Atacuri de panica si anxietate

Raspunsuri - Pagina 3

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Adria_ spune:

Teocezi, as vrea sa stiu daca ai descoperit cauza, motivul pentru care faceai atacuri de panica.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns alinaxeni spune:

Val,cred ca nu-mi voi putea permite un psiholog la asemenea suma.
Oare cei care nu-si permit asemenea sume ce fac?

Azi ar fi trebuit sa ies din casa.M-am trezit si am incercat sa ma motivez.Pur si simplu nu pot,e un cerc vicios.Nu stiu cum voi reusi sa ies din el.Totusi cred ca e un pas inainte pt. ca constientizez ca am o problema.

-------------------------
In momentele grele trebuie sa gasesti ceva sa te motiveze sa mergi mai departe.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Val_ spune:

Alina am inteles ca Teocezi mergea la o policlinica sau ceva de genul asta, unde nu stiu daca platea, dar oricum probabil costa mai putin de 60 RON/sedinta. Poate ne va spune ea ce si cum.

Intr-adevar faptul ca nu ai un partener care sa te sustina (eventual si financiar pentru o vreme) este o problema. Mai ales ca ai si un copil. Eu din fericire am un sot care este un mare sprijin atat moral cat si finaciar.
Acum sunt in perioada de ingrijire a copilului (care are 5 luni) dar am avut si eu perioade in care eram atat de agorafobica incat nu puteam nici sa duc gunoiul, la cativa metrii9 de casa. Este absolut ingrozitor. Aveam zile in care aproape ca ii intelegeam pe sinucigasi. Nu ca as fi facut vreodata un asemenea gest dar le intelegeam motivatia.

Stiu ca mai era o fundatie care asigura ajutor specializat celor fara resurse financiare. Nu imi mai aduc aminte cum se chema dar o sa incerc sa aflu.

Curaj si vointa. Pentru copilul tau.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns giulia71 spune:

Incep mai intai prin a o felicita pe teocezi depre cum a reusit ea sa se vindece de atacuri de panica!
Bravo teo sa o tii tot asa!
Fetelor, imi pare rau citind despre suferinta voastra si am doua vesti pentru voi: una buna si una rea.
O sa incep cu cea rea: atacul de panica este o boala chinuitoare dar nu se moare din asta, nici nu se innebuneste si nu provoaca nu-sh ce mari pagube organismului uman.
El este daca vreti doar o forma , destul de voilenta, a organismului uman de protest impotriva stresului care nu ne iarta pe nici-unul dintre noi!
Atata tot!
Vstea buna, e ca se poate trata prin mai multe cai:
!.cea mai la indemana este medicatia, care tinand cont de progresele facute in ulimii ani si in domeniul asta nu e deloc daunatoare asa cum circula zvonuri prin popor.
Tipul asta de tratament da rezultate bune daca schema de tratament recomandata de specialist e respectata cu strictete.
Nu transforma pe nimeni in nicio leguma, nu afecteaza ratiunea si nici nu da dependenta, repet, daca sunt luate dupa schema recomandata de specialist.
Un substitut al medicatie psihotrope este homeopatia sau fitoterapia si aceastea din urma cu rezultate bune, dar numai in cazurile mai putin severe in care anxietatea este mica spre medie.
Planta cu efect antidepresiv -este sunatoarea si mai sunt o gramada de plante cu efect calmant sau hipnotic (pasiflora, valeriana, paducelul , talpa gastei, capete de mac (extras din partea aeriana a acestei flori) ) pe care le gasiti in farmacii si plafar in diferite combinatii.
2. O alta cale de vindecare este psihoterapia, aici e o problema sau mai multe daca vreti.
Unu , gasirea unui bun terapeut si suportarea costurilor financiare care nu sunt deloc de neglijat.
3. A treia varianta , care e oarecum la indemana tuturor este combinatia dintre medicatie si terapie sau auto-terapie.
Dispunem de o gramada de carti de self-help in care sunt prezentate tehnici comportamentale ce pot si insusite de catre pacient.
Aici depinde foarte mult de motivatia pacientului de a "scapa " de atacurle de panica sau de a invata cum sa "se imprieteneasca" cu ele.
Vorbesc de medicatie, pentru ca ea ajuta in cazul in care individul este foarte deprimat sau foarte anxios.

