Mamici de septembrie - octombrie 2007 (78)
Raspunsuri - Pagina 12
Gabriela77 spune:
Daniela, felicitari pt bebe!
Sabina, cu intarziere, La Multi Ani Sofiei! Sa fie sanatoasa si fericita!
Roxana, mai rezisti, scumpo?
Maruntica, ce scumpa e micuta si ce camera superba are! Bravo!
Gema, tinem pumnii!
Ma bucur ca v-au placut pozele cu Sara, tare mandra sint de ea!
Nana, sa stii ca asa arat in poze bebelusii, in realitate sint mai micuti! Hai ca nu mai e mult si o sa iti tii si tu in brate puiul, sint sigura ca va fi un frumusel.
Andruzza, un prieten de-al meu era pe Transfagarasan cand a primit vestea nasterii Sarei si asta a fost modul lui de a ne felicita. Frumos!
Apropos de depresie, am trezesc si eu plangand din te miri ce…nu am fost asa sensibila in viata mea. Si simt cum o responsabilitate uriasa apasa pe umeii mei. E coplesitor sentimentul acesta de mamica.
Si acum, cu intarziere, despre nastere.
Deci, in noaptea de 28 august nu am dormit deloc. Asta dupa ce cu trei nopti inainte abia inchisesem un ochi. Pare-se ca se pregatea ceva, doar ca eu nu stiam.
29 august, dimineata, in jur de ora 5. Ma duc la toaleta, elimim dopul, mult, gelatinos, initial doar alb-galbui, Ma intorc in pat, nu farte tulburata, stiam ca mai dureaza. Iar senzatie de urinare. Mai elimin din dop, de data aceasta cu firisoare de sange. Ma ridic de pe toaleta si simt cum curge ceva, usor. Nu stiam sigur daca e lichidul. Credeam, ca trebuie sa simti cum curge mult. Am schimbat un tampon, doua.
Incep sa ma impacientez. Intru pe forum in speranta ca gasesc pe cineva. Vad ca Roxana intrase cu putin timp in urma. Uraaaaaaaaaaa! Poate o prind! Sotul doarme, dar macar e acasa, nu in delegatie, doctorul e in concediu, revine maine. Vorbesc cu Roxana. Ma sfatuieste sa merg totusi la spital. Se fisurasera mebranele. Stiam si eu ca odata rupte mebranele trebuie mers la spital, ca apare pericoul de infectie. Doar ca nu eram pregatita sa nasc. Aveam doar 37 de saptamani. Daca bebe e prea mic? Cu cine nasc daca doctorul meu e in concediu? El era ferm convins ca nu se va intampla nimik in lipsa lui, asa ca nu mi-a lasat vreun inlocuitor. Minunat!
Ma duc in dormitor, il sarut usor pe sot si ii soptesc ca ar trebui sa mergem la spital. Pare dezorientat si imi zice pe jumatate dormind ca sa ma bag in pat, sigur sint eu paranoia, nu nasc eu asa devreme. Ii mai explic odata ce s-a intamplat, pare ca s-a trezit, dar tot nu-I vine sa creada. In fine, ne moblizam, luam bagajul gata facut, slava Domnului si plecam la spital.
Ajungem acolo, era cam 7 dimineata, pustiu, o asistenta de la camera de garda abia se mobilizeaza sa se uite ce medic era de garda. Sint din ce in ce mai necajita. Ma simt a nimanui acolo. Fara doctor. Singura intr-o sala de asteptare. Vine o rezidenta, ma suie pe masa, imi confirma ca s-au fisurat membranele si ca urmeaza, mestereste ceva si cand ma ridic de pe masa balta. A rupt de tot mebranele. Nici acum nu stiu daca trebuia. Aflu ca medicul de garda e o doctorita buna de care auzisem si pe mana careia doctorul meu isi lasase pacientele si iau legatura cu ea. Sotul o contacteaza, ii da plicul sa ma ia in grija. Eu…plang. Nu ma simt pregatita sa nasc. Nu asa. Nu acum. Altfel imi imaginam eu. Cu doctorul langa mine. Dar se pare ca nu mai e cale de intors. Si daca Sara asa a vrut, trebuie sa am incredere ca va fi totul bine. Sotul ma incurajeaza, dar parka nici lui nu-I vine sa creada ca se va intampla.
