cariera intre DA si NU...
Raspunsuri - Pagina 5
columbiana spune:
quote:
Originally posted by Theiuta
Si pina la ce nivel fac aceasta meserie?
Eu cred ca in orice meserie exista superlativ si mediocru.
Theiuta
Mami si Nicolas
Sanatosi sa fim!
corect!
ce spuneti, contabila de la E&Y care a sfirsit tragic din pacate avea o cariera, sau o munca pentru vreo 200 de euroi in plus;
edit, uitasem linkul:
http://www.juridice.ro/Stiri/28281/managerul-de-audit-de-la-ernst-young-a-murit.html?cuvinte=firma
de fapt raspunsul se gaseste in postarea lui Andries, pe care n-o citisem
http://www.floriinro.ro/
CriPOD spune:
Eu imi permit sa nu fiu de acord cu definitia asta. Ca o cariera e un produs finit, punctul culminant al vietii profesionale/artistice a unei persoane. Definitia mea e pur bazata pe feeling, dar eu tind sa definesc o cariera ca suma a tuturor deciziilor si actiunilor voluntare si planificate care duc la acel "produs" finit.
Eu nu sunt o carierista, n-am fost niciodata, sunt doar o mercenara fara scrupule 
, iar sotul meu e omul multumit cu sine azi. Dar pe unde am fost mi-a fost dat sa vad oameni care era foarte clar ca vor ajunge departe. DACA nu li se vor schimba prioritatile pe parcurs, ceea ce nu e neaparat ceva rau. Carieristi de la un kilometru!
Acel "produs" finit pe care voi il numiti cariera este rezultatul anilor si deciziilor anterioare. Cu siguranta ca si Bach sau Segolene ar fi au fost afectati de deciziile luate pe parcursul "carierei". Si posibil sa nu mai fi avut o "cariera" deloc.
Asa ca raman la parerea mea: constructia carierei incepe cu mult inainte de timpul in care esti catalogat a fi la apogeu si este formata din multe etape si decizii... Pentru ca altfel e ca si cum ati zice ca indiferent ce ar fi facut tot acolo ar fi ajuns.
edit: nu "ar fi fost" ci "au fost"
mami www.webshots.com/user/_mQQm_" target="_blank">Kiki & amazing Dedi (1995) & extremely private ex-Pauuu (1991)
Sabina spune:
theiuta, ma refeream la muzicienii mari, nu la cei mediocri. vroiam sa spun ca o comparatie cu un chirurg indispensabil omenirii( pt ca numai el stie sa opereze mainile) ar fi eronata, pt ca valoarea nu sta mereu in utilitatea imediata.nimic altceva:)
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
Sabina si 
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia Galagia
Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.
ruxij spune:
Eu cred ca la sfarsitul carierei se trage concluzia daca ai fost sau nu valoros, nu de la inceput, cand abia construiesti pas cu pas.
lorelaim spune:
Pai - aceleasi lucruri s-au mai discutat si aici http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=100504
Lorelai
Haga Parken-Fluturi, Haga Parken-Flori de pai
Gabisor face "salata", Gabisor in parc,
A inflorit iasomia, Alte albume foto
"Daca dragoste nu e... nimic nu e..."
bird70 spune:
quote:
Originally posted by Sabina
edificator partial:) pt domeniile tehnice, da, e perfect exemplul.
dar ce te faci cu artistii? aia sunt de neinlocuit la modul ideatic(cand moare Rembrandt sau moare Bach e jale eterna), dar la modul practic si daca sunt in viata se traieste si fara ei...
si totusi, aia e cariera nu gluma:)
Artistii sunt o categorie aparte zic eu. Cand ma gandesc la artisti imi vine in cap vorba aia: il chinuie talentul
. Am citit despre viata unor artisti mari si intradevar erau chinuiti de talentul lor. In cazul asta nu stiu daca se poate pune problema: cariera da sau nu, pentru ca daca ii chinuie atunci nu mai este o alegere sa creeze ci mai degraba o necesitate, o nevoie.
Sabina spune:
eu cred ca si pe chirurgul de top "il chinuie talentul".
Pt ca altfel s-ar opri. Cred ca numai o pasiune adevrata l-a adus pe domnul respectiv in pozitia de a fi cel mai bun in domeniu.
dar, e adevarat ca in zilele noastre "cariera" la artisti e f mult o chestiune de marketing. Da, chiar si la muzica clasica!
de pilda , exista mari pianisti care nu au cine stie ce impresar, deci nu au cariera impresionanta dpdv social...si exista un anumit gen de pianisti, mai comerciali (da, da, si aici se face diferenta asta), care se fac populari exact prin metodele muzicii pop de pilda.
