai o singura data, spre din tot sufletul sa incepem odata sedintele regulate de acum incolo, s-au tot ivit amanari si anulari si tot asa) mi-am dat seama ca greseam cand ii ceream explcit sa repete ceva. Si-am inteles de ce e necesar sa-l fac sa repete dupa mine in timpul jocului. Cu cat joaca respectiva e mai antrenanta pt el, cu atat am sanse mai mari ca adrian sa repete dupa mine ceea ce spun.
A propos de ceea ce-ti spunea Mercedes, si noua ne-a fost recomandat sa-l ducem pe adrian in colectivitate cel putin de 2 ori/sapt. macar jumatate de zi la fiecare dus. Poate n-ar fi rau sa ii duci la o cresa de 2 ori sapt. Sau poate e bine sa-i duci pe rand si-n felul asta ai sansa sa lucrezi de 2 ori indelung cu fiecare din ei cand celalalt e la gradi. Si cred ca asta le dezvolta si simtul individual mult.

Betiana, a propos de lins buzele cu limba, adrian al meu nu le linge, ci isi frange buza de jos in gurita si o “sterge” cu dintii, daca pot spune asa. Un alt amanunt care a inceput sa nu mi se mai para comun e faptul ca desi are 2 ani si 4 luni, inca are foarte mult tendinta de a baga in gurita orice (inclusiv isi roade unchiile ceea ce mi se pare iarasi necomun la un copil asa de mic). Ii creeaza o mare placere, a depasit mult faza se testare cu limba, cred ca e o chestiune senzoriala. Ca o nota pt tine, ceea ce banuiesc eu ca are baietelul meu este apraxia verbala (din cauza mobilitatii reduse la nivelul buzelor).

Lorelai, am cunoscut acum vreo 10 ani un baietel care folosea R in loc de L. Ni se parea amuzant pe vremea aia: zicea merg la forbar (fotbal) – avea 4 anisori.

Puisor, din ce-am citit eu despre speech therapy si tot tacamul, se pare ca baietelul prietenei tale are Phonology disorder sau ceva din grupa asta. Erau acolo date niste exemple unde te ajutau sa intelegi i nce categorie de probleme se afla copilul tau. Redau mai jos citatul:
“Your two-year-old says no words, makes some sounds, yet he understands everything you say. Your five-year-old speaks in what appear to be sentences, but all you hear are vowel sounds. Your seven-year-old lisps, and says "wabbit" instead of "rabbit". And your three-year-old talks non-stop, but no one can understand a word that he says. So what do you do? If you bring your child to a speech-language pathologist (SLP), the first two children would probably be diagnosed as having oral-motor planning deficits, or Childhood Apraxia of Speech (CAS). The third child has an Articulation disorder, and the fourth child has a Phonology disorder.”

Tonnia spune:

Try, tu stii ce intuiesc eu, tot o forma de apraxia, sper sa ma insel, nu ma trimite la logoped te rog ca nu gasesc pe cineva sa ma si bage in seama la doar 2 ani. Dar mai caut numai ca vreau si unul brici care sa stie macar mai multe decat mine despre a.
Despre evolutie ce sa spun: la momentul postarii initiale, cand am si inceput sa lucrez cu el, a raspuns bine si a adaugat niste sunete, niste silabe noi. A urmat o perioada de plafon urmata de o perioada, in ultimul timp, de progres spontan sa zicem, adica n-am mai facut mare lucru cu el. In continuare stau in garda pt ca are faze din astea specifice a., cum ar fi: ii ies uneori spontan cuvinte foarte bine, dar la cerere sau repetitie nu-i mai ies, in general multe dintre cuvinte nu seamana cu realitatea, in continuare mai tine gura deschisa si are dificultati pe care eu le consider motorii, la nivelul gurii. La astea se adauga dificultati in hranire cand era bb, bineinteles depasite, a avut o vreme o motricitate fina mai intarziata, se pare ca asta merge mana in mana, si pe asta am depasit-o, cred ca acum e foarte avansat pe motricitate fina.
Precizez ca toate astea nu le-am scris in postul initial pt ca atunci ma apucasem de citit si nu stiam ce relavanta au unele dintre cele observate.
In rest, e foarte dornic sa comunice, adica a trecut faza cand nu vroia sa repete/sa spuna ceva, e foarte istet, deosebit de motivat, de ambitios.
Ce sa zic... e in observare si caut logoped.
Ca un sfat pt tine, try, pt ca se aseamana cazurile baietilor nostri, un mare progres, cel mai mare de fapt, l-am avut invatandu-l literele, sunt cele mai simple sunete, am avut si noroc pt ca ii plac si a invatat rapid sa le recunoasca iar apoi, treptat, a inceput sa le reproduca din ce in ce mai bine, la inceput nu putea nici vocalele sa le spuna, acum e altfel. M-a sfatuit asa o prietena din USA, al carei baiat a facut terapie precoce si asta era una dintre activitati in cadrul terapiei. A fost cel mai bun sfat pentru noi.

