Educatia acasa (homeschooling)
Educatia acasa (homeschooling) | Autor: inaioana
Eu sunt foarte preocupata si interesta de acesta filosofie educationala care pleca de la constatarea documentata stiintific conform careia fiecare copil se naste cu dorinta de a invata cat mai mult si ca , pe scurt, sistemul insitutionalizat ii inhiba aceasta dorinta naturala, alternativa educationala din ce in ce mai raspandita in toata lumea civilizata.
Tocmai am tradus un alt articol pe tema asta si ma gandeam ca poate vor fi unii printre voi carora li se va parea interesant:
Nu trebuie sa merga la scoala
de Diana Sandberg
Cum a fost la scoala pentru tine?
In general primesc unul dintre urmatoarele raspunsuri la aceasta intrebare : ori o amintire generala de plictiseala intensa si frustrare, ori o descriere entuziasta a unuia sau a doi profesori cu adevarat buni care au oferit inspiratie, au luminat si deschis mintile. In ultimii ani, un numar din ce in ce mai mare de copii si parinti, au inceput sa realizeze ca pentru a intra in contact cu asemene personalitati care te inspira si te lumineza nu e nevoie sa se expuna la tot restul de neajunsuri; ca scoala, pe scurt, nu este necesara.
Eu si sotul meu avem doua fete in varsta de 10 si 7 ani, care nu au fost niciodata la scoala. Acest lucru atrage, fireste, ceva curiozitate si comentarii, unele pozitive, altele nu. Auzim foarte des o gramada de asemenea remarci:
E legal?
Da, bineinteles. In BC, copiii care sunt educatia acasa trebuie doar sa fie inregistrati ca atare. Este o procedura foarte simpla.
Esti profesoara?
Ei bine, practic da, dar nu , nici unul dintre noi nu este atestat ca profesor. Totusi, o mare parte dintre parintii care aleg sa isi educe copiii casa sunt profesori sau fosti profesori. Multi considera ca mediul scolar este atat de diferit incat privesc calificarile lor ca profesori mai degraba ca pe un impediment decat ca pe un avantaj. Cand nu ai de-a face cu 25-30 de elevi, abilitatile pentru care au fost pregatiti privind dificila munca de pastrare a echilibrului pe care trebuie sa il creezi, pentru a ajuta pe cei care invata mai greu, in acelasi timp de a-i stimula pe cei care vor sa invete mai repede , concomitent cu a-i atrage pe cei refractari si pe cei ostili, pur si simplu nule sunt necesare. Este foarte interesant ca studiile academice arata ca nu exista nici o corelatie intre pregatirea parintilor care isi educa copiii acasa si rezultatele evaluarilor copiilor.
Apropo, este un moment bun sa vorbim putin despre profesori. Parintii care isi educa copii acasa nu sunt in nici un fel de contradictie cu profesorii. Proprii mei parinti sunt profesori; am asistat foarte mult la munca pe care pe care o fac profesorii, pe timpul si pe banii lor. Sentimentul meu este ca majorittea profesorilor sunt oameni dedicati, carora le pasa si care au de facut o munca foarte dificila. Nu conosc nici un parinte care isi educa copiii acasa si care sa nu fie de acord cu aceasta idee. Rezervele noastre privesc sistemul scolarizarii in sine , nu persoanele care fac cat pot de bine ceea ce se poate face in acest sistem.
Nu ti-e teama ca vor ramane in urma? Cum iti dai seama ce fac?
Aceasta intrebare ma intristeaza intotdeauna. Spune multe despre distanta care exista intre oamenii din aceesi familie. Medicul meu stie mai multe despre boli decat mine, dar nu trebuie sa-mi duc copiii la el zilnic doar ca sa-mi spuna daca sunt bolnavi sau nu. Sunt cu copiii mei in fiecare zi. Ii vad ce fac, stiu cand sunt preocupati de o idee sau se lupta cu o tehnica noua, sunt disponibila sa ii ajut daca o doresc.