Mi se fac formele de internare. Intru in salon, si eu iarasi plang. Nu stiu de ce, dar nu puteam sa ma stapanesc, cred ca era modul meu de a ma descarca.
Ora 8. Stau cu sotul. Ma linisteste. Vine doctorita. Facem monitorizarea. Bebe e bine.
Ora 9.Primele contractii. Credeam eu, dureroase. Nu stiam inca ce inseamna cu adevarat durerea. Contractii neregulate. Dureri ca la menstruatie. Uneori mai puternice.
Ora 11 Contractiile devin regulate, la 10 minute.
Ora 12.00 Contractii la 5 minute.
Yupiiiiiiiiii!!! Ma bucur eu. Ce norocoasa sint, o sa scap repede. Si nici nu a fost asa rau!
Facem monitorizarea, doctorita zice ca nu nasc curand, nu sint contractii eficiente.
Contractii la 8 minute. Apoi la 15 minute. Aiurea.
Nu vreau epidurala. Mi-e frica de ea. Am citit atatea, si riscurile pe care le presupune ma inspaimanta. Nu cred ca nu pot face fata durerii. Astea erau gandurile mele atunci. Se vede ca nu erau contractiile adevarate. Desi, dureroase erau.
Pe la 14 ma urca pe masa sa vedem dilatarea. Groaznic de dureros. 2 cm. Imi vine sa urlu. 2 afurisiti de cm dupa 5 ore de dureri???? Doctorita zice ca mai dureaza pana la noapte.
Si asa a fost.
Pe la ora 16, dilatare 3.
La 17 dilatare 4, sint dusa in sala de travaliu, pana atunci am stat in salon si a putut sta si sotul cu mine. Chiar mi-a fost de ajutor.
Ei, si de aici incepe cosmarul. De la ora 17 pana la 23.15 pana cand am nascut am tinut-o tot in niste dureri crunte. Cam ora si cm de dilatare. Nimic nu ajuta, nici mingea, nici plimbatul. Cand venea contractia ma paraliza. Ma straduiam sa respir, si pana la un moment dat chiar mi-a reusit. De pe la dilatare 7-8 am cam cedat, nu mai puteam de durere, contractiile erau dese, nu mai reuseam sa respir cum trebuie, vomam. Controlul de dilatare era horror. Regretam ca nu facusem epidurala, sigur m-ar fi scutit de multe dureri. Dar acum era prea tarziu.
In fine, dilatare 9, contractii la un minut, senzatia de impingere, ma urca pe masa, dureri groaznice, imi zic sa imping in timpul contractiei. Ma invata cum sa inspir si cum sa dau drumul la aer. Moasa super, o tipa care a terminat psihologia, m-a incurajat tare mult, am avut mare noroc cu ea, doctorita superok. Nu mai imi pasa ca nu era dr meu. Voiam sa ma concentrez sa imping cum trebuie sa iasa bebe. Doar ca eram epuizata, si sa imping in timpul contractiei era foarte dureros. Cam jumate de ora a durat pana m-am mobilizat, am impins de vreo 5 ori, mi-a zis ca se vede capul si daca nu imping acum nu e bine, atat mi-a trebuit, m-am mobilizat si cu toata durerea am mai impins odata tare si am simtit cum zvacneste corpul ei, asa senzatie de usurare….Nu-mi venea sa cred. Reusisem. Ma uitam cu ochi mari la mogaldeata aceea, pe care o curatau si aspirau si i-am auzit primul tipat. Nu o sa il uit niciodata. Asa clar mi-e intiparit si acum in minte. Se nascuse. Ea, minunea mea. Plangea in continuare. Si atunci mi-au pus-o pe burta. Ca prin minune, a inchis ochisorii si s-a linistit brusc. Pe burta lui mami. Ma uitam la ea. Atat de frumoasa. Grasuta mi se parea. Aveam sa aflu cateva minute mai tarziu ca Sara avea 53 de cm si 3, 300 kg. Foarte bine pt cele 37 de saptamani ale mele. Si prima nota de 10 din viata ei. Au luat-o de la mine si au inceput sa scoata placenta. Nedureros. Apoi cusatura pt epiziotomie. Asta a durut. Parca simteam acul acela pe viu, cu toata anestezia lor. Dar cu un ochi o priveam pe ea si nu mai conta nimik. Era asa frumoasa. Au dus-o afara sa o arate taticului. Era bietul intr-un hal de agitatie. Mi-a zis ca i-au dat lacrimile instant cand i-au pus-o in brate. Avea parul inchis la culoare, si niste buze mici rosii, parka era Alba ca Zapada. Au terminat si cu mine si m-au mutat in salon. A venit el, sotul, 2 ore nu aveam voie sa adorm , trebuia masat uterul. Parca imi revenise toata forta, Voiam sa o mai vad. Mi-era tare dor de ea. Am mancat, m-am uitat la pozele si la filmarea ei, au trecut cele 2 ore si am dormit busteam pt prima data dupa multe zile. Adormisem cu gandul fericit ca avem o fetita sanatoasa si frumoasa. Ne-am hotarat sa o numim si Ioana, daca tot s-a hotarat sa vina pe lume mai devreme, de sarbatoarea Taierea Capului Sf. Ioan Botezatorul.
