Trucuri pentru optimism!

Deschid acest subiect pentru a ne detasa gandurile, pentru a ne descreti "ridurile",pentru a ne imbarbata,pentru a nu abandona lupta, pentru a spera ca intr-o buna zi...DD ne va zambi si noua, celor care luptam cu disperare pentru a deveni mame....


Voi cele care de multa vreme va zbateti,cu analize de tot felul,cu proceduri mai putin sau mai mult anevoioase,cu teste de ovulatie,cu histeroscopii,laparoscopii.,monitorizari de ovulatie si nu in ultimul rand proceduri FIV....cum faceti ca sa aveti atata putere,atata speranta pentru a continua indiferent de piedicele care apar pe parcursul lungului si greului drum pentru a deveni mama?


Eu...,incerc sa nu imi pierd credinta si speranta in DD,il rog zi de zi sa aiba mila de mine,sa imi ierte pacatele pentru ca si eu sunt fiica LUI,incerc sa sper ca intr-o buna zi soarele imi va surade, sa ma detasez de lucrurile triste si sa privesc mereu partea plina a paharului.Zi de zi zambesc si sunt fericita pentru ceea ce am,pentru ceea ce mi-a dat DD si anume pentru un sot minunat caruia incerc sa ii fac viata frumoasa si implicit sa imi fac si mie clipele fericite....,stiu sa ma bucur din lucrurile marunte cum ar fi o raza de soare,o seara romantica alaturi de dragul meu sot,o veste buna de la familia mea , o revedere cu un prieten drag si astfel, timpul trece si ma apropiu de o noua batalie.....Nu uit nici macar o fractiune de secunda de dorinta cea mai mare a sufletului meu,aceea de a avea un copilas si totusi, nu ma las dominata de aceasta dorinta arzatoare,unica si de necomparat....Lupt cu disperare,dar nu uit ca viata e una singura si pe laga multe nenorociri care exista in aceasta lume, eu sunt un om fericit.........


Voi cum procedati?Ce va tine pe linia de plutire?Ce inseamna speranta pentru ziua de maine pentru voi?Cum va vedeti viata peste 5 ani, 10 ani?Exista in sufletul vostru vreo dorinta mai mare decat aceea de a fi mama?

Kora

CARPE DIEM!

crisis81 spune:

M-am intrebat si eu de multe ori de unde gaseste omul mereu puterea de a merge mai departe? Spui: "Daca mi s-ar intampla asa ceva.... as muri", si daca totusi ti se intampla vei capata puterea pe care ai fost mereu convins ca nu o ai. Asta e viata si cred ca functioneaza pe principiul "ti se da cat poti sa duci", si nu stiu care din noi a crezut vre-o data ca poate duce atatea cate a dus pana acum, ca poate rezista la atatea incercari, ca poate trece prin atatea chinuri si totusi...... suntem tot aici.

Personal nu cred ca exista dorinta mai mare .... cel putin pentru noi. Eu am avut perioade, si sunt convinsa ca voi mai avea, cand singurul meu scop era sa raman insarcinata. Absolut tot ce faceam in fiecare clipa avea ca scop final o sarcina. Acum .... imi doresc sa fiu mama. Aspiranta am fost, gravidutza am fost, acum visez doar la clipa cand cineva, candva, va striga dupa mine "mami".

Astept FIV nr 3 si in acelasi timp ma orientez si catre adoptie. Pentru ca cea mai mare dorinta este "sa fiu mama". Si sunt convinsa ca voi fi si asta ma face sa merg mai departe.....

KoraPop spune:

Crisis draga mea ,am observat ca si tu , la fel ca si mine, in aceasta noapte 'bantui" pe forum....si eram sigura ca vei scrie la acest subiect.....Asteptam...In aceasta seara eu sunt mai melancolica decat in alte seri,sotul meu doarme...,dar e nu am somn si vreau sa impartasesc cu alte fete simtamintele care ne apasa, sau, mai bine zis, care ne "ajuta' sa mergem mai departe, sa nu abandonam cea mai de pret lupta, chiar daca unele batalii au fost pierdute, razboiul nu s-a incheiat....Sunt convinsa ca, la fel ca si mine,gandesc multe dintre fetele de pe acest forum si nu numai.....

Kora

CARPE DIEM!

psj spune:

cred ca o sa sune patetic dar sa va zic la ce ma gandeam eu cand am stat la terapie intesiva(nu mai reiau povestea). Ca sigur o sa ma fac bine si ca embrionii mei sunt bine chiar daca sunt congelati si ma imaginam la nunta ei/lui si imi imaginam cum o sa fiu eu emotionata si or sa-mi dea lacrimile dar doar eu si sotul meu vom sti de ce. Inca ii am congelati si inca mai sper sa ma vad la nunta/nuntile "lor" :).