“Ramanerea in urma” pleaca de la presupunerea ca invatarea trebuie sa fie indeplinita intr-o Anumita Succesiune. Scolile urmeaza un curriculum anume din acelasi motiv pentru care hainele sunt facute in fabrici dupa un program prestabilit : este singura modalitate eficienta de a duce la bun sfarsit completarea unui volum mare. Un costum de pe raft poate sa iti vina acceptabil, dar in cazul in care corpul tau nu are masurile standard in vreo privinta, poate fi imposibil sa gsesti ceva care sa ti se potrivesca. Un costum facut pentru tine, conform masurilor tale individuale, o sa iti vina cel mai bine dintre toate. Acelasi principiu se aplica si in ceea ce priveste invatarea. Copiilor le place sa invete. Daca au libertate, sustinere si acces la informatii, ei vor invata atat de mult cat mintile lor pot sa duca, imediat cum percep nevoia de a stii. Dar poate ca nu o vor face exact in ordinea pe care o asteptati.
Pentru a spune asta in alte cuvinte, copiii care invata acasa au rezultate foarte bune la evaluarile standardizate. Un studiu recent din statul Washington a analizat 2911 teste (din seria Stanford Achievment) scrise de copii educati acasa. Scorul mediu pentru fiecare dintre anii studiati a fost de 68 de procente, spre deosebire de media nationala care este , prin definitie, de 50 de procente.
Trebuie ca iti consuma foarte mult timp.
Da si nu. Apropae ca este nevoie ca unul dintre parinti sa stea acasa cu copiii, sau sa lucreze de acasa. Dar cunosc, spre exemplu, o famile in care ambii parinti sunt salariati si o mama singura , care isi educa copiii acasa. Este ceva munca pentru ambele familii, dar ceea ce le este necesar este mai degraba legat de schimbarea stilului de viata si de buna organizare a timpului.
Pentru ca am spus asta, este important de stiut ca un parinte care sta acasa nu este nevoit sa-si petreca ziua “predand” in sens formal. Sunt multe stiluri de a educa copiii acasa : unele familii au lectii zilnice la anumite ore, altele au un program mai putin structurat. O femeie pe care o cunosc si care si-a educat casa cei cinci copii (pe trei dintre ei sistemul scolar ii declarase “cu dizabilitati de invatare”) avea un program : familia isi indepline treburile de dimineta, apoi se adunau la masa din bucatarie pentru lectii de la ora 10 pana la 12, urma pranzul si apoi aveau toata dupa-amiaza libera pentru propriile interese. Faceau asta timp de patru zile pe sptamana, din octombrie pana in martie. Toti copiii ei sunt mari acum si o duc foarte bine.
Familia nostra tinde sa fie mai degraba in partea mai nestructurata a evantaiului de posibilitati. Citim foarte mult, impreuna si individual; uneori unul dintre copii o sa ceara sa faca “teme” – un teanc de caiete pentru activitati sta pe coltul biroului meu si copiilor chiar le place sa le folosesca din cand in cand. Discutam des lucruri interesante despre propietatile numerelor, despre evenimente istorice sau curente, in timpul meselor sau in masina. Mergem la biblioteca, la Muzeul Stiintelor si la piscina. Cand suntem acasa, sunt de multe ori absorbita de proiectele mele iar copiii sunt ocupati cu treburile lor. Se intampla destul de rar sa imi ceara sa fac ceva anume.
Un studiu academic incercand sa faca o corelatie intre proportia de structura a educatiei de acasa si rezultatele la testele de evaluare, nu a putut gasi nici o asemenea relatie intre ele. Asta este pentru ca cei evaluti au avut rezultate la fel de bune indiferent daca familia isi considera metoda de educatie extrem de structurata , total nestructurata sau la mijloc. Asta este una dintre statisticile mele favorite; arata ca sunt o multime de cai “corecte” de a educa acasa si familiile gasesc intotdeauna ceea ce li se potriveste cel mai bine lor.
Cum poti sa stii tot ceea ce au nevoie sa stie ei?
Nu poti. Si nu ai nevoie. Un copil sanatos si curios o sa fie interesat de o gama forte larga de lucruri, de multe dintre ele abia daca ai auzit, nici nu ti-a trecut prin minte sa te informezi mai bine despre ele. Acesta este oportunitatea vostra de invata impreuna, si oportunitatea copilului tau de a invata CEL MAI IMPORTANT lucru pe care trebuie sa il invete : cum sa gasesti ceea ce ai nevoie sa stii, cum sa urmaresti cunoasterea. Acest lucru este mult mai important decat orice subiect anume si orice subiect poate folosi pentru fi descoperit. Odata ce copilul tau are ceva experienta, vei vedea ca te va depasi si iti va merge inainte. Ganditi-va putin in urma : multi oameni mi-au spus ca perioada cea mai luminoasa a copilariei lor a fost atunci cand erau complet absorbiti intr-un anumit subiect – dinozauri, masini, radioamatorism, perioada medievala, orice – si stiau mai mult despre acel subiect decat orice adult din jurul lor.
