nu vorbeste la 3 ani,ce sa fac cu el? - 2
Raspunsuri - Pagina 9
betiana spune:
Cand copilul nu vorbeste pana la 3 ani ne gandim ca am putea incadra cazul in diagnosticul numit alalie, un fel de afazie, deci care ar avea un substrat neurologic.Simptomele alaliei ar consta in : absenta limbajului,vorbirea repetata este imposibila, uneori poate reproduce sunete pe care nu le poate integra in silabe sau cuvinte, intelegerea limbajului pare normala.Dar chiar daca are acest diagnostic, un logoped cu experienta si rabdare va reusi sa ajute copilul sa vorbeasca (prin joc).Activitatea logopedica trebuie continuata de catre parinti acasa.Cel putin 5-10 minute zilnic.Si tonicile cerebrale ajuta.
kiwwy spune:
De azi am inceput sa ii dau copilului un medicamet numit "Risatarun",il ia de 2 ori pe zi,timp de o luna,apoi pauza,si apoi iar control.
Nu mai stiu ce sa fac,i-am facut EEg,a iesit normal,am renuntat la plecatul cu masina peste tot,acuma o l;uam frumos pe jos prin tot orasul,ii explic,ii arat,merge la un logoped,ma joc mai mult cu el,si tot astept minunea sa se intample.Cred ca am imbatranit de cat timp tot astept sa vorbeasca...
Otilia,eu am mai citit despre ce ai postat tu despre fiica ta,felicitari ca ai avut rabdare cu ea...eu parce nu mai rezist,parce ma chinui singura,cand il pun sa imi repete un cuvant uneori ma refuza"nu" sauimi spune doar vocalele cin cuvant.
de ce nu poate rosti consoanele??ce sa fac in privinta asta?
mamica2 spune:
Buna Oana,
nu stiu daca mai activezi acest cont, am vazut ca in 2004 aveai o problema cu care ma confrunt si eu, fetita mea la 2 ani si 8 luni nu vorbeste in propozitii si ce ma ingrijoreaza cel mai mult este ca nu foloseste da si nu. Baietelul tau in ce stadiu este acum? Va pupam
mariamunteanu spune:
quote:
citat din mesajul lui kiwwy
Va multumesc pt. raspunsurile voastre,sa stiti ca ma bucur ca mai aud cazuri de copil ca si al meu,pt.ca in jurul meu ,toti copiii vorbesc,nu am intalnit pe nimeni sa nu vorbeasca....si are deja 3 ani si patru luni...
cezara
Nu mai face comparatii, fiecare copil este UNIC. Nu exista perfectiune si nici retete pt. perfectiune. Aceasta este o meteahna a societatii romanesti care pune presiune pe copii si pe parintii lor sa se incadreze in anumite baremuri, altfel nu e considerat "normal" (vezi mersul, vorbitul, olita, suzeta etc).
Lucian Blaga a inceput sa vb. la 7 ani.
Aveti incredere in copiii vostri, unii ating reperele mai tarziu sau poate deloc, dar nu disperati pt. disperarea nu poate decat sa strice. Copiii simt nemultumirea, dezamagirea noastra, nu-i putem pacali.
Maria
asteryaro spune:
quote:
citat din mesajul lui mariamunteanu
Nu mai face comparatii, fiecare copil este UNIC. Nu exista perfectiune si nici retete pt. perfectiune. Aceasta este o meteahna a societatii romanesti care pune presiune pe copii si pe parintii lor sa se incadreze in anumite baremuri, altfel nu e considerat "normal" (vezi mersul, vorbitul, olita, suzeta etc).
Da, foarte adevarat, din pacate.
Lucian Blaga a inceput sa vb. la 7 ani.
Asta este fals, Blaga a vorbit la 4 ani. Si in plus, suferea de autism.
Aveti incredere in copiii vostri, unii ating reperele mai tarziu sau poate deloc, dar nu disperati pt. disperarea nu poate decat sa strice. Copiii simt nemultumirea, dezamagirea noastra, nu-i putem pacali.
Maria, acesta este umor negru "...sau poate deloc, dar nu disperati"
??? Cum vine asta, sa zambesc si sa ma veselesc, ce daca al meu copil are o suferinta neurologica pe viata? Vorbesc acum strict despre copilul meu, diagnosticat cu elemente de autism... Stii ce inseamna asta?Of Doamne, ce am azi?
Sunt prea putini oameni care inteleg si care arata compasiune si respect...
E atat de simplu sa te afli de partea cealalta a baricadei...
Cristina, mami de
Nicolae-Razvan (31.01.2006)www.dropshots.com/asteryaro
www.dropshots.com/asteryaro1
kiwwy spune:
Pentru ca m-a intrebat cineva despre fiul meu,ii raspund acuma"Nu,nu vorbeste nici acuma ,si are 4 ani si 3 luni"
Ce sa ma fac?
pot face ceva sa il ajut?
