Copilul folosit ca si armã de manipulare...

Copilul folosit ca si armã de manipulare... | Autor: Emirac40

Link direct la acest mesaj

Un Tango elegant...asa s-ar zice citind cele trei articole scrise de catre cateva persoane ce semneaza cam prin toata presa scrisa...dar ideea este ca pe mine m-au lovit in plin.
Copilul meu este deja o arma ce-mi face rau...TU nu esti tatal meu,pleaca,nu vreu sa te vad,du-te acasa la tine,nu vreu jucarii de la tine, ia-le inapoi,nu vreu sa-l vad si multe alte expresii asemanatoare le receptionez destul de des in ultimele 4 luni...iar persoana ce-l indreapta spre mine este chiar mama lui,care profitand de faptul ca nu locuim impreuna, are grija sa-l formeze si sa-i inoculeze zi de zi neadevaruri invelite in minciuni gogonate.
Candva, in urma cu cativa ani am postat aici o parte din drama ce-o traiam cu totii...copilul , mama ,mama mamei si din eleganta la urma urmei eu.Dar ordinea nu este obligatorie aceasta....
A trecut timpul si in aceasta saptamana puiul face 5 ani.....iar in ultimele 4 luni pur si simplu ma omoara incetul cu incetul...mama lui nu-i mai da voie sa iasa cu mine,nu-mi mai permite sa-l vad,si-a schimbat numerele de telefon,serviciul,adresa de e-mail...nu mai respecta hotararea judecatoreasca referitoare la programul de vizita,singura procupare ce-o are s-ar parea ca este:Mi-ai virat banii?
Iar toate acestea au inceput cu o luna inainte de momentul cand actuala sotie mi-a daruit o fetita.De-atunci ar fi trebuit sa inteleg ca fraza :copilul tau n-o sa aiba niciodata o sora..reprezenta o amenintare
Ce se poate face oare pentru a indrepta macar un pic lucrurile?A le indrepta nu neaparat pentru mine ci pentru el,pentru copil..ce astazi o priveste pe mama lui ca pe o zeita...dar care in timp se pare ca-l transforma la randul ei in ALTCEVA....
Am scris aceste randuri cu sufletul rupt in doua...peste doua zile fiica mea face 3 luni iar baiatul 5 ani...alaturi de fiica, gandindu-ma ce este de facut in viitor....
Unii mi-au spus chiar asa:
UITA...

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns carmona spune:

Cauta-ti aliati printre persoanele care au contact cu baiatul tau, care sa-ti fie avocati in timp... Pe termen scurt nu vad ce ai putea face, copilul la varsta asta nu poate sa-si dea seama de anumite contexte, o crede pe mama lui, ce motiv ar avea sa-l minta? Dar cand va creste, te va cauta, va avea nevoie de tine, si tu trebuie sa fii acolo.

Tin minte cand eram eu mica, aveam vreo 6 ani, ai mei erau in prag de divort si bunica-mea (mama mamei mele) imi spunea tot felul de trasnai despre taica-miu. Eu o credeam, credeam ca toti imi vor binele, plus ca parca-mi si placea aceasta situatie, in care toti luptau pentru atentia mea. Eu stateam cu mama si bunica, tata la maica-sa. Si-mi aduc aminte de un telefon, m-a marcat, cred ca datorita lui tin minte toata situatia, pe care mi l-a dat taica-miu. "Hai vorbeste, vezi ce vrea" a zis sec bunica-mea, am vorbit, nu mai tin minte ce mi-a spus, parca ceva sa fiu cuminte, sa ascult de mama, in fine... tin minte tonul lui, parca se abtinea sa nu planga, cand am inchis eram incantata ca aveam ce povesti la rudele care se stransesera in jurul meu, dar dupa aceea am inceput sa ma gandesc, si sa-mi rememorez conversatia, si simteam ca ceva nu e OK. Pana la urma s-a rezolvat, ai mei nu au mai divortat, dar si acum tin minte momentele acelea.