Copiii mei au fost absolut cufundati in interesul lor pentru pirati, dinozauri, vikingi … am construit recent un sat viking dintr-o carte speciala , foarte detaliat si foarte interesant. Am completat si continuat acest proiect cu o gramada de citit pe marginea acestor subiecte.
Interesul Sonjei catre opera m-a facut sa cumpar abonamente pentru tot sezonul, ceea ce nimeni care ma cunoaste nu si-ar fi imaginat. Toamna trecuta, cand avea noua ani, a decis sa invete tabla inmultirii, de una singura, si a facut asta intr-o luna. Cadoul ei de Craciun catre bunicul ei a fost sa faca pentru el probleme de inmultire, in minte.
In principiu, rolul parintilor in educarea copiilor acasa nu este sa fie izvorul unic al tuturor cunostintelor, indesand cantitati de fapte in capete goale si pasive; nu umplem carnati aici. Rolul nostru este sa fim oameni carora le place sa invete sunt entuziasti si experimentati in asta, modele pentru copiii nostri, oferindu-le sustinere si sfaturi – si transport la biblioteca.
Nu o sa le fie greu sa mearga la facultate/sa isi gaseasca o slujba? *
Asta chiar nu a fost o problema nici unul dintre cei educati acasa pe care ii cunosc. Un sondaj recent facut printre adultii care au fost educati acasa arata ca in jur de 31% lucreaza pe cont propriu. Mult mai multi si-au creat slujbe invatand de la oameni din domeniul lor de interes. Cei educati acasa tind sa inceapa pe cont propriu, si isi gasesc calea foarte bine.
Asa cum unii dintre noi stiu din proprie experient, universitatea poate fi un soc teribil pentru copiii prospat iesiti din liceu, care sunt obisnuiti sa li se spuna ce sa faca tot timpul. Dr cei educati acasa gasesc ca modul de a lucra din universitati este exact cee ce u facut tot timpul. Multe universitati prestigioase, cum ar fi UC Berkeley recruteaza activ tineri educti acasa, gasind ca sunt studenti excelenti.
Pe plan local (Vancouver BC) doi tineri pe care ii cunosc, educati acasa timp de 8 ani, au ales sa mearga la colegiul public timp de un an si apoi s-au transferat la UBC fara probleme. Cat priveste intrebarea privind gasirea unui loc de munca, tinerii educati acasa par sa gaseasca modalitati , poate nu intotdeauna cele mai comune si evidente, dar ajung exact acolo unde isi doresc.
Ii privezi pe copiii tai de contactul social necesar. Sunt supraprotejati si izolati de lumea reala.
Cat imi place asta! Singura parte din “lumea reala” de care stiu si cu care scoala semana este inchisoarea sau armata. Unde altundeva esti clasificat in grupuri arbitrare, continuu supravegheat, testat si evaluat, privat de libera exprimare si expus unei tiranii meschine? (Oricine spune “La serviciu” are nevoie sa isi gaseasca un nou loc de munca.) Copiii mei traiesc in lumea reala. Ei intalnesc o gramada de oameni, sunt foarte deschisi si pot vorbi cu oricine. De asemenea au o gramada de prieteni de varsta lor. Grupul nostru de suport pentru copii care sunt educati acasa organizeaza iesiri dese la care participa adulti si copii de toate varstele, fiica mea cea mare canta cu Corul de copii din Vancouver si ia ore de desen, cealalta canta la pian si este intr-o echipa de dans si amandoua sunt membre ale trupei de circ pentru copii. Ele au timp pentru toate aceste contacte sociale, timp pentru a se intalni cu oameni care le impartasesc interesele tocmai pentru ca nu se duc la scoala.