(nu spun ca nu-mi plac cantaretii de pop, dar ca pregatire si cultura totusi borcanele nu se pot incurca)
de aia intr-adevar, la artisti, cariera e mai putin cuantificabila.
in domeniile tehnice rezultatele exceptionale sunt de netagaduit.
pe cand X poate sa cante genial doar la el in oras....iar Y, mai putin genial, sa benefieze de "cariera".
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
Sabina si www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia Galagia
Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.
Andries spune:
quote:
Originally posted by mQQm
Eu imi permit sa nu fiu de acord cu definitia asta. Ca o cariera e un produs finit, punctul culminant al vietii profesionale/artistice a unei persoane. Definitia mea e pur bazata pe feeling, dar eu tind sa definesc o cariera ca suma a tuturor deciziilor si actiunilor voluntare si planificate care duc la acel "produs" finit.
Eu nu sunt o carierista, n-am fost niciodata, sunt doar o mercenara fara scrupule
Acel "produs" finit pe care voi il numiti cariera este rezultatul anilor si deciziilor anterioare. Cu siguranta ca si Bach sau Segolene ar fi au fost afectati de deciziile luate pe parcursul "carierei". Si posibil sa nu mai fi avut o "cariera" deloc.
Asa ca raman la parerea mea: constructia carierei incepe cu mult inainte de timpul in care esti catalogat a fi la apogeu si este formata din multe etape si decizii... Pentru ca altfel e ca si cum ati zice ca indiferent ce ar fi facut tot acolo ar fi ajuns.
edit: nu "ar fi fost" ci "au fost"
mami www.webshots.com/user/_mQQm_" target="_blank">Kiki & amazing Dedi (1995) & extremely private ex-Pauuu (1991)
Sunt de acord cu tine cand spui ca toate deciziile pe care le iei pe parcursul acestui "drum" sunt importante. Totusi, la 25 de ani se poate spune ca "ai potential", la 30 de ani "ai perspective" (deja ti-ai croit ceva in fata) si la 45 de ani "ai marcat". Nu degeaba auzim tot mai des sintagma "un tanar care promite o cariera impresionanta", unii promit toata viata in timp ce altii reusesc.
Care cariera? Pur si simplu chiar nu conteaza domeniul sau industria si de multe ori nici nu planifici asa ceva la 25 de ani. Ideea de planificare si de promovare este destul de recenta (Bach nu cred ca avea plan de marketing) si are de-a face in principal cu maximizarea beneficiilor banesti. Majoritatea oamenilor de cariera incep sa planifice de pe la 30 si ceva in sus, inclusiv eu. Si planifici tocmai pentru ca resursa cea mai importanta, timpul personal, devine insuficienta. Doar ca unii isi pun tinta pe la 35 de ani in timp ce altii se multumesc si cu 45 - 50. Si aici apare drama doamnelor carora le ticaie ceasul biologic, sa fac acum copilul, sa mai stau un pic, sa fac numai unul sau sa-i fac si un frate/sora, samd. Totul este amplificat de frustarea indusa de colegii barbati, pe care nu-i obliga nimeni sa-si intrerupa drumul la 30 si ceva de ani si apoi sa stea un an sau doi sau mai multi in viteza a doua in timp ce ei gonesc intr-a cincea.
Eu recunosc cinstit, pana la 26 de ani am tras ca nebuna, imi faceam o cariera desi habar nu aveam ce fac. Nu aveam un plan, doar ca am nimerit o conjunctura buna si n-am irosit oportunitatile. Doar ca nu il intalnisem inca pe Mr. Right si aveam timp berechet. Dar la un an de la casatorie, cand deja aveam unde sa stam, aveam masina si o sumedenie de posibilitati de distractie, m-am trezit ca iubirea vietii mele vrea un copil si cand el vrea ceva, ei bine va obtine. Zis si facut, hai sa facem, dar ce te faci ca Mr. Bebe nu vrea sa vina? Si nu a vrut sa vina vreo 3 ani? Si inca am avut noroc, avem prieteni care au incercat 7 ani si alti cunoscuti 10 ani pana au reusit!! Cum planifici asta?
De aceea eu spun ca un "plan" pe un termen mai lung este mai bun. Ai mai mult spatiu de manevra, ai posibilitatea sa-ti traiesti viata, sa mai ai si un concediu, sa te mai bucuri si de copil/copii, sa-ti folosesti la maxim resursele. Cariera poate fi si de contabil si de chirurg si de muzician sau pictor, important este sa-ti traiesti viata frumos.
