Clubul Mimozelor

Povestea Drei Piscot am scris-o in toamna lui 2006, cand Galushca avea aproape 1 an. A fost- intr-un fel- prima mea “evadare” (din rutina de zi cu zi), dupa nastere.
Unul dintre primii oameni care au postat un comentariu, a fost Sofia. Sofia Misicu, mami de Nuka, moderator, dama distinsa, si misterioasa. Nu-sh de ce, dar nu mi-am inchipuit-o niciodata o tipa care sa pice pe spate daca nu-i merg treburile ca pe rotzi, nu mi s-a parut ca e genul de dama care sa complimenteze doar din lipsa de activitate. Si cred ca am avut dreptate. Mi se parea un om exigent, extreme de nerabdator cu cei ce ii irosesc timpul cu prostiile lor mici si neimportante. De aceea am fost tare socata cand Sofia mi-a lasat chiar MIE un comentariu, in care ma si complimenta: “Olga, sa-ti traiasca! Sa traiasca si domnu' Gutza. O sa ma uit cu alti ochi acum la el. Iar tu, sa te apuci de scris. Neaparat. Si pe forum si unde vrei tu”.
In aproape 2 ani ce-au trecut de-atunci, ne-am mai intalnit pe DC, pe Yahoo, ne-am conversat, ne-am lasat mesaje; nimic iesit din comun. Ce am observat e CA, sintem aproape total opuse: pe cat sint eu de zvapaiata, imprashtiata, si “expanziva”, pe cat dau eu din mine, si pe cat lalai in tot “satul”, pe atit de retrasa, rezervata, calma si “tacuta” e Sofia. Nu se ambaleaza prea repede sau prea des. Eu dau tot “din casa”, ea isi pastreaza viata “particulera” exact asa… particulara. Am incercat sa invat multe de la ea, dar n-am prea reusit. Asta e felul meu de-a fi- gura sparta.
Socata am fost acum vreo 3 saptamani cand Sofia m-a intrebat daca as fi de accord sa stau de vorba cu o amica de-a ei, care este si redactor la Revista Unica.
Doama L. (Doamna Redactor) m-a intrebat daca doresc sa scriu un mic articol, etzetera, etzetera.
Au urmat cateva zile pline de shoc, panica, timp in care inima-mi crescu cat un ficatzel. Pana la urma am scris ce am crezut de cuviintza, si am trimis “rezultatul”.
Azi a aparut noul numar al Revistei Unica.
Din pacate, socoteala de-acasa cu cea din targ nu este mereu aceeasi; de aceea articolul original a suferit cateva transformari. OK. MULTE transformari. Pozele Mimozelor n-au aparut, povestea- din lipsa de spatiu- a fost decupata.
Dar nu asta are importantza. Important este ca Mimozele au ajuns “la ziar”. Deoarece au devenit foarte importante pt mine. Pt. fericirea mea. Si le datorez mult de tot!!!!
De aceea, m-am hotarit sa postez aici “articolul”, asa cum a aratat la inceputul drumului.
Si am vrut sa-I multumesc Sofiei pt. increderea pe care a avut-o in mine. Si pt prietenia ei- care inseamna mult pt mine.
Si Doamnei L, pt sansa oferita, si pt rabdarea dansei- stiu ca am innebunit-o cu emaiurile.

Deci…

Clubul Mimozelor

De mic copil, am crezut in trei lucruri mari si late.
BUNICA, MOS CRACIUN, si PRIETENIE.
Pe Mos Craciun l-am scos din "cartea de imobil" pe la 5 ani, cand am descoperit ca era tata deghizat, cu barba de vata, capotul mamei de satin, si niste nadragi rosii.
Bunica s-a prapadit cand aveam 17 ani.
De-atunci, mi-a mai ramas prietenia. Am tinut cu dintii de ea mai bine de 21 de ani.
Stau si ma gandesc ca intr-un fel, acesti 21 de ani reprezinta "majoratul" meu in ale prieteniei. A durat 21 de ani sa ajung si eu in randul oamenilor "intelepti".
Daca ar fi sa fac o lista cu toti asa zisii "prieteni", nu mi-ar ajunge 2 caiete. Daca ar fi sa fac o lista cu cei care mi-au impartasit sentimentele, probabil un servetel ar fi destul, si as mai avea loc sa imi fac si lista de cumparaturi pe el.
Recunosc, sint o cinica, un om "marcat" de prieteni. Sau de lipsa lor. Dar nu sint omul care sa se lase batut, si am tinut cu dintii de speranta. Speranta ca intr-o buna zi va da norocul si peste mine(probabil cu un camion!) si imi voi gasi si eu o prietena adevarata, devotata, de "cursa lunga". Cineva- in afara de sotul meu si de familie- cu care sa-mi impart gandurile, bunul si raul, sperantele si visele. Cineva cu care sa ma sfatuiesc, sa barfesc, sa stau la taclale, dar fara verigheta si "relatii intime si de amor ghebos".