Auzim multa flecareala pe tema “socializarii”. Unii oameni par sa ia de buna ideea ca acesta este un proces care nu poate avea loc decat in scoala, probabil necesitand o anumita cantitate de copii si supervizarea unor specialisti calificati , ca socializarea sa aiba loc. Prostii! Socializarea este calea prin care oamenii invata cum sa se comporte ca adulti in societate. A lua practic toti copiii si a-i izola de lumea adultilor de-a lungul intregii lor copilarii este pur si simplu cel mai stupid mod de a incerca sa faci asta, pe care cineva l-ar putea nascoci.
Sunt doua componente ale socializarii normale ale unui copil : observarea comportamentului adultilor si punerea in practica a ceea ce au observat. Copiii de astazi au o multime de oportunitati sa-si practice abilitatile sociale pe alti copii, dar au oportunitati extrem de limitate de a observa adultii interactionand normal. Majoritatea au spre examinare doar un parinte sau doi si pe profesorii lor. Ei nu sunt bineveniti in locurile in care adultii isi petrec in general timpul. Prin urmare de unde sa isi ia modelele? Ganditi-va putin acum : unde vad copiii multi si multi adulti interactionand, zi de zi? Exact: la televizor! Daca fetele mele sunt private de socializare pentru ca nu isi petrec toata ziua printre persoane care se poarta cum au vazut in “Tanar si nelinistit “ as zice “amin” la asta.
Unii sustin o teorie conform careia este o pregatire esentiala pentru copii sa fie brutalizati in curtea scolii. Sunt total impotriva acestei idei. Nimeni nu ar sustine ca e in regula sa lasi un copil de gradinita sa hoinareasca in trafic ca sa intelega mai bine cum sta treba cu masinile. O multime de studii stiintifice arata ca acei copii care se afla in medii de viata sigure, cresc si devin adulti stabili emotional si siguri pe ei, pe cand cei care sunt brutalizati devin de cele mai multe ori ca adulti victime sau brute ei insisi.
Care-i problema ta de fapt? Noi toti am fost la scoala si suntem foarte bine.
Chiar aveti impresia asta? Eu cred ca noi, ca si societate, nu suntem “bine” deloc si mai cred ca asta are mult de-a face cu scoala. Ca societate suntem o adunatura fragmentata si narcisista, cu o tendinta puternica de a ne supune neconditionat autoritatii “expertilor”. Avem prea putina conexiune cu ceilalti si compatiune catre altii, in mod special intre generatii diferite. Oamenii in varsta sunt in mod general dispretuiti, copiii sunt mai mult sfidati. Este chiar la moda sa vorbesti despre copii , chiar despre proprii copii ai cuiva, chiar in prezenta lor, cum ca ar fi revoltatori si brute. Aceiasi oameni care vorbesc asa au deseori tupeul colosal sa se mire ca adolescentii sunt atat de al naibii de ostili.
Merita mentionat si ca fiecare generatie de scolarizare acapareaza din ce in ce mai mult din viata copilului. Copiii de astazi isi petrec mult mai mult timp la scoala sau facand lucruri in legatura cu scoala, voi ati petrecut mai mult timp decat parintii vostri si tot asa. Acum o suta de ani, “anul scolar” dura cateva saptamani . Acum, in plus fata de cresterea prezentei scolii in viata copiilor, familiile se micsoreaza si accesul copiilor la lumea adultilor devine din ce in ce mai restrans, in timp ce televiziunea absoarbe restul timpului “liber”. Daca ai nostri copii sunt segregati de viata adultilor, este de asteptat sa devina foarte preocupati cu “presiunea gastii” , nu e de mirare deloc ca o sa li se para dificil sa isi gaseasca si ocupe locul in lumea adulta cand vine acea vreme, neavand o experienta in privinta asta si e din nefericire foarte predictibil ca vor exclude si ignora oamenii in varsta , aceia fiind exact oamenii care i-au exclus si i-au ignorat pe ei. Este aceasta o societate sanatoasa? Nu mi se pare.
• N.t. Exsita sute de universitati in lume care admit ba chiar cauta tineri educati acasa (vezi Stanford, de exemplu) pentru ca ii gasesc efervescenti intelectual. In general nu exsita diferente ale cerintelor dosarului de admitere intre copiii scolarizati si cei nescolarizati. http://homeschooling.gomilpitas.com/olderkids/CollegeHSpages.htm
Ioana cu 
Serghei (2 mai 2006) si 
Katja (30 martie 2004)
pozici
Raspunsuri
cl spune:
Am sa raspund cu sinceritate. Eu nu prea cred in homeschooling. Iar la noi in tara mi se pare cam imposibil. Si am sa-ti spun si de ce.