Mai mult decat sa stau in permanenta cu el,sa ma sacrific pt. el,sa nu lucrez de 4 ani,sa stau toata ziua in parc cu el si printre oameni,sa ii arat dragostea mea,pt.ca oricum ar fi,e copilul meu,ce pot face?
...si nimeni nu stie nimic,nimeni nu intelege ce e cu el,incep sa cred ca are o problema,nu se poate ca la 4 ani sa nu vorbeasca un copilas...ma intreb daca se va integra veodata in societate,daca va fi destept,daca va merge la o scoala normala,insa nu am raspunsul la aceste intrebari....Astept si tot astept,dar pana cand??
E dureros cand mergem in parc sa vad copii care se joaca impreuna,si al meu nu are incredere decat in mine,numai cu mine se joaca,pe mine ma vrea langa el,sa ii fiu partener,sa imi doresc atata sa se intample minunea,si nu inteleg de ce nu poate sa vorbeasca...de ce ,de ce,sunt atatea de ce-uri...fara raspuns.
Unde as putea sa il mai duc,la ce specialist sa imi spuna despre copil,ca e ok,sau ca nu e ok.?
b.nica spune:
kiwwy,poate asa se intreba si mama lui Einstein care nu a vorbit pana la 4 ani.
Draga mea, daca ai de la medici confirmarea ca nu sunt deficiente fizice cred ca ar fi bine sa te linistesti sa nu indopi copilul cu medicamente.
Sunt nepretuite postarile mamelor care au avut aceleasi probleme.
Asculta-le si vezi ca nu medicamentele au rezolvat problema.
Eu m-am confruntat cu aceeasi disperare.
Cand am vazut ca odorul meu care s-a nascut in conditii dificile,desi nu vorbeste pe intelesul nostrula 2 ani(am glumit in familie ca ar trebui un translator din chineza),dar poate sa deosebeasca literele de cifre,poate sa repete alfabetul(din pacate in engleza pt. ca m-am folosit de BE)ca medic, pot cu toata responsabilitatea sa-ti spun ca daca nu exista o problema fizica pe care medici consultai ar putea sa o constate,sa ai rabdare si sa nu dai medicamente.
columbiana spune:
quote:
citat din mesajul lui b.nica
kiwwy,poate asa se intreba si mama lui Einstein care nu a vorbit pana la 4 ani.
Draga mea, daca ai de la medici confirmarea ca nu sunt deficiente fizice cred ca ar fi bine sa te linistesti sa nu indopi copilul cu medicamente.
Sunt nepretuite postarile mamelor care au avut aceleasi probleme.
Asculta-le si vezi ca nu medicamentele au rezolvat problema.
Eu m-am confruntat cu aceeasi disperare.
Cand am vazut ca odorul meu care s-a nascut in conditii dificile,desi nu vorbeste pe intelesul nostrula 2 ani(am glumit in familie ca ar trebui un translator din chineza),dar poate sa deosebeasca literele de cifre,poate sa repete alfabetul(din pacate in engleza pt. ca m-am folosit de BE)ca medic, pot cu toata responsabilitatea sa-ti spun ca daca nu exista o problema fizica pe care medici consultai ar putea sa o constate,sa ai rabdare si sa nu dai medicamente.
Bnica, povesti de genul asta despre Blaga, Einstein si alte genii vorbitoare tirziu de la o parte din medicii romani, si retete kilometrice cu medicatie scrise dupa citeva minute de contact cu copilul din partea celeilalte parti a medicilor romani m-a facut sa-mi depun actele de emigrare-si in felul asta mi-am salvat copilul!!!
no sa-mi ajunga o viata sa multumesc medicilor, psihoterapeutilor si celorlalti specialisti canadieni (unii de origine romana- dar scoliti in scoala canadiana)sa le multumesc pentru profesionalismul si omenia lor!!!!!
Asta auzeam si eu in jurul meu: are doar 2-3 ani, are timp, nepotul meu si nepoata bunicii vecinei de la doi a vorbit tirziu si totusi a facut nspe facultati!
Al meu copil n-a vorbit decit cu ajutorul terapiilor, invatind mecanic vorbire si comportament; Datorita-si numai datorita terapiilor comportamentale este acum functional, la contactul cu care cine nu-l cunoaste nici nu banuie ca ar fi un copil cu un diagnostic din gama tulburarilor autistice; si este un copil inteligent- a fost intotdeauna- la nivel intelectual testele psiho au dat intotdeauna rezultate bune- copii astia au probleme mai ales de functionare, nu de inteligenta: nu ajuta la nimic inteligenta cind copilul face crize pentru ca nu se poate exprima, cind nu functioneaza independent de parinti pentru u ca are probleme comportamentale, etc;
sfaturi binevoitoare altfel, dar care fac ca parintii sa piarda timp important, cind asteapta in loc sa actioneze! Pe mine ma surprinde foarte tare, stiind din ce ai spus-ce specialitate ai, ca scrii ceea ce scrii!