Eu am cunoscut-o pe fata care-a murit cu doua dosare in brate si va pot spune ca a fost un om foarte alergat la viata lui. Si culmea ca avea si un plan!! Complet nerealist. Nebunia asta imi aduce in fata ochilor imaginea unui hamster care intra in rotita (daca stiti, in cusca hamsterilor se pun de obicei jucarii, printre care uneori gasim o rotita in care el intra si alearga), deci hamsterul intra in rotita si incepe sa alerge si nu se mai poate opri decat atunci cand este prea obosit pentru ca picioarele sa i se mai miste. Cam asa si cu unii oameni. Planifica un sprint si ei de fapt au de alergat un maraton. Bine ca exista si categoria care nu planifica niciodata nimic si ajung la 45 de ani sa se vaite ca nu-i mai angajeaza nimeni.
Eu personal nu-mi pot permite sa-mi evaluez "talentul de planificator" acum. Cu un copil de 3 ani si cu al doilea pe drum ma apuca groaza numai cand ma gandesc pe unde scot eu camasa urmatorul an.
Ma resemnez la ideea ca nu mai am incotro, trebuie sa merg inainte, nu mai pot sa ma dau jos din rotita. Ati ghicit, nici bb2 n-a fost tocmai planificat. Aveam noi o idee ca "ar fi frumos" si ma pregateam sa pun in calendar 3 ani de incercari (doar asa fusese la primul, nu? taman bine, poate ajungeam director si mai aveam timp sa-mi consolidez si fonctia ) cand ne trezim cu doua liniute pe post de Martisor 2007!! Rotita asta a maternitatii (responsabile) nu se opreste nici macar atunci cand picioarele nu-ti mai permit sa alergi. Norocul meu ca alergam doi in roata, ar trebui sa-i spun roata materno-paternitatii sau cam asa ceva. Mai vedem noi peste 10 -15 ani daca am stat bine cu planul sau daca am dat-o in bara. Numai bine o sa ma apropii de 50!!Andries
Theiuta spune:
quote:
Originally posted by Andriesquote:
Originally posted by mQQm
Eu imi permit sa nu fiu de acord cu definitia asta. Ca o cariera e un produs finit, punctul culminant al vietii profesionale/artistice a unei persoane. Definitia mea e pur bazata pe feeling, dar eu tind sa definesc o cariera ca suma a tuturor deciziilor si actiunilor voluntare si planificate care duc la acel "produs" finit.
Eu nu sunt o carierista, n-am fost niciodata, sunt doar o mercenara fara scrupule
Acel "produs" finit pe care voi il numiti cariera este rezultatul anilor si deciziilor anterioare. Cu siguranta ca si Bach sau Segolene ar fi au fost afectati de deciziile luate pe parcursul "carierei". Si posibil sa nu mai fi avut o "cariera" deloc.
Asa ca raman la parerea mea: constructia carierei incepe cu mult inainte de timpul in care esti catalogat a fi la apogeu si este formata din multe etape si decizii... Pentru ca altfel e ca si cum ati zice ca indiferent ce ar fi facut tot acolo ar fi ajuns.
edit: nu "ar fi fost" ci "au fost"
mami www.webshots.com/user/_mQQm_" target="_blank">Kiki & amazing Dedi (1995) & extremely private ex-Pauuu (1991)
Sunt de acord cu tine cand spui ca toate deciziile pe care le iei pe parcursul acestui "drum" sunt importante. Totusi, la 25 de ani se poate spune ca "ai potential", la 30 de ani "ai perspective" (deja ti-ai croit ceva in fata) si la 45 de ani "ai marcat". Nu degeaba auzim tot mai des sintagma "un tanar care promite o cariera impresionanta", unii promit toata viata in timp ce altii reusesc.
Care cariera? Pur si simplu chiar nu conteaza domeniul sau industria si de multe ori nici nu planifici asa ceva la 25 de ani. Ideea de planificare si de promovare este destul de recenta (Bach nu cred ca avea plan de marketing) si are de-a face in principal cu maximizarea beneficiilor banesti. Majoritatea oamenilor de cariera incep sa planifice de pe la 30 si ceva in sus, inclusiv eu. Si planifici tocmai pentru ca resursa cea mai importanta, timpul personal, devine insuficienta. Doar ca unii isi pun tinta pe la 35 de ani in timp ce altii se multumesc si cu 45 - 50. Si aici apare drama doamnelor carora le ticaie ceasul biologic, sa fac acum copilul, sa mai stau un pic, sa fac numai unul sau sa-i fac si un frate/sora, samd. Totul este amplificat de frustarea indusa de colegii barbati, pe care nu-i obliga nimeni sa-si intrerupa drumul la 30 si ceva de ani si apoi sa stea un an sau doi sau mai multi in viteza a doua in timp ce ei gonesc intr-a cincea.
