Cartea cu Bunici

este un volum superb , cu amintiri despre bunici , depanate in note nostalgice , sugubete , dureroase , intelepte , potrivit cu stilul fiecarui om de cultura ce a daruit o parte din sufletul lui celorlalti , prin intermediul acestor povestiri adevarate .

m-a impresionat foarte mult , si mi-am dat seama ca asupra acestui subiect n-am prea meditat .
eu nu mi-am cunoscut decat un singur bunic , plus o bunica "vitrega" cum s-ar zice , insa dintre cei doi , ea mi-a fost cea draga . pe ceilalti bunici doar din povestile parintilor ii stiu .

acum il vad pe tatal meu , foarte in varsta , cat de frumos se poarta cu baietii mei , nepotii lui adica , si sper ca din multele lui gesturi de bunic adevarat sa ramana macar o parte in memorie copiilor.
iar la randul meu , incerc sa imi imaginez cum voi fi eu ca bunica , hm , greu exercitiu , probabil voi avea mai multa rabdare , si as vrea neaparat sa invat sa fac o multime de prajituri de casa (stiu eu cateva si acuma)si sa ii bucur cu ele , iar de voi avea nepotele , sigur , sigur , le voi face papusi si rochite .

voi ce amintiri aveti despre bunici si cum ati dori sa fiti voi insiva in aceasta ipostaza?