Kiwi, eu as mai bate la niste usi...un diagnostic, o schema de terapie pentru un copil care nu vorbeste la patru ani ar trebui pus de o comisie nu de un singur medic in urma unor ore/zile de observare a copilului, discutii cu parintii despre evolutia anterioara, etc. Bafta, si tie si tuturor parintilor!
http://www.floriinro.ro/
betiana spune:
Draga kiwwy ( acest pseudonim luat vine de la ideea de vitalitate, caci fructul cu care semnezi este plin de vitamina C) ai dreptate sa fii suparata.Cum sa nu vorbeasca copilul la 4, 3 ani ? Ce ai facut ca sa il ajuti ? Ai apelat la logoped ? Daca vrei, te pot ajuta facand un program de recuperare special pentru puiul tau ( asta in caz ca nu ai un logoped). Scrie-mi pe _cioaca@yahoo.com.Numai bine!
nelia spune:
Kiwwy, am citit si eu subiectul tau si am ajuns la mesajul cu audiograma. Nu ma pricep sa-ti dau sfaturi, unele fete cum e Ana si mai sint citeva, ar trebuie citite cu atentie, pentru ca stiu despre ce vorbesc.
Eu am intrat sa-ti spun despre audiograma, nu stiu daca intre timp i-ai facut sau nu... Aici sint cit de cit in tema si iti scriu ca sa te rog din tot sufletul sa te duci sa o faci, ca sa elimini acest motiv si sa te linsitesti in privinta auzului. Eu cred ca e necesara si doctorul care o i-o face, daca e profesionist, ar trebui sa stie cum sa procedeze ca rezultatele sa fie cit mai aproape de adevar. Si sa-ti spun de ce cred eu ca e necesara. Iti dau intii exemplul copiilor mei, apoi pe cel al uneia dintre surorile mele si concluziile le tragi tu singura. Eu am facut audiograma la doi dintre copiii mei, Tudorei si lui Lisandru. Tudorei i-am facut pentru ca a vut vreo 7 otite una dupa alta si la doi ani m-am dus cu ea la control, pentru ca nu vorbea, nici acum nu vorbeste romaneste, in engleza si-a dat drumul doar din primavara incoace. Nu mi-am pus problema ca ar avea ceva, nu avea nici un simptom, nu e agitata, intelege tot de la un an si participa cu privirea si limbajul ei de bebelus la dialog, foarte cooperanta, comunica bine si ne intelegeam... atit doar ca nu se exprima in cuvinte aproape deloc. Tinind cont ca la noi in familie am avut o experienta legata de auzi si nevorbit, am insistat sa-mi dea trimitere la ORL, ca pe aici cu trimiterile mai greu... sa vada daca totul e in regula dupa otitele avute. Avea doi ani fara o luna cind a facut-o si totul a decurs foarte bine, din fericire aude bine, totul e in regula. Atunci am vorbit cu educatoarea de la gradinita si cu directoarea, sa-mi spuna daca e cazul sa ma duc undeva cu ea. Si mi-a spus ca nu, totul pare normal la ea, au avut cazuri, sa am rabdare, sa fac exercitii cu ea (asemanatoare cu cele descrise de Betiana intr-un mesaj anterior), ele la fel au facut cu ea si cu alti copilasi de virsta ei care nu vorbeau. Se pare ca ale lor au fost mai bune, ca in engleza si-a dat drumul de nu-mi vine sa cred... Dar asta a fost cazul nostru, adica nimic, doar o usoara intirziere in exprimare datorata probabil faptului ca ea a inceput gradinita la virsta la care bebelusii incep sa vorbeasca, la gradinita se vorbeste engleza, dar si franceza, acasa romaneste, au venit apoi virozele si otitele, timp in care nici de mincat nu mai minca nimic, apatica tot timpul, probabil ca numai de vorbit nu-i ardea...
