copiii vostri mint?
Raspunsuri - Pagina 2
Simonna spune:
Doamnelor, minte si Radu... cit cuprinde! Tot lucruri mititele, tot despre gradinita sau despre ce a facut gresit. Are patru ani si vreo 3 luni si distractia a inceput un pic inainte de 4 ani.
Nu ma ingrijorez pentru ca la manual scrie ca e absolut normal sa minta, mai ales la virsta asta, cind inca nu disting bine realitatea de fantezie. Era si un exemplu in cartea cu pricina, ceva de genul: copiii pina spre 7 ani isi imagineaza cu atita tarie ca ceva s-a intimplat, sau isi doresc atit de mult ca acel ceva sa se fi intimplat, incit incep sa creada in acel ceva. Daca intri la el in camera, zicea acolo, si toate cartile lui sint in mijlocul casei, firesc, tu intrebi ce s-a intimplat. Si el iti spune ca, din greseala, cind a trecut pe linga raft, l-a atins si totul s-a darimat. In realitate, cu nici cinci minute in urma, chiar el cautase o carte si le imprastiase pe toate. Insa el stie ca varianta din urma te va supara, pentru ca tu vrei sa fie el ordonat, asa ca, in nici un minut, se autoconvinge ca le-a darimat din greseala si o tine pe-a lui, in felul asta disculpindu-se, deci protejindu-se pe el si, in acelasi timp, protejindu-te pe tine, care n-o sa te superi asa de rau daca a facut ceva rau din greseala.
Numai bine,
Simona
Kitty spune:
Raul are acum 4 ani si 4 luni, dar dinainte de a avea 3 ani spune niste povesti de ....ma sperie. De exemplu ne spune ca la noi in camara locuieste Zighi si lupul cel rau. Zighi ar fi prietenul lui imaginar, povesteste cu el, pe strada ne spune sa ne oprim ca sa ne ajunga Zighi ca a ramas in urma, il intreaba unde a fost. Lupul cel rau este tapul ispasitor. Tot ce face Raul rau, tot ce strica, toata dezordinea ....."Nu eu, Lupul cel rau a fost, uite-l mama, hai lupule, nu-ti fie frica, hai sa te vada mama!"
La inceput m-am speriat, am crezut ca am un mic mincinos, mai ales ca si la cresa a inceput sa spuna ca avem pisica in casa si ca sta pe dulap si ca in concediu am fost "in Germania si la Focsani" ceea ce nu era adevarat. Apoi am mai citit ca la varsta asta nu e prea grav, e mai mult o dovada de imaginatie. Si eu asa sper!!!
Milia spune:
Si baiatul meu (10 ani si jumatate) spune o gramada de miniciunele, care ma ingrijoreaza, unele ca sa ascunda diverse nazdravanii si pozne de ale lui, dar altele care nu au nici un rost. Aproape ca nu pot avea incredere in nimic din ce spune din cauza ca prea spune multe miciuni... Ma intreb daca o sa-i treca? (dureaza cam de mult si in loc sa se amelioreze, parca se agraveaza situatia...)
andana spune:
Si eu am probleme cu Razvan (13 ani). Sunt de-a dreptul disperata. Mai nou (de trei luni incoace) imi vin facturi de telefon de la 1.000.000 in sus si asta in conditiile in care eu si sotul meu venim de la servici dupa ora 19.00 si nu prea sunam. Ok, este insa vorba de Razvan care jura ca nu a sunat, ca nu a vorbit. De doua luni aman parolatul telefonului in speranta ca intelege ca greseste. Din pacate nici vorba! Chiar nu stiu ce atitudine sa mai adopt. Mai are cineva probleme de acest gen? Ce solutii ati adoptat?