Pot spune ca am o viata frumoasa. Chiar palpitanta, daca intrebi "babele din sat". Sint stabilita in Statele Unite de aproape 26 de ani, sint casatorita de aproape 9 ani cu un "tip" nemaipomenit, chiar daca e mai tinar decat mine cu 5 ani, si este si roman. Curajos flacaul, din moment ce s-a incumetat sa ma "ia de nevasta". Avem o fetita de 2 ani si jumatate, care ne-a umplut viata si sufletele de bucurie. Familiile noastre sint aici, alaturi de noi, deci nu as putea spune ca sintem singuri, ca nu avem cu cine sa ne sfatuim, cu cine sau pe cine sa ajutam. Sintem norocosi din toate punctele de vedere. Dar TOTUSI... prietenii unde sint?? Nu cei care iti deschid usa cand e vorba de o veselie, de o petrecere. Cei care sint alaturi de tine cand iti pierzi slujba, cand se ivesc probleme de sanatate neprevazute, cand esti trist, abatut, sau pur si simplu depresionat de viata si de oameni. Pe acei prieteni ii caut de cand era Ronald Reagan in Casa Alba... fara rezultat.
Dar am obosit. Chiar pe 31 Decembrie 2007, dupa o seara petrecuta in compania unor "prieteni", la un Revelion de pomina, i-am spus sotului ca nu mai vreau prieteni. Nu mai am nevoie de prieteni. Nu-i mai vreau, nu-i mai doresc, nu-i mai caut,nu le mai scriu epistole, nu le mai trimit SMSuri, nici macar mesaje cu fum si patura, precum indienii.
Am renuntzat total. Am incetat de a mai raspunde la mobil, la emailuri personale, nu am mai acceptat invitatii la petreceri, nu am mai vizitat pe nimeni. Am pastrat doar relatiile cu colegii de servici si familia. M-am exilat singura din viata sociala pe care o aveam. Si pt prima oara in mai bine de 21 de ani, m-am linistit. Dormeam noptile, aveam energie, aveam si timp pt putina "lectura".. ce mai, Raiul pe pamant!!!
Dumnezeu insa, nu doarme. Bunica spunea ca ..poate, poate..e plecat si el in concediu de odihna, ca are nevoie de relaxare, din moment ce are atitia pacatosi pe cap.
In Februarie anul acesta, sigur s-a intors din concediu. Dupa mai multe teste si analize, am aflat ca am cancer la sin. Orice alt om ar fi renuntat la viata, la speranta. Macar putin. Eu...mai inconstienta si mai razboinica din fire, am refuzat sa ma las batuta.
Sincera sa fiu, imi pierd speranta si disper zilnic, aproape din ora in ora. Dar sint doar momente trecatoare. Un minut de nebunie, 59 de liniste si pace.
In afara de colegii de servici, nu am spus nimanui de diagnostic cateva saptamani bune. Nici sotului, nici parintilor, nici sorei mele, caruia ii spun absolut totul. Imi era teama sa-i incarc si pe ei cu povara mea. Nu doream sa fiu privita- in special de cei apropiati mie- ca o epava, ca o "boala ambulanta". Eu eram tot eu. Nimic nu se schimbase in afara de pumnul de medicamente pe care il inghiteam de 2 ori pe zi.
Sprijinul mult dorit si necesar l-am gasit fara sa-l caut. Pe Internet. Pe un site despre copii, pentru copii. Pe un forum unde scriu adeseori ca sa ma relaxez, sa ma calmez, sa-mi spun oful.
Pe acest forum am scris despre cele ce mi se intampla, prin ce trec, si despre nesigurantza zilei de maine. Teama de a-mi lasa copila singura, fara mama.
Avalansha de raspunsuri pe care am primit-o m-a coplesit. Plangeam aproape non-stop, dar ma simteam de 1000 de ori mai puternica decat atunci cand nu stia nimeni. Fetele de pe acest site m-au convins sa spun familiei si sotului adevarul, ele mi-au facut- si inca imi mai fac- "galerie", ma imbarbateaza zilnic, ma trag de maneca atunci cand sint delasatoare, sau cand sint pe cale de a renuntza. Cu ajutorul lor imi incarc bateriile zilnic.

