Fetelor, cum sa procedez?

Buna tuturor.
Off! Complicata situatie am! Pe scurt: am 33 ani, am doi copii din casnicia incheiata acum 3 ani si am cunoscut pe cineva cu 5 ani mai mic decat mine.Suntem pe aceeasi lungime de unda, ne intelegem super ,DAR...e un mare dar si pt mine si cred ca si pt el.
El a acceptat relatia cu mine, in cdt in care eu am 2 copii, adica nu-l deranjeaza, nu se simte rusinat pt asta.
Pb e ca simt ca am inceput sa-l iubesc.Ma tot gandesc daca e bine sa continuam relatia, pt ca eu nu mai pot avea alti copii, el poate vrea propriul sau copil, poate nu se simte suficient de pregatit sa se gandeasca la un eventual viitor impreuna.Mi-e teama ca m-am implicat prea mult, in cdt in care el mi-a spus ca sunt pt el mai mult decat o prietena, insa nu poate afirma ca ma iubeste.
Am momente cand imi vine sa renunt. La cum simt fata de el, nu stiu daca as putea sa ramanem macar prieteni.
Am vorbit cu el despre toate astea si inclin sa cred ca, daca dupa 1 an si jumatate impreuna nu-mi poate spune nici macar daca ma iubeste sau nu (atentie! nu astept sa-mi spuna ca ma vrea de nevasta)- inseamna ca nu e suficient de matur incat sa distinga ce simte fata de mine.
Imi spune sa lasam lucrurile asa cum sunt, sa vedem ce va mai fi.
Am ajuns intr-un punct in care simt ca eu sunt cea care i-a dat mai multe dovezi ca ma implic in continuare in sensul unei evolutii a relatiei. Cred ca el nu e inca pregatit sa se gandeasca la consecintele unei relatii mult mai serioase intre noi si ma simt cumva atinsa in orgoliul meu .
Ce sa fac? Sa-i spun ca ramanem prieteni pt ca el e indecis? Ce sa insemne sa lasam lucrurile sa vedem cum decurg ?

alma spune:

Intr-un an si jumatate de prietenie nu ai aflat daca vrea sau nu proprii copii? In conditiile in care si-a dorit sa fiti impreuna si inca isi mai doreste, el are sentimente pentru tine. Ca nu spune "te iubesc" nu stiu daca e un capat de tara, nu toti barbatii o spun sau cel putin nu la cerere. Tu iti doresti sa te casatoresti? Te grabesti? Pentru ca daca iti doresti o relatie in care sa iubesti si in care sa te simti implinita, o ai deja. Mai ales cand spui ca va intelegeti foarte bine. Lasa lucrurile sa mearga de la sine, pe el nu-l deranjeaza diferenta de varsta si faptul ca ai doi copii, tu de ce ai fi complexata?

crisseis spune:

Alma, lucrurile sunt mai complicate de-atat.Suntem din orase diferite.Ne despart vreo 700 km(o sa spui c-am innebunit).Initial eram la vreo 200 km distanta, apoi m-am mutat eu mai departe (la distanta de fostul...din motive intemeiate).Ne vedem cam la o luna si jumatate, am fost in concediu impreuna..situatia e mai ciudata.
Eu nu ma grabesc sa ma casatoresc din nou si nici el nu se grabeste in privinta asta.
In legatura cu copiii, mi-a spus ca nu-si doreste neaparat,stie ca eu nu mai pot avea alti copii (si nici n-as mai vrea altii).
Mi-as dori sa experimentam locuitul impreuna.Eu as putea (prin mari eforturi) sa merg cu serviciul in orasul lui, insa ma bazez pe ajutorul parintilor mei pentru copii, pt ca serviciul meu e foarte solicitant.
Pe de alta parte in orasul lui e un act de curaj sa pleci de la un serviciu sigur , mai cu seama si in alt oras.
Nu stiu ce va fi pe viitor.Daca stau sa ma gandesc eu as face mai multe sacrificii sa plec acolo..copiii schimbati iar de la scoala/gradi, lipsa parintilor ca ajutor pentru mine ...
Toate astea le vad ca pe o situatie fara iesire.
Nu credeti ca e o relatie imposibila?
Eu am 33, el are 28...vorbim zilnic la telefon si pe messenger.
Stiu, o sa spuneti ca asa nu poate merge o relatie, daramite sa evolueze!
Eu as fi curajoasa sa fac asemenea skimbari dara merita, nu stiu el...
Parintii mei, care s-au mutat odata cu mine in actualul oras imi spun sa nu cumva sa ma gandesc vreodata sa mai plec in alta parte.
Pe de alta parte, fetelor...constat ca in orasul unde locuiesc e o mentalitate in general, cu care nu ma pot obisnui.Mai exact, am schimbat Moldova cu Banatul.Nu ma vad traind aici,vreau in Moldova mea ( nu ma puneti acum sa detaliez de ce ).El e tot din Moldova...
Ok, curaj! Spuneti-mi ca n-avem nicio sansa! Ma astept la asta.

