Cat timp stati cu copii ??

Gabi_K spune:

din pacate destul de putin. Totusi incercsa petrec cat mai mult timp si cu ei impreuna, si separat cu fiecare in parte.

Gabi+Robert(20.05.1997)+Lili(17.05.2002)
poze


Totul despre alaptat!

danutz spune:

Putin din pacate, dimineata de la 7 la 8 e al meu, dar timpul fuge ca un atlet de 100m, cu toaleta de dimineata, biberonul, apoi toaleta mea, pachetul de mancare, imbracatul si micul dejun...nu prea mai e loc de joaca cu el.
Iar seara, de la 7 la 9, timp care e 90% al lui...cina o luam cu el printre picioarele noastre si ne jucam pana se face ora de baitza, de biberonul de seara si de culcare.
Rares nu e dependent de mine, m-am intors la munca cand el avea 3 luni jumate, s-a obisnuit sa stea cu altcineva toata ziua (sunt cam 11 ore in care sta cu bona).
Week-end-ul insa il organizam in asa fel incat sa stam cu el in permanenta!

Tareia spune:

Eu petrec toata ziua cu baietii mei, in afara de timpul cand cel mare care are 5 ani merge la gradinita de la 9 la 12. Mijlociul are 3 ani, dar nu mergea cu drag la gradinita asa ca il mai tin acasa. Cel mic are 2 luni si e un scump. Eu sunt de meserie profesoara de engleza, traducator si interpret, dar am ales sa nu mai profesez pt. a face ceva cu mai mult sens in viata si mai datator de satisfactii. Pe deasupra, faptul de a avea grija de proprii copii e mult mai relaxant decat sa ma lupt in campul muncii. Pare o alegere ciudata, dar m-am gandit ca o viata are omul si in ea merita sa faca ce-i place, atata vreme cat nu face rau altora.

oana_noemi spune:

Din pacate, petrec minim 10 ore la slujba. Foarte putin timp il petrec cu el si sufera mult. Norocul nostru e cu tati care are un program mai lejer si el sta mai mult.
Daca mai citesti si o carte de genul greselile parintilor ii pot distruge pe copii", realizezi ce nevoie au copii de parinti alaturi de ei si cat este de important, asa ca le invidiez sincer pe mamicile care au posibilitatea de a sta acasa cu copii si bravo lor.

sorana spune:

Problema cu drumul dusu-intors de la serviciu m-a omorat si pe mine vreo 2 ani! Faceam 1,5 - 2 ore, chiar si mai mult pana la job si era groaznic. Era un timp "mort" petrecut la volan iar timpul cu copil redus drastic.
Pana la urma am izbutit sa schimb jobul si acum fac 10 min. pana la job. Alta viata! Acum avem suficient timp sa ne jucam, sa pictam, etc!

Sorana si Monica (5 ani)

geniest spune:

quote:

---

Originally posted by Tareia

Eu petrec toata ziua cu baietii mei, in afara de timpul cand cel mare care are 5 ani merge la gradinita de la 9 la 12. Mijlociul are 3 ani, dar nu mergea cu drag la gradinita asa ca il mai tin acasa. Cel mic are 2 luni si e un scump. Eu sunt de meserie profesoara de engleza, traducator si interpret, dar am ales sa nu mai profesez pt. a face ceva cu mai mult sens in viata si mai datator de satisfactii. Pe deasupra, faptul de a avea grija de proprii copii e mult mai relaxant decat sa ma lupt in campul muncii. Pare o alegere ciudata, dar m-am gandit ca o viata are omul si in ea merita sa faca ce-i place, atata vreme cat nu face rau altora.

---

mina spune:

de la 5 cand il iau de la gradi si pana la 22-22.30 cand adoarme. Nu mi se pare putin pentru ca eu cred (ca si cele ce au scris mai inainte) ca si calitatea e importanta. Am avut si eu ganduri negre cand am inceput sa il duc la gradi, am avut momente cand imi spuneam ca il duceam acolo ca sa imi vad de cariera si ca asta ar fi un mod de a scapa de el...dar mi-au trecut.
A fost optiunea mea sa ma intorc la serviciu pentru ca nu sunt genul care sa renunte la activitatea profesionala proprie. Chiar daca, daca am fi vrut, mi-as fi permis, financiar vorbind, sa stau acasa. Dar nu sunt genul. Cu atat mai mult cu cat, paradoxal sau nu, dupa nastere mi=a mers mai bine din punct de vedere profesional. Ma ocup de afacerea proprie si pana la urma, pe langa satisfactiile personale, ma gandesc ca tot pentru bunastarea familiei si, implicit, a teroristului ma stradui.

Si mai am o opinie (nu dati cu rosii, va rog) si anume ca fiul meu ma va respecta la fel de mult daca nu renunt la viata mea pentru a ma dedica in totalitate lui. Dealtfel, suntem familie de oameni agitati si muncitori si cred ca nu as fi o prezenta prea agreabila fara aceasta activitate stresanta care se numeste munca noastra cea de toate zilele.

Eu zic sa incercati sa treceti peste mustrarile de constiinta. Si mie mi se pare ca parintii nostri aveau pentru noi mai mult timp decat avem noi pt copiii nostri si nu imi explic cum reuseau. Dar stiti ce? Cred ca si Matei va trece prin asta cand va avea copii

Va pup!


Mina si
Matei-Costin, sensu'lu'viata lu'mami si tati
din:09.09.2004
http://community.webshots.com/user/vizigotu
http://community.webshots.com/user/vizigotubaiatmare

www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=57655" target="_blank">cronicile vizigotului