Deci, eu in locul tau, nu as da medicamente copilului decit daca tratamentul este hotarit de o comisie, cum spunea si Ana, dupa ce copilul e analizat si intors pe toate partile. Nu sint total impotriva acestor medicamente, daca sint necesare si fara ele nu se poate face nimic. Dar cum poti sa-i dai Risaturin, un medicament atit de controversat si care se da in cazuri in care s-au incercat nenumarate metode, dar medicul ti l-a prescris pentru ai isistat tu!?! Dca ai auzit ca e bun... Adica el nu stie daca e bun sau nu??? Daca intr-adevar nu are nimic, atunci trebuie sa incepi sa lucrezi zdravan cu el, cu specialisti, voi acasa, nu te-as sfatui sa astepti sa-si dea drumul, desi se poate sa fie adevarat si acest lucru, dar nu stii inca daca al tau copilas intra in aceasta categorie. Sa dea Domnu' sa fie un mic geniu ca numele scrise de fete si tot ce intimpla acum sa fie demn de biografie, dar pina la proba contrarie tu si sotul tau trebuie sa incercati tot ce se poate ca sa-l ajutati. De la gradinita, mie mi-au spus ca daca pina la 4 ani nu-si da drumul la vorbit, chiar daca nu vorbeste corect, e obligatoriu sa merg la un specialist si sa incercam sa o ajutam sa se deblocheze.
Lui Lisandru i-am facut audiograma pentru ca s-a nascut cu o ecrescenta micuta linga ureche si aceasta e in 0.01 la suta din cazuri legata de formarea urechii. Avea 4 luni cind i-am facut-o, era treaz si totul a decurs normal. Din nou din fericire nu are nimic, totul e in regula, astept sa mai creasca un pic, ca trebuie sa-i faca o anestezie locala ca sa i-o inlature (nu ma deranjeaza, dar daca trage de ea, cum trage acum de urechi cind e obosit, are toate sansele sa si-o rupa singur si atunci e mai grav).
Si acum sa-ti spun si de sora mea, tragedia ei, pentru ca asta este. Cu putin inainte de virsta de doi ani, mama mea a observat ca nu raspunde atunci cind o strigi si apoi si-a dat seama ca nu vorbeste nimic, nici macar bebeluseste. Pina atunci a tot zis ca e micuta si de aceea, dar intr-o zi, a scapat un borcan mare pe ciment care a facut un zgomot infernal cind s-a spart, iar copilul, aflat doar la doi metri, cu spatele, nici macar nu a tresarit. S-a dus la medici, toti ii spuneau ca e normal ca unii copii sint atit de prinsi de joaca lor incit nu aud zgomotele din jurul lor si oricum un copil nu percepe zgomotele ca un adult. Mama mea a stat linistita, ca doar sint medici, nu? Sa ma scuze medicii buni, nu vreau polemici, dar sint si unii... La 3 ani, sora mea avea deja simptome de ceea ce astazi ar putea fi integrate in autism, atunci era o intirziere si medicii cam dadeau din umeri. Unul dintre medicii la care a fost mama ea cu sora mea, a trimis-o la ORL si la tomografie. Nu a mai ajuns la tomografie, pentru ca sora mea era surda si i-au spus ca afectiunea urechilor vine probabil de la citeva luni dupa nastere (deci nu e din nastere) si ca daca ar fi fost operata pina in doi ani ar fi avut sanse, acum e prea tirziu, nu stiu ce s-a intimplat acolo la ureche si e iremediabil.
Daca nu a auzit si nu aude, nici nu vorbeste, a facut gradinita speciala, scoala speciala, acum e casatorita tot cu un surdo-mut din nastere, au doi copiii frumosi si care aud. E o tragedie care ar fi putut fi evitata daca se faca audiograma inainte de doi ani si se incerca sa se faca ceva. Mama mea nu stie cind a fost racita, ce i-a cauzat o afectiune atit de puternica la urechi...
Ti-am scris toate astea, ca poate gasesti ceva asemanator in povestea voastra, ceva de care sa te agati, a gasesti un punct de unde sa incepi sa faci ceva concret. Insist pentru necesitatea audiogramei, ma mir ca pina la virsta de 4 ani si ceva, unui copil care nu vorbeste nu i s-a facut totusi acest examen. Poate ca aude bine, dar uite ca avea ceara, poate ca exista totusi o afectiune... copiii reproduc sunetele pe care le aud, daca nu le aud deloc sau putin sau le aud deformat, e si normal sa nu le pronunte. Fa exercitii cu el, vorbindu-i in fata, pronuntind cuvinte clar, miscind buzele foarte bine si vezi cum reactioneaza. S-ar putea sa ai surpriza ca incepe sa le pronunte si el dupa ce invata sa miste buzele ca tine...
Iti doresc si tie si celorlalte mamici de aici multa rabdare si sa ajungeti sa va astupati urechile pentru ca va capiaza copilasii cu vorbitul lor, asa cum fac eu acum cu Tudora mea... nu-i mai tace gurita, desi nu vorbeste inca foarte corect, e dornica sa spuna ce nu a spus pina acum. Multa, multa bafta!
CORNELIA , mami de www.dropshots.com/Aurice#date/2008-02-23/18:30:04" target="_blank">AGATA, www.dropshots.com/Aurice#date/2007-12-02/10:49:08" target="_blank">TUDORA si www.dropshots.com/Aurice#date/2008-01-20/18:33:43" target="_blank">LISANDRU