Sanatate multa la toata lumea, copii vorbareti!

Mercedes spune:

Hai sa va raspund si eu la intrebarea din titlu acum dupa doua sedinte de logopedie+ evaluarea cu fiica mea de 3 ani si 5 luni.
Primul lucru inaintea evaluarii a fost ca mi-l va accepta la sedinte daca copila va coopera deoarece e micuta si da dupa 4 ani ar fi cel mai ok.
In toata perioada evaluarii (aprox. o ora) fetita a fost cooperanta si a raspuns daca nu 100% fara ajutorul meu sigur in 90% din cazuri. Deci va face logopedie. Eu zic ca depinde f mult de pedagogia si vechimea logopedului felul cum transmite copilului. La a treia ora bia i a sarit in brate logopedei cand a vazut-o nu pot spune acelasi lucru cu logopedul de la gradi care mi-a transmis ca nu poate scoate o vorba din copil desi fetita e comunicativa la gradi( la gradi e d-soara care este la inceput de drum).
Sunt convinsa ca este in favoarea copilului daca mama participa activ la sedintele de logopedie impreuna cu copilul ei desigur prin joaca.

betiana spune:

Draga Try, observatiile tale sunt pertinente si arata preocupare pentru evolutia limbajului copiilor. Un logoped fara suportul efectiv al parintilor nu va reusi sa rezolve mare lucru intr-o singura sedinta pe saptamana.La copiii foarte mici jocul cu buzele sau cu limba ii amuza. A venit o mamica disperata la mine cu un copil de 3,3 ani. Copilul nu a scos niciun sunet. Cand i-am dat mamicii niste recomandari, mamica mi-a spus ca nu stia ca trebuie sa-l invete pe copil sa sufle in trompetele sau ca trebuia sa se joace cu buzele si limba.Ceea ce trebuie sa stie orice parinte de copil mic este ca trebuie sa tonifice muschiul limbii si sa formeze capacitatea respiratorie. Pentru copilul cel mic care nu pronunta grupul P-B-M poti sa faci urmatorul joc : prindeti intre buze o bombonica si apoi o aruncati cu putere in explozia aerului.Apoi faceti la fel cu o hartie. Jocul se va numi "Tragem la tinta". Dragi mamici, nu uitati deci de exercitiile cu buzele, cu limba si exercitiile de inspir-expir.

try spune:

betiana ,cel mic il pronunta pe b, a avut un timp cat a spus cuvantul papa/apa, deci si pe p il pronunta in anumite circumstante, m insa e un mister si-l pronunta doar accidental. Uenori incerca sa pronunte mama si iesea un soi de m-p, nu era clar nici m, nici p.
ieri ma fost la a doua seditna de logopedie si mi-a reliefat logopeda ca el are si dificultati de motor planning (nu nummai oral, ci si dpdv al corpului). Sare de la o jucarie la alta fara sa acorde prea multa atentie ca si cand nu stie cum sa se joace cu ele - si-aici am gresit si eu pt ca jucariile sunt mereu la dispozitia lui intr-ul colt de camera. Si s-a creat deja un munte de jucarii. Nu spun ca asta e cauza dificultatii lui, ci ca asta nu l-a ajutat. Acuma cica trebuie sa abordam intai acest motor planning dificulty (sa incerc sa-l tin focusat pe o singura jucarie/joc mai mult timp si sa-l invat ce trebuie sa faca, sa-i arat cum sa se joace cu ele creand cat mai multi pasi (acum culcam ursuletul, stingem lumina, gataaa, s-a trezit, uite ne spalam pe dinti etc. un fel de modelare a vieti reale, dar cu succesiune de activitati, trebuie sa-i arat cum sa se joace in pai succesivi). In paralel trebuie sa facem cat mai multe exercitii legate de partea orala, cu buzele, ca acolo e dificultatea lui si sa smulgem de la el sunete simple: ba, pa, da, ma, ta etc. si apoi le dublam: papa, mama, tata, baba, si tot asa.