Va voi da un exemplu referitor la agorafobie, teama de a iesi singur din casa.
Tehnica se numeste "expunere" si da rezltate excelente numai daca este exersata zilnic pana la disparitia totala a fricii de a parasi casa.
Ganditi-va profund cateva zile inainte de a incepe procesul de iesire cat de bine va era inainte de a avea agorafobie.
Imaginati-va, seara inainte de culcare, cum topaiati lipsite de griji cand erati copii.
Fixati-va cat de bine pueti acele amintiri.
Apoi stabiliti-va cand anume doriti sa incepeti procesul de expunere (iesire din casa).
Incepeti din prima zi cu o iesire pana in fata blocului de 2-5 min functie de cat puteti.
Nu va concentrati asupra organismului dvs , ci incercati sa va distrageti atentia la lucrurile inconjuratoare (copaci, cladiri, pasari) e foarte imp si tehnica asta de distragere a atentiei.
Apoi ibntrati in casa dupa cele 2 pana la 5 min de expunere.,
Continuati a doua zi la fel, marind de la o zi la alta nr de min si daca se poate si distanta fata de casa.
La ce sa va asteptati: veti simti teama la inceput sau inainte de iesirea in casa, care de multe ori este anxietate anticipatorie si este mult mai intensa decat cea de expunere la stimulii anxiosi.
In timp, aici vb de cateva saptamani bune de exercitii zilnice, teama va mai scadea din intensitate pana la disparitia totala a acesteia.
Totul de fapt este un proces de invatare, asa cum organismul a invatat sa se teama la iesirea din casa, tot asa va reinvata ca nu are de ce sa se teama si totul este ok.
Va zic multa bafta si...mai vorbim


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Lore71 spune:

Dragilor, am atatea sa va spun despre atacurile de panica incat incep cu ce e mai important: NU LUATI PASTILE!!!! o pastila niciodata nu va raspunde unei intrebari , cand trece efectul pastilei incepe un nou atac si tot asa.Statistic, orice om a avut cel putin un atac de panica, acum depinde de cine vi l-a depistat: daca e o asistenta, sigur v-a spus ca aveti tensiune , sau mai stiu eu ce, daca e un medic sigur v-a dat distonocalm, xanax(e la mare moda!)sau alte tranchilizante. Atacul de panica e ca si gripa, se manifesta aproximativ la fel, dar cu mici particularitati de la individ la individ:la unii apare seara, la altii doar in locuri aglomerate, la altii doar cand deschid calculatorul, sau doar in metrou etc. Intr-adevar , nu se moare de asta, dar nici bine nu se traieste:iti afecteaza viata sociala, iti poate pune etichete gresite si care sa fie atat de bine lipite incat cel afectat sa li se supuna, chiar daca corpul lui nu mai simte nevoia sa initieze atacurile respective. Si acum: am citit ca multi dintre voi aveti seara atacuri de panica: e firesc, pentru ca somnul il puteti asocia cu o scurta "moarte", adica va cufundati si va e teama ca nu puteti controla ce se intampla cu voi si cu corpul vostru in timpul somnului. Poate gresesc, dar in general, asta imi spune ca sunteti cei care controlati-fie ca vreti fie ca sunteti nevoiti(n-are cine altcineva sa o faca!) multe aspecte ale vietii voastre si ale familiei voastre: sunteti lideri la servici, controlati lectiile copilului, sosetele sotului, cutia de scrisori, daca s-a platit telefonul, daca mai e carne in frigider, unde facem revelionul, ce meniu voi gati la ziua lui X, ce cadou sa-i iau lui W la pensionare etc. Putem vorbi mai mult pe chat, daca doriti. Dupa ora 22 sunt disponibila on line.Cu drag de voi,

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Val_ spune:

S-a mai discutat despre asta si chiar nu vreau sa intru intr-o polemica. Mi se pare insa periculos sa recomanzi cu atata staruinta unor persoane influentabile si avide dupa solutii, cum sunt cei cu acest gen de tulburari, sa NU IA MEDICAMENTE.

As intreba daca esti cumva psihiatru draga Loredana si cate studii pe aceasta tema ai produs/citit.

Nu sunt o adepta a medicamentelor anxiolitice/antidepresive/orice fel de medicamente dar sunt situatii in care chiar nu se poate fara.

Nu mai sfatuiti persoane care nu pot iesi din casa si nu pot merge la serviciu (desi nu au alta sursa de supravietuire) sa fuga de medicamente ca de foc si sa ramana blocati intr-o asemenea situatie.

Dupa cum spunea si Giulia sunt situatii (spre exemplu anxietate/ atacuri de panica severe sau tulburari compulsiv obsesive severe) in care chiar nu se poate fara medicatie, lipsa acesteia poate agrava tulburarea.