Primul lucru: un parinte va trebui sa se ocupe de copil/copii, deci va trebui sa renunte la serviciu (daca lucreaza e foarte posibil ca acel copil sa nu faca nimic toata ziua acasa, se poate doar juca! sau sa umble creanga pe strazi). Iar daca vrei sa ai un trai decent, de multe ori te descurci greu si cu doua salarii in casa, daramite doar cu unul. Un copil are nevoie de multe. Si nu, nu-mi spuneti ca e suficienta dragostea, pentru ca nu este! Este necesara, dar nu suficienta. Nu cred ca sunt foarte multe familii care isi permit ca mama sau tata sa nu lucreze.
Doi: oricat de mult iti doresti sa ai un copil bine pregatit, niciodata nu vei reusi sa faci acest lucru mai bine decat un profesor de specialitate! Poate copilul tau are inclinatii matematice si tu umaniste (sau invers), situatia te va depasi la un moment dat, nu vei reusi sa-l ajuti sa-si dezvolte talentul cum trebuie, din contra. Un profesor de specialitate este mai mult decat necesar.
Al treilea lucru: la modul cel mai sincer, imi iubesc copilul enorm, dar nu as putea sa stau acasa tot timpul, sa nu am si eu un timp al meu, sa nu imi fac meseria. Am stat cu el acasa 2 ani, si daca la inceput nu ma interesa nimic, doar copilul conta, cu timpul am inceput sa mai vreau si altceva. Simteam ca ma tampesc daca nu fac si altceva. Presupun ca nu sunt singura care a simtit asta. Iar copilul creste, vrea din ce in ce mai multa independenta, depinde din ce in ce mai putin de tine, apoi ... isi ia zborul. Tu ce faci? Iti astepti sotul cu masa pusa si te uiti la telenovele? Nu ma intelegeti gresit, sunt persoane carora le place asa (si nu e nimic anormal in asta), dar sunt si persoane care nu pot, pur si simplu nu pot! Nu mai vorbesc de cazul in care, Doamne fereste, se intampla ceva cu consortul tau (la capitolul asta intra si faptul ca poate isi gaseste pe altcineva si isi lasa familia, s-au vazut nu stiu cate cazuri!). Ce faci? Cu ce iti mai cresti copiii??? Cu ce mai traiesti tu, daca esti trecuta de cincizeci de ani si nu te angajeaza nimeni???
Patru: nu stiu cat poate prinde sistemul asta la unii copii. Ei vor dori sa se joace si poate iti vor spune: mai tarziu, mami, nu acum, lasa ca facem maine...si tot asa. Sistemul nostru de invatamant are multe hibe, dar cred ca acolo trebuie lucrat. Ca nu sunt toti copiii sunt la fel, nu-i nimic, e normal, dar trebuie sa-i invatam sa fie si adaptabili, toleranti.
Cinci: au nevoie de colectivitate, de copii de varsta lor! Nu vor numai adulti in preajma lor! Intamplarea face sa nu locuim la bloc. Pe strada nostra majoritatea personelor sunt pensionari. Copilul meu practic nu prea are cu cine sa se joace. Si isi doreste foarte mult! Oricat ne-am juca noi cu el, e dornic de copii. Abia astepta sa mearga la scoala si la after school, mai ales pentru copii. Sa povesteasca, sa rada, sa se joace impreuna. Daca ar sta doar acasa, ar fi distrus. Plus ca o colectiviate cred eu ca e benefica, il invata sa socializeze si sa reactioneze in situatii diferite.
In incheiere: nu, nu cred in homeschooling pentru marea masa a populatiei. Ca poate da rezultate spectaculoase pentru anumite cazuri (limitate), nu contest, dar generalizat cred ca ar fi un dezastru.
Este numai parerea mea, sper ca n-am suparat pe nimeni 
.