KoraPop spune:

psj....foarte,foarte frumos.....!Doamne ajuta sa fie asa cum ti-ai inchipuit!

Kora

CARPE DIEM!

catalina2307 spune:

Of Kora...ma gandesc ca fiecare dintre noi are anumite limite. Ma gandesc ca Dumnezeu da atat cat poti duce. M-am rugat in fiecare zi a vietii mele, m-am rugat pt. cei ce-mi sunt alaturi, pentru mine, pentru persoane pe care nu le cunosc dar au nevoie de Dumnezeu. Am ajutat asa cum am putut pe oricine mi-a cerut ajutorul. Sau nu mi l-a cerut dar am auzit ca are nevoie de ajutor iar eu pot face ceva. Mi-a fost greu sa inteleg de ce m-a pedepsit asa de tare. Si pentru un moment mi-am spus ca nu exista un Dumnezeu bun si mare sau daca exista iar eu trebuie sa platesc astfel pacatele altora este un Dumnezeu rau si razbunator cu care eu nu vreau sa am de-a face.Si ma certam cu EL si il intrebam unde era cand urlam si imploram.
Acum ma gandesc ca poate era ocupat sa salveze pe altcineva, poate nu au fost salvati doi copii pentru a fi salvati 200. Nu stiu.
Stiu ca ma uit in ochii sotului meu si vad multa iubire. Si ii multumesc Lui pentru iubirea sotului meu. Stiu ca ma plimb in gradina si vad cate un trandafir perfect. Si il admir, il miros si ii multumesc LUI ca a facut ca acel trandafir sa creasca in gradina mea.Stiu ca in fiecare noapte imi gasesc linistea in patul meu, sub acoperisul meu in bratele sotului meu si din nou ii multumesc Lui.
Stiu ca mi-e foame si este suficient sa deschid frigiderul. Si ii multumesc din nou. Si stiu ca desi nu pot avea un copil usor ,stiu ca imi pot permite sa incerc din nou si din nou si din nou. Si ii multumesc Lui.
Si stiu ca in aceasta lupta nu sunt singura. Prietenii, parintii, rudele, imi sunt alaturi. Dar cel mai important este omul de langa mine care ma ajuta, ma sprijina, ma iubeste atat de frumos, care m-a invatat sa pretuiesc atat de multe lucruri,sa imi fac timp sa admir florile si sa ascult marea.Iar acest om merita ca eu sa raman in viata nu doar fizic,sa fiu optimista, sa merg mai departe, sa-i fiu alaturi si sa-l iubesc la fel de frumos.
Asa reusesc eu sa raman pe linia de plutire,sa nu imi pierd mintile si sa merg mai departe.
Va pup si va sunt alaturi.


Catalina

lilianaFi spune:

......


.................

sima1 spune:

si eu sunt un om nu sensibil ,ci foarte sensibil.Si pentru mine ie o foarte mare durere ca de 9 ani astept si sper in fiecare luna sa raman gravida.Nu am ramas nici o data.Incerc sa evit sa ma gandesc prea des la faptul ca imi doresc enorm sa fiu gravida.Da, eu imi doresc si sa fiu mama ,dar vreau sa fiu gravida.De cateva ori m-am gandit daca mi-as intreba inima:-inima mea tu ce simti ?cum te simti ? Stiti ce mi-ar raspunde? -sunt gata sa explodez de durere si neputinta ,si obosita de atata dorinta si speranta.Da ,ie foarte greu.Dar atunci cand ma simt deceptionata am tendinta( si cred ca toate facem la fel)sa privesc la cei din jurul meu ,la cei care au necajuri mai mari dcat mine.Iar eu zic ca cel mai mare necaz este atunci cand un om nu are sanatate.Ai multumesc lui Dumnezeu ca vad ,aud,merg........Ni se pare normal, firesc ,dar altii nu le au.


Ma intreb de multe ori de ce trebuie sa trec prin suferinta asta.Mi-e dor de timpul cand eream copil,adolescent.Nu ma deranja nimic ,sufletul imi era linisti, liber.Nu stiu cat de afectate sunteti voi,dar eu parca nu ma mai pot bucura cu tot sufletul de nimic.Si daca ma bucur parca neputinta asta de a ramane gravida ma apasa.Pentru unele femeii, ie un lucru asa de banal iar pentru mine un lucru asa de mare.Sper ca nu v-am intristat prea tare,dar eu asta simt.Sper ca intr-o zi Dumnezeu sa ma binecuvinteze cu darul sau, adica cu un copil.Copii sunt daruri de la Dumnezeu.