Intr-adevar medicamentele nu trebuiesc luate fara discernamant si neaparat sub supravegherea unui medic de incredere dar, in cazurile severe, medicatia dublata de psihoterapie reprezinta singura solutie.

Cred ca persoanele care dau acest gen de sfaturi au reusit sa depaseasca anxietatea si atacurile de panica fara medicamente pentru ca acestea erau de o intensitate mica spre moderata. Ceea ce inseamna ca aceasta solutie nu se aplica tuturor, indiferent de problema.

Giulia ce spui tu este foarte interesant si perfect aplicabil. Chiar acum citesc niste carti scrise de Edmund Bourne care detaliaza foarte bine diverse tehnici, inclusiv pe cea a desensibilizarii treptate, dar trebuie sa ai vointa si mult curaj. Astfel incat, daca ai avut un atac de panica "de nota 10" in cursul uneia dintre etape, sa nu abandonezi. Si este greu. Dar nu imposibil intr-adevar.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns alinaxeni spune:

Oricat mi-as dori sa cred ca se poate rezolva fara medicamente stiu ca nu se poate,cel putin la mine.Toate crizele astea au venit pe fondul unei depresii severe,vechi si greu de tratat.La fel de bine stiu ca numai medicamentele nu ma vor ajuta.
Pana la urma pt. fiecare pacient exista o medicatie adecvata,in functie de gravitatea starilor si a afectiunilor colaterale.
Intr-o oarecare masura sunt deacord cu Lore dar si cu Val.Tratamentul medicamentos ajuta totusi la o ameliorare pe termen scurt,astfel incat,cel putin in cazul meu,sa pot ajunge la terapie psihologica.E un cerc vicios care trebuie intrerupt cu ceva si cevaul asta este medicatia care m-ar ajuta sa pot iesi mai linistita din casa si sa pot merge la psiholog.Una fara alta nu cred ca da randament.

-------------------------
In momentele grele trebuie sa gasesti ceva sa te motiveze sa mergi mai departe.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Lore71 spune:

S-a mai discutat despre asta si chiar nu vreau sa intru intr-o polemica. Mi se pare insa periculos sa recomanzi cu atata staruinta unor persoane influentabile si avide dupa solutii, cum sunt cei cu acest gen de tulburari, sa NU IA MEDICAMENTE.

As intreba daca esti cumva psihiatru draga Loredana si cate studii pe aceasta tema ai produs/citit.

Nu sunt o adepta a medicamentelor anxiolitice/antidepresive/orice fel de medicamente dar sunt situatii in care chiar nu se poate fara.

Nu mai sfatuiti persoane care nu pot iesi din casa si nu pot merge la serviciu (desi nu au alta sursa de supravietuire) sa fuga de medicamente ca de foc si sa ramana blocati intr-o asemenea situatie.



Draga mea Val,
cand nu vrei sa intri in polemica, n-o initiezi! Eu te sfatuiesc sa mai citesti odata ceea ce am scris, in afara de NU luati medicatie. Daca reusesti , citeste te rog si dupa acest sfat.Inteleg ca tu ai trecut prin asta.Ma repet: medicatia care de obicei e recomandata in astfel de cazuri da pe langa dependenta si altele...Iar eu am dat exemple de medicamente de "categorie grea", nu m-am referit la un extraveral sau mai stiu eu ce ceai de tei!
Ma repet, fiecare are povestea lui de viata si tipul propriu de fobie, oricare ar fi aceasta.Asadar nu exista un retetar general sau o pastila universala astfel incat sa spui:Iei X de doua ori pe zi, faci asa si pe dincolo si trece agorafobia" !La fiecare individ apare altfel, are o alta cauza se manifesta si dispare altfel.Eu m-am oferit sa ajut , atat cat pot si am oferit timp (sunt dispusa sa discutam pe chat timp de 1 ora ),si timpul inseamna viata.
Nu, nu sunt psihiatru, sunt psiholog .Pot sa te intreb ce formare ai, ce anume te indreptateste sa vorbesti in locul celor "sfatuiti"?, care, apropos, nu sunt nici handicapati, nici prosti, din contra - au o vointa mai mare ca noi, ceilalti- au resurse, isi impun sa faca fata temerilor si reusesc, chiar daca ei nu constientizeaza asta!!!Sa stii ca un tratament medicamentos poate costa mai mult decat unul terapeutic .
Altfel,aceste fobii nu se trateaza la psihiatru :de acolo iei o reteta stampilata si cam atat. Ranile sufletului se vindeca cu vorbe, caci din vorbe au aparut. Cu drag,

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Val_ spune:

Loredana, dupa cum am spus, chiar nu intentionez sa intru in polemici, de nici un fel.
Asa incat o sa spun doar: cam prea vehement si rautacios raspunsul tau tinand cont de faptul ca esti (cel putin asa spui tu) psiholog.