Siminaf spune:
Nici aici, in "lumea civilizata", nu este "din ce in ce mai raspindita" aceasta metoda de scolarizare. Sint cazuri rare, de obicei in zone mai izolate. Dar articolul, ca si altele desigur, este un clar exemplu de framing, adica de prezentare mai pregnant intr-un anumit sens a partilor pozitive (si a partilor negative a celeilalte parti a baricadei), astfel incit si efectul obtinut in final sa fie tot in sensul dorit de autor (in acest caz mama care povesteste despre homeschooling).
corinadana spune:
Copilul care doreste sa invete, invata peste tot si la scoala si acasa.Nu l inhiba nimeni si nimic -parerea mea!
Aici se dau tot timpul extra credite la teme chiar ptr acei copii care doresc sa invete mai mult si mai mult.
Don't throw with stones if you live in a glass house.
corina mama Ralucai
http://community.webshots.com/user/corinaraluca
inaioana spune:
Siminaf, ce argumente aduci in sprijinul afirmatiilor tale? Poti prezenta o statistica, o numaratoare , ceva, orice? Citeste aici statisticile din SUA (din anii '80 pana astazi) unde se estimeaza acum cca. 2 milioane de copii care invata in sistem homeschooling:
http://epaa.asu.edu/epaa/v10n26.html
http://www.ed.gov/offices/OERI/SAI/homeschool/AppendixA.html
http://nces.ed.gov/nhes/homeschool/#sec5
http://www.nheri.org/content/view/199/
Revin cu alte detalii si raspunsuri pe larg.
Ioana cu Serghei (2 mai 2006) si Katja (30 martie 2004)
pozici
corinadana spune:
Si cate milioane in scoli?
Don't throw with stones if you live in a glass house.
corina mama Ralucai
http://community.webshots.com/user/corinaraluca
Andrada spune:
Si pe mine m-a tentat gindul sa homeschool. E destul de usor in esenta daca ai citeva atribute: esti casnica, ai rabdare, esti in stare sa disciplinezi copilulsi sa-i asiguri contacte sociale, sa urmaresti un program. Cartile (m-am uitat ceva timp pe ele), site-urile, grupurile de ajutor ptr homeschooling ajuta f mult.
E adevarat ca homeschooling-ul nu e ptr oricine,
A
www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Andrada" target="_blank">Camera lui Marcu
amoga spune:
O sa raspund si eu cu sinceritate: cred cu tarie in diversitate. Sunt convins ca unii copii vor excela intelectual intr-un mediu, in timp ce altii o vor face intr-un cu totul altul.
Prin urmare, sunt de parere ca atit scolitul acasa (homeschooling) cit si scolitul in institutii (scoala), cit si orice alta varianta imaginabila (desigur, care nu implica violenta sau constringeri) ar trebui sa fie perfect legale si la indemina oricaror parinti. Ca unii vor opta pentru o forma, in timp ce altii pentru o alta e absolut normal sa fie asa.
Astea fiind spuse, in ce ma priveste, tind sa cred ca scolitul acasa mi s-ar fi potrivit mai bine. Traiesc cu convingerea ca am pierdut foarte mult timp in scolile prin care am trecut, si ca --cine stie?-- poate as fi putut face mai multe intr-un alt mediu. Desigur, nu exista nici o metoda de a testa supozitia asta, asa ca singurul lucru care-mi ramine de facut este sa ma folosesc de experienta de care am avut in parte in deciziile pe care le iau in viitor.
O sa incerc sa fac citeva comentarii "pe puncte", in ordinea in care le-ati prezentat Dvs. ("cl") mai sus.
Primul lucru (constringeri financiare) -- Aveti dreptate. Pur si simplu sunt cazuri in care calitatea vietii ar scadea sub orice nivel de decenta in cazul in care s-ar renunta la un salar (adica statul acasa, cu copiii, a unuia din parinti). Pentru astfel de cazuri nu am nici o solutie; cineva trebuie sa puna piine pe masa, iar daca asta inseamna sacrificarea timpului dedicat educarii copilului, atunci asta este. Din pacate, exista nevoi umane mai stringente decit educatia (cum ar fi: asigurarea hranei, adapostului, confortului fizic minimal). Pot numai sa sper ca in aceasta situatie se afla un numar mic de familii.