KoraPop spune:

Catalina ma bucur mult ca ai scris aici ceea ce simti, pentru multe dintre noi esti un exemplu de urmat.Viata merge inainte si daca stii sa te bucuri din cele mai mici daruri oferite zi de zi de DD vei putea merge mai departe.Multe lucruri nu sunt de inteles in aceasta viata pamanteasca....,vom intelege totul dincolo....,dar din pacate nimeni nu se intoarce de acolo sa ne dea explicatii,candva,fiecare la momentul potrivit va intelege....Pana atunci trebuie sa avem credinta ca DD are o bunatate fara margini si EL stie mai bine ce e mai bine pentru noi.

lili mi-era dor de tine!Ma bucur ca ai trecut pe aici.Cand vrei si simti ca ai ceva de spus,te asteptam....

sima multe femei sunt in situatii asemanatoare cu a ta, trebuie sa faci totul ca sa iti indeplinesti visul de a fi mamica.Lupta poate fi foarte grea,dar numai cine persevereaza are sansa de a castiga,cine abandoneaza...sigur nu are cum sa castige...Mergi cu incredere pe mana doctorilor pe care i-ai ales,specialisti in infertilitate.Multe femei au reusit sa isi vada visul implinit cand numai speranta in DD exista sau nici macar atat pentru unele....,dar tot EL a facut sa fie posibil totul in cele din urma.Doamne ajuta!

Kora

CARPE DIEM!

georgia_c spune:

Delicat subiect , mai ales ca in spatele optimismului se ascunde de obicei o poveste trista

Ciudat este ca mintea mea mereu mi-a creat starea ca ma voi lupta sa raman insarcinata , si cum vorba , de ce ti-e frica nu scapi , m-a ajuns … uite ca ma lupt sa am un bb … insa ,dupa vreo 3 luni , dupa ce o luasem tiptil pe drumul cunoscut , cu monitorizari .. bla bla .. mi-a intarzia cm ..am zis , gata , asta e ..desi aveam teste negative , io credeam ca e bb…au fost cele mai fericite 4 zile din lupta pt bb … insa , aveam o stare ciudata , pt ca mi se parea , ca am primit atat de usor acest dar , fata de alte femei care se chinuie cu anii …. Ciudat nu ?..si totusi acea stare de bine , de multmire sufleteasca , de griji pe care incepusem sa mi le fac …. A fost extraordinara … ei , dupa acele zile , dupa acele stari alerg , si sper ca intr-o zi sa fiu indreptatita sa-mi fac griji

Catalina , o sa sune infernal ce iti voi spune , o sa-ti vina sa ma scoti pe pervaz , sa aiba « grija » porumbeii de mine ….. durerea , suferinta , este randuita , ca sa ne apropiem de Dumnezeu … culmea ca atunci cand ne este bine , nu prea stim de El , insa cand ne loveste durerea , prima reactie este cum a fost si a ta , de a te certa cu DD , iar apoi de a te apropia , de a te ruga (io voresc din experienta mea) ….cred ca meriti , si merita toate cuplurile care se lupta pt un bb , sa-l primeasca , si mai cred ca DD il va da fiecaruia , asa cum crede El de cuviinta … noi doar trebuie sa-l rugam sa ne duca de manuta pe drumul care ne apropie de ceea ce ne este harazit …



Coincidenta este felul lui Dumnezeu de a ramane anonim
Albert Einstein

miruna79 spune:

De 4 ani luptam sa avem si noi un copil, sa ma strige ineva pe mine mama si pe sotul meu tata, sa simt ca sunt implinita ca femeie, ca mama....
Tot ce am obinut in viata mea , l-am obtinut cu greu am luptat tot timpul ptr tot ce am vrut fie si ptr lucruri nesemnificative , am plans si am sperat ca imi voi indeplini dorintele si tot timpul am luptat....
Am primul fiv nereusit , am plans dar singura fara sa ma vada cineva incercam tot timpul sa par tare si ca nu sunt cine stie ce afectata dar numai eu stiam ce e in sufletul meu.....
Si tot nu mi am pierdut speranta mai am si eu embrionasi congelati , poate ma binecuvanteaza dumnezeu si reusesc.....
Am invatat sa lupt ptr tot asa ca n-o sa mi pierd speranta acum trebuie sa fiu tare ca acolo undeva sus asteapta ingerasii mei , asteapta binecuvintarea lu Dumnezeu ca sa vina la mine.

Speranta este ceea ce ne indreapta corabia vietii catre tarmurile implinirilor....