Dar, cine stie, poate cu pacientii tai nu o iei asa de personal si nu sari sa dai la cap la orice remarca, ca stii si tu cum sunt pacientii. Au tendinta sa spuna orice le trece prin cap, ca doar platesc pentru asta.

"ce anume te indreptateste sa vorbesti in locul celor "sfatuiti"?, care, apropos, nu sunt nici handicapati, nici prosti, din contra - au o vointa mai mare ca noi, ceilalti- au resurse, isi impun sa faca fata temerilor si reusesc, chiar daca ei nu constientizeaza asta!!!"

Se pare ca nici tu nu ai citit deloc cu atentie ceea ce am scris eu, iar rabdarea este esentiala pentru un psiholog, evident ma refer la unul care doreste sa reuseasca in domeniu.

Nu imi atribui vorbe pe care nu le-am folosit pentru ca desi pari sa crezi ca stii ce gandesc, nu stii. De fapt esti departe rau de tot. Si apropo, si eu fac parte din categoria despre care vorbesti.

Nu sunt intr-adevar nici psihiatru si nici psiholog, presupun ca asta este ce voiai sa auzi, dar s-ar putea sa stiu mai multe decat tine despre acest gen de tulburari dat fiind ca "traiesc" cu ele de peste 25 de ani.

Cat despre ora de stat pe chat eu as spune ca nu este chiar pierduta. Daca asa se pot racola pacienti...

Si cu asta eu am incheiat discutia. Daca vrei sa o continui singura este alegerea ta.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Lore71 spune:

quote:
Originally posted by Val_

Loredana, dupa cum am spus, chiar nu intentionez sa intru in polemici, de nici un fel.
Asa incat o sa spun doar: cam prea vehement si rautacios raspunsul tau tinand cont de faptul ca esti (cel putin asa spui tu) psiholog.

Dar, cine stie, poate cu pacientii tai nu o iei asa de personal si nu sari sa dai la cap la orice remarca, ca stii si tu cum sunt pacientii. Au tendinta sa spuna orice le trece prin cap, ca doar platesc pentru asta.

"ce anume te indreptateste sa vorbesti in locul celor "sfatuiti"?, care, apropos, nu sunt nici handicapati, nici prosti, din contra - au o vointa mai mare ca noi, ceilalti- au resurse, isi impun sa faca fata temerilor si reusesc, chiar daca ei nu constientizeaza asta!!!"

Se pare ca nici tu nu ai citit deloc cu atentie ceea ce am scris eu, iar rabdarea este esentiala pentru un psiholog, evident ma refer la unul care doreste sa reuseasca in domeniu.

Nu imi atribui vorbe pe care nu le-am folosit pentru ca desi pari sa crezi ca stii ce gandesc, nu stii. De fapt esti departe rau de tot. Si apropo, si eu fac parte din categoria despre care vorbesti.

Nu sunt intr-adevar nici psihiatru si nici psiholog, presupun ca asta este ce voiai sa auzi, dar s-ar putea sa stiu mai multe decat tine despre acest gen de tulburari dat fiind ca "traiesc" cu ele de peste 25 de ani.

Cat despre ora de stat pe chat eu as spune ca nu este chiar pierduta. Daca asa se pot racola pacienti...

Si cu asta eu am incheiat discutia. Daca vrei sa o continui singura este alegerea ta.

Poze cu Mariuca


Valentina cu bebe Mariuca (25.04.2007)


"Am invatat ca un om are dreptul sa-l priveasca pe altul de sus doar cind trebuie sa-l ajute sa se ridice" - Johnny Welch - ''Marioneta''

Mariuca in prima luna



www.sonia.as.ro" target="_blank">Pentru inima Soniei
Sa il ajutam pe Marian



asa e Val underscore din Bucuresti! ai dreptate si tot dreptul sa crezi si sa spui absolut ce doresti despre orice si oricine doresti!
Scuze celorlalti care chiar sperau sa primeasca niste raspunsuri deschizand acest topic.Cu plecaciune,

Mergi la inceput