Cam asta a fost povestea noastra. Pentru noi, cea mai speciala. Eu una, nu mai sint le fel din acea zi in care au pus-o pe burta mea. M-am indragostit iremediabil de minunea mea, Sara!
Gabriela si bebe Sara (29.08.2007)
Sabina spune:
buna dimineata dragelor!
noi am petrecut o noapte mult mai buna, ca ma dormit cu bebicu in brate. Mi-e asa drag de el!!
Bubitele de pe fata nu se trateaza cu nimica! sunt fiziologice si trec de la sine.
Carmen...mai ai asa de putin!!! iti tin pumnii!!!
Tomasa, le zici foarte frumos.Ai sa vezi ca la Maria va fi mai simplu.
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
Sabina, 
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia Galagia si 
bb Gheo
carpatina spune:
quote:
Originally posted by sim_stoian
Teodoraaaaaaa, ai vazut in ce perioada e plecat dr T in octombrie? De pe 7 pe 17...
Maiiii... da' unde tot pleaca doctorul asta?
36+ cu 
Ioana
Sabina spune:
ce frumos ai povestit, Gabriela!!!
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
Sabina, www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia Galagia si bb Gheo
carpatina spune:
quote:
Originally posted by Roxana_G
De triburi nu am suflat o vorba ca ma internau la nebuni direct si ma trezeam cu copilul dat spre adoptie.
quote:
Originally posted by Roxana_G
PS A facut Alex pipi, sper ca s-a linistit maica-sa mare.
Hip hip, huraaaaaaa [36+ cu Ioana
kalosalina spune:
Buna fetele!
Felicitari pt bebei celor care au nascut deja si nastere usora celor care urmeaza!!!
Vin cu o rugaminte la voi: am auzit ca o fata de la voi a avut probleme la spitalul Elias - nu au primit-o sa nasca acolo?! Imi puteti da va rog niste detalii? Eu sunt la dr. Parvu de la Elias si as vrea sa stiu dc ar fii bine sa-mi caut alt dr de la alt spital.
Multumesc mult!
A venit Bebica!!! 20+ 
carpatina spune:
La multi ani pentru ieri, Sofia de Sabina!
Sa ai parte de tot ce-i bun in lume!36+ cu Ioana
Mada28 spune:
Fetelor spuneti-mi si mie de unde iau o trusa de epidurala Braun, din Bucuresti?
Multumesc
Nasteri usoare si bebici sanatosi39+
rodicamaries spune:
Gabriela, multumim penbtru povestea venirii pe lume a Sarei, m-a emotionat foarte tare. Scumpa de tine, mult ai suferit, dar merita. Cand vad poze cu puiutii vostri, tot ii soptesc si eu la al meu ca ar fi cazu sa-si arate nasul, dar el nimic, sta bine mersi la caldurica, ca doar n-o sa iasa pe vremea asta...da ce e fraier sa vina cand afar-s 15* si ploua intruna, cred ca-si doreste o zi frumoasa...
rita draga vad ca vrei sa mi-o iei inainte, pai e frumos?
Stiu ca esti foarte curioasa, asa sunt si eu, dar cand aud cate-o poveste cu nasterea, si cand ne mai spune Roxana prin ce trece cu bebeu, parca-mi doresc sa mai fiu
Gema
Asa creste puiul meu
Rodica 39+
AMR 4 zile