Elle_seb spune:

Draga Crisseis, pana acum ai spus numai ce ai face tu pentru relatia voastra.
El ce ar face, concret, ca voi sa puteti locui impreuna?

Elle_seb

May you always have Love to Share, Health to Spare and Friends that Care!

Gabi_K spune:

Crisseis, el nu se poate muta in TM? Intreaba-l daca s-ar muta cu tine. Explica-i motivul: nu-ti convine relatia la distanta, vrei sa-l ai aproape. Eu cred ca ii poti spune asa ceva dupa un an jumate.

Gabi(ex- gabibarta)+Robert(20.05.1997)+Lili(17.05.2002)

Ramona J spune:

Eu cred ca el ti-a spus, delicat fireste... Sau mai degraba faptul ca nu ti-a spus spune destule...
Tu esti dispusa la multe sacrificii, nu spui ce ar face el... Sper ca nu tu ai platit pentru concediile petrecute impreuna.
Sa mai spun?

PS Sper ca te vei obisnui in TM, e un oras atit de frumos!
The best thing you can do for your children is to love your wife.

A_Iulia spune:

Varianta cea mai buna ar fi sa vina el dupa voi.
Referitor la copii - poate tragi ceva concluzii din povestea mea. Divortata, am o fetita. Si o relatie cu cineva absolut minunat. Eu 33, el 32. La scurt timp dupa ce l-am cunoscut, l-am intrebat: vrei copii? Mi-a raspuns asa: "raspunsul la intrebarea asta nu pot sa ti-l dau singur. Inteleg sa pui intrebarea la un cuplu, nu unui individ aparte." N-am inteles nimic atunci. Mi-a explicat apoi ca in cazul nostru, avand deja un copil (al meu), sa mai facem inca unul depinde si de ce vreau eu, nu numai de ce vrea el. Dar eu chiar imi mai doresc o fetita, asa ca a "copiat" si el modelul si vorbim fericiti despre cele 2 fetite pe care o sa le avem.
Am povestit asta pentru ca mi-am amintit ca si eu am fost initial dezorientata si-mi puneam mereu intrebarea: ce om o fi de nu-si doreste copii? Oare asa o fi? Raspunsul l-am gasit repede.

Perceptia ta ca "El a acceptat relatia cu mine, in cdt in care eu am 2 copii, adica nu-l deranjeaza, nu se simte rusinat pt asta". - incearca sa-ti schimbi putin modul de a privi lucrurile.
Faptul ca ai copii nu e nicidecum un minus. Nici handicap.

Apoi ar mai trebui sa iei in calcul ceva: relatia lui cu copiii tai. Nu cred ca ai trai impacata cu ideea ca ti-ai luat un sot foarte bun, dar un tata execrabil pentru copiii tai.

Spui ca pentru el ar fi un act de curaj sa-si lase serviciul si sa se mute in TM? dar pentru tine cum ar fi sa lasi totul balta si sa te muti la el? dintre voi doi, tu esti cea care are momentan responsabilitati mai mari. ar trebui sa discutati asta.

Pune totul pe masa. daca nu discuti pana la capat, nu ai de unde sa stii ce vrea el. Relatia prin corespondenta merge, dar pana la un punct consimtit de amandoi.

Adina + Olivia Karla 04.03.2004

incognito spune:

Eu...eu as lasa balta relatia aceasta.Sa nu te superi pe mine,dar eu asa simt-mi se pare frustrant pentru tine,apoi pentru copiii tai,pentru parintii care ii ai-esti norocoasa!-sa stii ca nu toti parintii isi urmeaza copilul in alegeri si il sustin,ai mei spre exemplu nu ar face-o sau cel putin nu pina acolo incit sa-si mute si domiciliul spre a fi aproape de mine si a ma ajuta.El...pare sa-i fie comoda relatia in sine.Pentru moment.Insa in cele din urma e frustrant chiar si pentru el-acum nu stie ce vrea vis-a-vis de copii proprii,insa mai devreme ori mai tirziu sigur va deveni motiv de discutii intre voi doi.Personal,si sint sincera,eu nu as intra intr-o relatie apropiata si profunda cu o persoana care nu a avut niciodata nici o obligatie,care nu a avut niciodata copii,sotie,familia proprie...Ce iti poate el oferi?Starea de indragostire se duce repede,iar de iubit putini se pricep sa o faca cu adevarat.Pentru ca iubirea nu se limiteaza doar la ce simti-este un act volitional,inseamna investitie,implica angajare si intelepciune.Nu are o experienta anterioara,ceva din care sa fi invatat deja.Cu ce vine de fapt in relatia voastra?Numai cu o prezenta plina de sarm,cind si cind?Poate sint demodata.Poate apartin altor vremuri.Ma gindesc ca exista o masura in toate,mai ales cind sint si copii prin preajma.Am 32 de ani si doi copii asemeni tie dar daca s-ar intimpla sa divortez nu as avea curaj sa intru intr-o astfel de relatie.As cauta pe cineva mai apropiat de virsta mea,poate chiar mai mare cu niste ani,cu oarece experienta de viata.Dar tu parca spuneai ca nu vrei sa te casatoresti.In cazul acesta,merge.In fond si la urma urmei cum vrei tu.Discret si fara sa te implici prea tare.Zic si eu.Sa auzim numai de bine!