Eu recunosc cinstit, pana la 26 de ani am tras ca nebuna, imi faceam o cariera desi habar nu aveam ce fac. Nu aveam un plan, doar ca am nimerit o conjunctura buna si n-am irosit oportunitatile. Doar ca nu il intalnisem inca pe Mr. Right si aveam timp berechet. Dar la un an de la casatorie, cand deja aveam unde sa stam, aveam masina si o sumedenie de posibilitati de distractie, m-am trezit ca iubirea vietii mele vrea un copil si cand el vrea ceva, ei bine va obtine. Zis si facut, hai sa facem, dar ce te faci ca Mr. Bebe nu vrea sa vina? Si nu a vrut sa vina vreo 3 ani? Si inca am avut noroc, avem prieteni care au incercat 7 ani si alti cunoscuti 10 ani pana au reusit!! Cum planifici asta?
De aceea eu spun ca un "plan" pe un termen mai lung este mai bun. Ai mai mult spatiu de manevra, ai posibilitatea sa-ti traiesti viata, sa mai ai si un concediu, sa te mai bucuri si de copil/copii, sa-ti folosesti la maxim resursele. Cariera poate fi si de contabil si de chirurg si de muzician sau pictor, important este sa-ti traiesti viata frumos.
Eu am cunoscut-o pe fata care-a murit cu doua dosare in brate si va pot spune ca a fost un om foarte alergat la viata lui. Si culmea ca avea si un plan!! Complet nerealist. Nebunia asta imi aduce in fata ochilor imaginea unui hamster care intra in rotita (daca stiti, in cusca hamsterilor se pun de obicei jucarii, printre care uneori gasim o rotita in care el intra si alearga), deci hamsterul intra in rotita si incepe sa alerge si nu se mai poate opri decat atunci cand este prea obosit pentru ca picioarele sa i se mai miste. Cam asa si cu unii oameni. Planifica un sprint si ei de fapt au de alergat un maraton. Bine ca exista si categoria care nu planifica niciodata nimic si ajung la 45 de ani sa se vaite ca nu-i mai angajeaza nimeni.
Eu personal nu-mi pot permite sa-mi evaluez "talentul de planificator" acum. Cu un copil de 3 ani si cu al doilea pe drum ma apuca groaza numai cand ma gandesc pe unde scot eu camasa urmatorul an.
Andries
Super!Sanatosi sa fiti, ca restul le faceti voi!!!
Theiuta
Mami si Nicolas
Sanatosi sa fim!
bird70 spune:
quote:
Originally posted by Sabina
eu cred ca si pe chirurgul de top "il chinuie talentul".
Pt ca altfel s-ar opri. Cred ca numai o pasiune adevrata l-a adus pe domnul respectiv in pozitia de a fi cel mai bun in domeniu
E mai mult o alegere decat 'un chin'. Evident persoana respectiva trebuie sa aibe potentialul de-a ajunge foarte bun intr-un domeniu dar am intalnit foarte multi profesionisti extrem de buni care au preferat, au ales, sa nu se puna in situatii care sa le afecteze foarte mult viata privata. Chiar discutam cu un coleg care se apropie de 60 de ani si spunea ca pe vremea cand era el tanar si abia incepuse sa practice, toti erau foarte fixati pe cariera, sa ajunga in varf, sa realizeze, sa conduca....sa fie indispensabili si deci valorosi intr-un domeniu. Am senzatia ca asta este acum situatia in Romania, capitalism salbatic cum ii spune tatal meu
. Tinerii profesionisti din Australia de azi nu mai sunt interesati de 'cariera' asa cum au fost cei din generatia trecuta, ci prefera joburi flexibile chiar daca nu atat de bine platite, cu cat mai putine inconveniente in viata privata. Cu alte cuvinte, tanarul profesionist este mai interesat sa-si traiasca viata linistit, sa mearga in weekend la pescuit sau la plaja, sa-si ia timp sa vada copiii cum cresc, etc decat sa faca multi bani si sa fie implicat intr-un job in care sa fie greu de inlocuit si cu nivel de stress foarte mare. Situatia asta a dus la o criza de manageri in Australia. Imi povestea cineva ca a publicat niste anunturi de posturi la universitate, 3 posturi erau platite bine si implicau contact cu studentii, laboratoare (stress minim), iar un post era de manager peste un program tot ceva legat de studenti si laboratoarele lor dar era un post foarte bine platit. Experienta si studiile necesare pentru toate posturile erau similare. Pe cele 3 posturi mai modeste au aplicat vreo 10 persoane dar pe postul de manager nu a aplicat nimeni.