Doi (nevoia "specialistilor") -- Aici am o alta opinie decit Dvs. Si anume: in majoritatea cazurilor NU avem nevoie de specialisti. Sunt citeva abilitati de baza pe care un copil trebuie sa le insuseasca inainte de a fi capabil sa se auto-instruiasca dupa cum crede de cuviinta. Baza aceasta e: citit, scris, socotit. Si, sincer, pentru asa ceva nu e nevoie de nici un specialist. (Cred ca majoritatea parintilor sunt perfect capabili sa asigure instructia necesara; iar daca nu ei, atunci prietenii copiilor care deja stiu toate astea.) Din momentul in care copilul stie citi, scrie si socoti mai are nevoie doar de acces (la informatii) si expunere (la idei); curiozitatea innascuta si tendinta de a imita comportamentul grupului din care face parte o sa rezolve restul. Iar accesul la informatii si expunerea la idei se face prin discutii cu prieteni, cu adulti, vizite la biblioteca, folosit Internet.
In fine, in cazul in care chiar se simte nevoia unui specialist, cine spune ca e interzis accesul la unu'? Se cauta specialistu' (ca e profesor, inginer, pescar sau parlamentar, n-are nici o importanta), se pune in contact cu copilul si asta e -- problema rezolvata.
(Sper ca ati remarcat faptul ca "specialistul" nu trebuie in mod necesar sa fie un profesor. Profesorii [si nici macar nu toti acestia] sunt doar un subset din cei care ar putea sa ofere informatii/sinteze mai greu accesibile prin alte mijloace. Scoala se bazeaza in mod exclusiv pe profesori, ceea ce eu o vad ca o limitare.)
Al treilea lucru (alienarea parintilor) -- Aici nu stiu ce sa spun. Cred ca depinde de personalitatile parintilor in cauza, daca dedicarea unui timp semnificativ educarii copiilor lor ii face sa se simta impliniti sau nu. Oricum, e responsabilitatea familiei sa gaseasca un echilibru pentru fiecare din membrii acesteia (ceea ce poa' sa insemne alternarea indeplinirii unor sarcini intre parinti, etc.).
Patru (scolitu' acasa nu-i pentru totata lumea) -- Aveti dreptate. Scolitul acasa e doar pentru aceia care vor sa-l incerce. Pe de alta parte, la fel ar trebui sa fie si scolitul institutionalizat -- tot numai pentru aceia dispusi sa-l incerce. (In ce ma priveste, gasesc ca e o mare prostie caracterul obligatoriu al scolitului institutionalizat din Romania.)
Prin urmare, in spiritul tolerant pe care-l invocati ca fiind necesar fiecarui copil, as considera ca fiind un lucru pozitiv daca TOTI parintii ar milita pentru eliminarea obligativitatii urmarii unei forme de invatamint sau alta.
Cinci (nevoia colectivitatii) -- Corect, majoritatea copiilor simt nevoia participarii in grupuri cu membri de virsta apropiata. Dar ca acest lucru se poate obtine NUMAI in scoala, parca n-as mai fi atit de convins. Ba chiar as tinde sa cred ca grupurile de copii care se formeaza in afara scolii sunt mult mai eterogene, mai active si mai interesante; adica, foarte probabil, un copil va invata mai multe din aceste grupuri extra-scolare, decit din cele in care este fortat sa participe in cadrul scolii.
Desigur, o problema valida ar fi disponibilitatea celorlalti copii. Daca doar copilul meue este scolit acasa si tot restul strazii/cartierului merge la scoala, atunci in mod necesar nu au sa fie alti copii disponibili pentru a se juca cu ei in timpul programului scolar. In astfel de cazuri, ramine ca nevoia de socializare sa fie consumata atunci cind ceilalti copii sunt disponibili (dupa scoala; in vacante); daca se simte nevoia de mai mult, atunci frecventarea scolii s-ar putea sa fie (partial) benefica.
In incheiere: cred ca scolitul acasa ar trebui sa fie o optiune legala, disponibila oricui este tentat sa o incerce. Mai cred ca e bine sa existe alternative la scolitul acasa (bunaoara, oferta guvernamentala a scolii publice), si ca fiecare familie are dreptul sa decida in a urma o forma sau alta. Gasesc interventia Statului in educatie (prin impunerea de obligativitati; mai nou chiar si la nivelul gradinitei) ca fiind potential generatoare de dezastre -- si e suficient sa ne gindim la esecul de care vor avea parte cei carora scolitul acasa li s-ar fi potrivit ca o manusa, insa nu pot opta pentru acesta.
Am zis, n-am dat cu legea.