crisseis spune:

Multumesc tuturor pt raspunsuri.

Ana68 spune:

Crisseis,trebuie sa aveti o discutie serioasa,sa va puneti sufletele pe masa,sa va spuneti unul altuia ce asteptari si sperante aveti vis-a-vis de relatia voastra,ce va doriti pentru viitor,sa va spuneti punctele de vedere si prioritatile si atunci vei sti ce ai de facut.
Incearca sa te pui tu in pielea lui si sa te gandesti un pic si din perspectiva lui asupra relatiei voastre,din tot ceea ce sti de la el referitor la relatia voastra...
Nici eu nu sunt casatorita cu actualul meu partener ,suntem de 5 ani impreuna,eu am lasat casa,masa la Constanta,el la Caransebes,avem o fetita impreuna si fiecare cate un copil din casnicia anterioara...
Iti doresc tot binele din lume!

Ana-Maria,mami deAlex&Luana si
Ea e TOYO...

crisseis spune:

Da, ce sa spun?Am discutat cu el,cand ne-am revazut, despre toate astea.Adica, la modul urmator:l-am intrebat ce sa facem cu relatia noastra, daca sa ramanem doar prieteni si sa se raceasca relatiile dintre noi sau, dimpotriva, sa ne gandim si la eventuale implicatii pe viitor.
I-am spus din nou cam toate aspectele: ca nu poate avea un copil cu mine, ca nu i-as pueta acorda toata atentia , pentru ca as imparti-o intre copii si el, ca sunt probleme care se intampla sa apara cu copiii(certuri intre frati, discutii, personalitatea lor, educatie zi de zi), ca mie mi-ar fi greu sa plec din oras pentru ca am nevoie de parinti si i-as muta din nou pe copii.
Imi zice ca sunt lucruri la care s-a gandit si el.Deci concluzia ar fi ca e constient de aceste lucruri, dar nu mi-a spus si daca le accepta.Adica, accepta relatia cu mine, vrea sa continuam si nu ca prieteni, ci in sensul de a evolua aceasta relatie, dar se fereste de promisiuni si eu ma simt aiurea sa-i cer negru pe alb sa-mi dea niste raspunsuri.
Mi-e jena sa-l intreb direct (n-am nici diplomatia necesara) daca se vede traind cu mine si cu copiii mei.
Pe de alta parte, vad la el dorinta de a fi doar cu mine , nu si cu copiii mei, in acest an e a doua oara cand am merge impreuna in concediu, insa nici n-am pus pb sa-i iau pe copii.
Nu cumva m-ar vrea doar pe mine, nu si copiii? Adica, stiu ca pt un barbat e greu sa accepte copiii altuia, dar, eu cum sa mai inteleg?
El n-a venit inca sa-i cunoasca personal, cred ca nu e pregatit pt asta, intalnirile noastre au fost fara copiii mei si in orasul lui sau in concediu.
Eu stiu ce vreau: vreau tot ce as cere si daca n-as avea copii: sa ma pot baza pe el, sa -si poata asuma raspunderi, sa fie un om cu capul pe umeri, etc, toate astea fara a fi influentate de faptul ca eu am si copiii de crescut.
Vreau prea mult?N-am de gand sa fac compromisuri, pt faptul ca am acesti copii, iar el stie foarte bine asta.
Mai e problema ca pt el ar fi greu sa plece de la acel serviciu, desi e f prost platit , insa asteapta niste skimbari pe planul asta si nu stie daca ar gasi in orasul meu si daca s-ar acomoda cu muatrea aici.
In concluzie, nu sunt prea departe de parerile dinainte, doar atat ca mi-a spus ca s-a implicat afectiv ina ceasta relatie, ca vrea sa continuam spre mai mult, ca nu-mi poate da solutii (inca), pentru ca situatia e destul de complicata .
Oare ma grabesc eu?