Ma simt fara energie deja numai cand ma gandesc la intregul proces. Cred ca ieri am realizat ca probabil va fi nevoie de terapie ani de zile de-acum incolo. Am citit un pic pe net despre motor planning si nu mi-a placut ce am vazut acolo - dispraxia - si intr-un fel nu mi se pare ca are asta. Da, are un motor planning dificulty, dar nu mi se pare ca i se potriveste toata descrierea de dispraxia.
Poti sa-mi spui cam cand se poate vorbi de dispraxia si cand de apraxia? sa-mi faci niste delimitari mai pe intelesul oricui? Se poate pune un astfel de diagnsotic la 2 ani jumate?

Tonnia spune:

Try, si mie mi se pare un pic confuz. faptul ca fuge de la o jucarie la alta tine dupa mine de lipsa de concentrare, nu de dificultati motorii. Pe de alta parte, apraxia merge mana in mana cu o mai redusa motricitate fina.
Dar asta cu fuga nu tine de motor, dupa mine...parerea mea e ca trebuie sa te axezi pe jocuri educative, nu din astea de pretend play, pe multa manualitate, jocuri din lemn. Sa creezi un timp din zi, un tabiet in care sa scoti cate un joc pe rand, sa nu aiba alte tentatii. Puzzle daca i-ar placea, cu piese din lemn, ar fi bine, ajuta mult si la concentrare si la manualitate.
El cum sta cu gross motor skill?
Poate stie cineva mai bine.

Intra pe forumul asta, cred ca 1/4 dintre cazuri sunt de a. In plus, gasesti linkuri utile.
http://messageboards.ivillage.com/iv-ppspeechdel

try spune:

Tonnia, ce mi-a explicat logopeda e ca el nu ghiceste singur cum sa procedeze cu un joc/jucarie daca nu a exersat cu el in prealabil, iar asta din ce-am citit tine de motor planning (are 3 laturi: 1.) cand se naste ideea de a face ceva cu un lucru/joc, 2.) programarea sau planul - cand copilul stie anticipat ce pasi trebuie sa urmeze ca sa duca la bun sfarsit actiunea respectica, 3.) punerea efectiva in practica dpdv motor). Adrian pare sa aiba dificultati la prima parte: nu are intuitiv idee cum sa procedeze cand se vede in fatza unor jucarii, situatii decat daca le-a exersat inainte. De-aia tendinta de a se muta de la o jucarie la alta, pt ca nu intuieste prea bine ce sa faca cu acele jucarii/jocuri. Nu stiu cat de intuitiv ar trebui s afie un copil absolut normal, cert e ca logopeda ar fi vrut sa vada mai multa initiativa de la el in joc. Invata foarte repede odata ce i-am aratat cum sa procedeze intr-o situatie, copiaza rapid si n uare nevoei de mutle exemplificari, insa in situatii noi nu se descurca foarte bine singur. La asta se refera acest motor planning dificulty. Nu are motor delay (gross or fine) decat in chestii strict punctuale: de ex. nu sare in doua picioare ca alti copilasi. Iar ca fine motor dificulty pot sa-ti dau exemplul apucatului tip penseta. Desi a exersat extraordinar de mult prin faptul ca a mancat singur zilnic mancare solida cu manutza lui icna de la 8 luni, totusi tinde sa apuce bucatiel mici cu degetul aratator curbat, nu tip penseta (apuca si tip penseta, dar nu in general). Faptul ca desi are enorm de multa practica la capitolul asta si totusi nu a ajuns la performanta tip penseta e una din unicitatile lui care nu-l plaseaza in tabara perfecta dpdv motor (gros si fine).
Logopeda mi-a zis ca e important si tonusul lui muscular, forta organismului lui: un corp plapand tinde nu-i un atuu nici pt vorbire, incredere in sine etc. Deci cautam sa imbunatatim si aceste aspecte odata cu oral motor skils.
Ce vroiam eu sa spun e ca desi acum inteleg ca are un motor planning dificulty, totusi nu l-as baga in categoria dispraxicilor.