A.M.
inaioana spune:
quote:
Originally posted by corinadana
Si cate milioane in scoli?
Don't throw with stones if you live in a glass house.
corina mama Ralucai
http://community.webshots.com/user/corinaraluca
Ce importanta are in acest context? Organizezi un concurs numeric?
Ideea era ca trendul este ascendent (cresteri de 17 pana la 34% pe an - poti consulta statisticile facute de stat) si ca nu e vorba de cazuri izolate.
Si de fapt nici macar nu conteaza asta, as fi preferat sa discutam despre filosofia eductionala in sine chiar daca nu exista nici un homeschooler pe planeta. Am mentionat raspandirea pentru ca e socant ca peste tot sa fie in crestere iar in Ro sa fie ilegal. Statul sa te forteze sa iti insitutionalizezi copilul in locuri controlate de el suta la suta (da, si scolile private au curriculum obligatoiu,"oficial" unic, de stat)- nu mai comentez calitatea acestor locuri. Asta este incalcarea dreptului la educatie nu satisfacerea lui.
Cat despre afirmatia ta din mesajul anterior...mi se pare un mit absolut eronat. Nici nu o pot comenta. No offence!
Ioana cu
Serghei (2 mai 2006) si Katja (30 martie 2004) pozici
corinadana spune:
In RO te mai forteaza cineva sa ti inscrii copilul in scoli? stiu ca asta se intampla pe vremuri demult apuse.
Referitor la copiii din scoli public/private ar trebui sa stim si acolo procentul de crestere in anii la care se face raportarea si la fel procent de crestere nr. copii total.
Ralucai la scoala i se ofera: cor, pictura, orchestra, dans plus interactiunea cu tot felul de copii/caractere. plus ca mai au un concurs academic challenge care le dezvolta f mult spiritul de competitie.
Astea ar trebui sa ma priveasca daca aleg optiunea homeschooling.
Don't throw with stones if you live in a glass house.
corina mama Ralucai
http://community.webshots.com/user/corinaraluca
amoga spune:
quote:
Originally posted by corinadana
In RO te mai forteaza cineva sa ti inscrii copilul in scoli? stiu ca asta se intampla pe vremuri demult apuse.
Da, in Romania te forteaza cineva: Statu'. Mai nou, incearca sa introduca legislatie care sa forteze toti copiii sa mearga la gradinite, incepind cu trei ani. Asa ca vremurile de care pomeniti nu-s deloc apuse, ci aievea.
quote:
Originally posted by corinadana
Referitor la copiii din scoli public/private ar trebui sa stim si acolo procentul de crestere in anii la care se face raportarea si la fel procent de crestere nr. copii total.
Si nominal, si procentual, scolitul acasa este in crestere in ultimele doua-trei decenii pe continentul nord-american. Ca in continuare scolile publice detin "partea leului" este si asta adevarat.
quote:
Originally posted by corinadana
Ralucai la scoala i se ofera: cor, pictura, orchestra, dans plus interactiunea cu tot felul de copii/caractere. plus ca mai au un concurs academic challenge care le dezvolta f mult spiritul de competitie.
Astea ar trebui sa ma priveasca daca aleg optiunea homeschooling.
Bineinteles ca ar trebui sa va preocupe toate astea, la fel cum ar trebui --cred eu-- sa va preocupe si subiectele care o intereseaza pe fata Dvs. si pe care nu i le ofera scoala. (Stiu si eu? Poate la un moment dat o sa o intereseze viata de familie in perioada lui Nero in Roma antica. Ma cam indoiesc ca fiecare scoala publica din State are pe cineva disponibil sa-i satisfaca aceasta potentiala curiozitate...)
Pe urma, scoala de regula nu ofera, ci impune (o programa sau alta). Daca ar oferi, ar trebui sa fie la latitudinea copiilor participarea sau neparticiparea la o clasa sau alta, la o activitate sau alta. In marea majoritate a cazurilor (matematica, biologie, istorie, etc.), copiii nu aleg. Exceptie fac activitatile de genul balet, pictura, etc., care sunt intru totul optionale. (Apropo, de ce trebuie sa fii inscris intr-o scoala ca sa ai acces la aceste "optionale"? Ar putea foarte bine sa fie oferite oricui, mai ales daca sunt finantate din bani publici, adica proveniti din taxele si impozitele platite de tot poporu'.)
A.M.