Aici s-a nascut "Clubul Mimozelor".
La inceput am fost 4. Eu si cele 3 blonde periculoase, doamnele "M": Marina- sora mea, Mirela, si Monica. Apoi a sosit si Florina, care nu e blonda, dar asa...mai "neagra", ca mine . Nu ne-am cunoscut niciodata personal, dar am impresia ca le cunosc de-o viata.
Sintem raspandite - din punct de vedere geografic- peste tot . Eu in Estul Central al Americii, Marina pe coasta de Est, Mirela in Bucuresti, Monica in Timisoara, iar Florina in Suedia.
Ne intalnim zilnic la shueta prin email. Intr-o ora putem trimite si primi nu mai putin de 100 de emailuri. Sintem intr-adevar un pericol social, chiar daca numai in fatza monitorului.
E greu de descris ceea ce simt cand sint in compania lor. Ma linistesc total, zambesc, ma inseninez. Toate glumele lor mi se par picante si de bun gust, sfaturile lor sint nemaipomenite, gandurile ce mi le impartasesc sint fara egal. Nu concep sa treaca o zi fara sa vorbesc cu ele, macar pt 5 minute. Doar sa stiu ca sint "acolo" undeva, si se gandesc la mine, asa cum ma gandesc si eu la ele. Le impartasesc cele mai mici si mai neinteresante ganduri, idei, taine si griji. Cu toate ca nu sint alaturi de mine fizic, imi sint mai aproape de suflet decat toti prietenii pe care i-am avut de la Mihai Viteazu incoace. Nimeni nu le poate inlocui, nimeni nu le poate urni din sufletul meu.
Sint convinsa ca voi trece cu bine si peste acest "hop", Si sper ca ajunsa la adanci batraneti, cand n-o sa mai vad 20 cm in fatza, cand reumatismul imi va "tine de cald", cand dintii mi-i voi pastra intr-un pahar pe noptiera, cand copila mea va fi si ea mama... sper din tot sufletul meu ranit si neincrezator... sa mai pot sta la shueta cu ele. Sper sa pot imbatrani alaturi de ele, cu ele.

Si iata ca, ajunsa la veritabila virsta de 38 de ani, incep- din nou- sa cred in Mos Craciun...



olguta12

"Fear less, hope more;
Whine less, breathe more;
Talk less, say more;
Hate less, love more;
And all good things are yours."
www.piczo.com/galushk?g=16686272&cr=5" target="_blank"> GALUSHCA IN ACTIUNE


POVESTEA DREI PISHCOT

Amintiri de alta data...

ciarli spune:

Olgutaaaaa!!! Ce ma bucur sa mai aflu de tine!!
Paste fericit, draga mea, impreuna cu toti cei dragi tie!!!! Sa dea Dumnezeu sa te faci bine cat mai repede si sa te avem aici cat mai des!!!
Nu am apuca sa citesc ca ma striga buburuzele, dara am vrut sa te urez ca nu stiu cand mai am timp!


www.kodakgallery.com/I.jsp?c=125dtbzf.4phg5fl3&x=0&y=kdca89" target="_blank">Leia&Maia

maru spune:

Olguta, ma bucur teribil pentru tine
pentru ca ti-a fost recunoscut talentul literar
pentru ca ti-ai facut prietene
pentru ca ai reinceput sa crezi in Mos Craciun :)

Ma bucur ca iti vad literele pe forum, citesc, infulec cu placere ce scrii, ce sa spun, sper sa ne vedem la Niagara, si sa comparam care e mai negru:)
Acum iti urez sarbatori fericite, ti-as ura Paste Fericit, dar pe mine ma umfla rasul de cate ori folosesc urarea asta, ce naiba, suntem vaci trimise la pascut? ce sa pasc?


Doamne'ajuta!

POZE
http://maru-incotro.blogspot.com/

luxe spune:

iti doresc si eu Sarbatori Fericite ...!! Si cum ti-am citit pe nerasuflate dragostea de amor ghebos....sunt in dilema acum :nu esti casatorita cu tipul de care erai indragostita in tinerete ???? Nu lasa povestile la jumatate...pls !!!!!