Merci tare mutl pt situl respectiv, il studiez maine negresit.

tonicutu spune:

Betiana,urmaresc cu drag toate indicatiile tale,D-zeu sa-ti dea sanatate! TRY, ma identific cu tine.In septembrie fetita mea nu stia ce trebuie sa faca cu o jucarie,am facut tratament ,acum are 2 ,6 luni si face multe lucruri,spune mama,tata,dar f rar,spune cum fac animalele,vb dar nu inteleg ce spune,e un fel de chineza.Nu ne mai uitam la Tv decat dupa amiaza sau cand fac eu mancare,are doar cateva jucarii,pe celelalte le-am pus bine si o sa le scot doar una cate una dupa o luna de zile.Se joaca singura dar si cu mine cand are chef.In schimb ma ingrijoreaza fiindca are frica de unele persoane,am observat ca de cele care vorbesc mai tare(rastit)Am facut tratament cu Tonotil.Complex B si Risatarun cred ca au fost eficiente,de fapt continuam cu risatarun.Pe la 9 luni a luat vitamine si Tanakan fiindca nu se ridica in picioare in patut si in 2 saptamani s-a ridicat.Sper din suflet sa ne ajute D-zeu sa depasim si asta cu vorbitul si cu socializarea,ma simt si eu epuizata,uneori simt ca o iau razna,de fapt mai iau cate un distonocalm,sunt cu nervii la pamant,dar asta e.

try spune:

Tonicutu, adrian se joaca f mult timp singur. Ii place foarte mult sa exploreze de unul singur jucariile, sa le descopere. Mai ales ca nu e intotdeauna pe aceeasi lungime de unda cu frate-su cand vine vorba de joaca. Alex e mai vajait, mai volubil si mai... mare, iar asta spune multe: fizic e mai puternic si uneori face din asta un avantaj, stie mai multe si deci se foloseste de diferenta de varsta si adrian a simtit asta si a cautat o iesire din situatie, iar iesirea a fost sa se joace si singur si in felul asta nu sfarseste mereu in conflict cu alex.
Trebuie sa intru odata-n jucariile alea sa le triez si sa le asez pe puncte de interes/joaca si sa incep sa dezvolt o joaca organizata cu el (si nu numai, ca si alex tot dezorganizat se jaoca uneori). Sper ca-n weekendul asta sa pot face asta.

Pt cien e interesat, ieri am explorat internetul uitandu-ma dupa jucarii ajutatoare pt problemele de vorbire si nu numai:
http://www.theraproducts.com/
http://funandfunction.com/
http://therapyshoppe.com/index.php
Acolo dau jucarii si obiecte care ajuta la dezvoltarea senzoriala, latura motorie a corpului, motricitatea muschilor fetei implicati in vorbire etc. Nu uitati ca daca dpdv motor copilul e avansat, asta nu are decat sa-l ajute si la vorbire. Lipsa de tonus muscular, redusa dexteritate a mainilor si a altor miscari corporale are toate sansele sa fie un minus pt dezvoltarea vorbirii in cazul in care se intrevat intarzieri la acest nivel. deci aveti in vedere intregul organism, precum si starea de sanatate generala (eliminati pe cat posibil racelile, bolile orl care automat nu-s un avantaj in exersarea zilnica) - cand un copil e mai mult racit/gripat decat sanatos e normal sa il afecteze si-n evolutia vorbirii.
Unele jucarii/obiecte sigur le gasiti la orice magazin de jucarii, altele paote doar daca le comandati, nu sti udaca exista magazine specializate pe asa ceva in Ro, ma indoiesc, insa cine isi permite, poate comanda on-line de undeva din europa. Exemplele care vi le-am dat eu sunt din Nord-America.