MirelaBo spune:

de mimoze.......Ma bucur ca am reusit sa-l citesc in intregime (desi l-am citit de "n" ori).Cu ocazia asta mai pup odata mimozele.

monk spune:

imi cer scuze ca dau buzna in viata ta, am inceput sa citesc povestile tale si am asteptat zilele astea cu nerabdare sa mai scrii ceva. imi plac foarte mult si chiar cred ca ai un har deosebit acela de a fi un bun povestitor . iti doresc un paste fericit si sa fii sanatoasa si sa mai scri multe istorisiri. apropo d-soara piscot este o minunatie de copil sa-ti traiascajavascript:insertsmilie('')
iepuras

monk spune:

scuze la ce pagina apare articolul tau?

alintaroma spune:

Felicitari duamna draga si la cit mai multe epistole mirosind a cerneala tipografica.
Ma bucur si iti multumesc ca te-am cunoscut chiar si numai virtual (desi poate ne-om vedea si la Niagara)
Chiar ma ingrijoram ca nu mai scrii ... acu ca vad ca ai fost ocupata cu altele ...
Tzuc toata gasca d-rei pishcot si va urez sarbatori fericite si sa aveti parte de un iepuras de soi




Happiness keeps you Sweet,
Trials keep You Strong, Sorrows keep You Human,
Failures keeps You
Humble,
Success keeps You Glowing,
But Only God keeps You Going

Denisam spune:

Doamna scumpa,iti multumesc ca ai impartasit cu noi articolul si TE FELICIT din suflet pt clubul mimozelor,pt ca tzi-a fost recunoscut talentul si itzi doresc un PASTE FUMOS SI LINISTIT ALATURI DE FAMILIA TA MINUNATA!PUPICI O MIE SI LUPTA IN CONTINUARE-VEI FI BINE MAI REPEDE DECAT CREZI!SUNT ALATURI DE TINE ORICAND!

Denisa 'de Emma Andreea (17 Ian.2006)si Mark Alex(5 Iulie 2007)

olguta12 spune:

Multumesc, doamnelor dragi

Pt. tot.
Maru, Alintaroma si Denisam- SIGUR ne vom vedea la Niagara. Am promis, asa ca voi fi acolo.
Din pacate nu m-am simtit prea bine in ultimul timp, asa ca am facut o mica pauza... am dormit cat am putut in ultimele zile, chiar daca v-am dus dorul, chiar daca n-am petrecut indeajuns timp cu Galushca.
Am sa incerc sa ma revansez!
Ciarli- asteptam rabdatoare sa te intorci(Pupa papusile pt mine, pls).
Luxe- . Nu, nu sant casatorita cu "tipul de care eram indragostita in tineretze". Pe sotzul meu l-am cunoscut la 28 de ani, si sintem impreuna de aproape 11 ani. Gabi va ramane mereu in inima mea, el a fost prima "pasiune" (fie ea si inocenta), si santem prieteni. Este, intr-adevar unul dintre cei mai buni si mai apropiati prieteni ai mei, dar sincer nu cred ca m-a vazut vreodata mai mult decat ca pe o simpla prietena, o amica, o sora.
Pe cand "Bombonelu"(sotul meu, Florin), nu m-a privit niciodata doar cu "prietenie" sau "amicitie".( Mi-a spus acum niste ani ca, din momentul cand m-a vazut pt prima oara, mi-a "pus gand rau". Cum as putea sa nu iubesc asa un flacau curajos?). El m-a vazut ca femeie, si m-a ales ca partenera lui de viata.
Si asa cum am mai spus pe aici de cel putin 50 de ori, nici eu, nici el nu sintem perfecti... dar sintem perfecti unul pt celalalt.
Dar... ai dreptate cand spui ca m-am oprit in poteca... cam naspa, stiu, si am sa incerc sa ma "urnesc" din loc



olguta12

"Fear less, hope more;
Whine less, breathe more;
Talk less, say more;
Hate less, love more;
And all good things are yours."
www.piczo.com/galushk?g=16686272&cr=5" target="_blank"> GALUSHCA IN ACTIUNE


POVESTEA DREI PISHCOT

Amintiri de alta data...

Aalina spune:

Draga de tine... pupici!
Sarbatori fericite!