Si inca un sfat (cu toate ca eu cred ca asa procedezi): sub nici o forma sa nu spui ceva rau de mama lui, chiar daca ea te face albie de porci... . Rezista situatiei, pentru ca toate rautatile astea se vor razbuna, dar trebuie sa ai rabdare, si sa fii in continuare un tatic bun, chiar daca din nefericire si pentru moment doar de la distanta.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Emirac40 spune:

Va multumesc pentru mesajele scrise dealtfel cu multa sinceritate...o sa vad ce se poate face,in asa fel incat sa nu-l afectez pe cel mic... cu toate ca ieri, atunci cand am incercat sa vorbesc cu mamica lui,aceasta ,din pragul usii mi-a spus cu voce tare(special sa auda copilul):CE ma crezi nebuna?Cum sa te las sa intri sa vorbesti cu copilul MEU?Auzi tu nu ma face pe mine nebuna...ca doar eu nu vin la tine in casa...si tot asa imi pune in gura vorbe nerostite...iar in spate fapte neintamplate....

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns pisucmic spune:

Trebuie sa marturisesc ca mi-au dat lacrimile citindu-te! Este un subiect in care sunt intr-un fel "experta".
Parintii mei au divortat cand aveam 1 an. Tala meu s-a recasatorit destul de repede, mama mea niciodata. La fel ca la voi, aveam un program de vizite saptamanale. Dupa ce am crescut un pic, aveam vreo 4 ani, mama si bunica mea imi spuneau mereu lucruri negative despre tatal meu, imi induceau ideea ca nu ma iubeste nici pe mine, ca are un caracter oribil etc etc. Sunt lucuri care m-au marcat atat de mult ca imi aduc aminte si acum multe discutii. Am fost atat de indoctrinata incat la 4 ani si jumatate i-am spus lui ca nu mai vreau sa merg la el in vizite. Din pacate, spre deosebire de tine, el a avut slabiciunea sa nu se lupte prea mult cu situatia asta. Ca urmare am inceput sa ne revedem abia dupa alti 10 ani. Primele dati cand l-am revazut ii vorbeam cu dumneavoastra! Incet incet ne-am regasit ca tata si fiica, si ma bucur pentru ca dupa inca 10 ani a murit si am avut parte de un pic din acesti 10 ani. Dar si pe parcursul lor mama mea imi repeta mereu lucrurile rele despre el, incerca sa minimizeze orice sentiment pozitiv al lui, si sa ma culpabilizeze pentru ca ma vad cu el. Probabil se simtea ea insasi inselata de catre mine, dar acum stiu ca astea erau problemele ei cu ea, cu trecutul ei.
Mesajul pentru tine insa este: nu te lasa. Copilul, atunci cand iti spune lucrurile acestea teribile pe care le citezi, habar n-are ce inseamna. Habar n-are despre nimic, despre viata; este pur si simplu manipulat, si el nu stie ce-i aia, isi crede mama neconditionat. Dar daca il abandonezi acum - asta ar putea sa-ti reproseze mai tarziu. Asta ar putea sa-i schimbe viata, increderea, felul lui de a-si construi o familie mai tarziu.
Deci rezista, ai de partea ta dragostea pentru el si experienta de viata. Si un lucru mare: am impresia ca o ai de partea ta si pe actuala sotie (e adevarat ca asta nu era un atu pentru tatal meu, a carui noua sotie nu vroia sa stie nici ca exist, si de care el se ascundea ca ma vede chiar si mai tarziu). Sotia ta inseamna ca e o femeie inteleapta si buna.
Nu renunta, si la multi ani pentru amandoi copiii tai!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mariamunteanu spune:

Emirac, cauta sa tii legatura cu copilul tau, indiferent de opozitia pe care o intampini. Daca renunti, copilul iti va reprosa mai tarziu ca ai disparut din viata lui. Insista sa-l vezi, sa tii legatura cu el si direct si prin terte persoane. Nu poti sti niciodata ce se va intampla, el trebuie sa stie ca oricand poate conta pe tatal lui. Acum nu poate sa faca nimic si nu intelege prea multe, dar va veni vremea cand va judeca singur si va sti ca nu l-ai parasit.

Maria

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns pisimuky spune:

Emirac, e foarte trist ce ti se intampla. Din pacate exista si astfel de oameni ca fosta ta sotie care ar face orice doar de dragul de a se razbuna pe tine. Te inteleg prin ce treci pentru ca si sotul meu a mai fost casatorit iar prima lui sotie atat de bine le-a "inoculat" pe fetele pe care le au impreuna ( desi sunt majore, au peste 25 de ani fiecare ) ca cea mare nu-si cauta deloc tatal iar cea mica incepe incet-incet sa faca acelasi lucru desi el le-a asigurat un viitor, le-a tinut la facultate ca in puf, le-a platit studii in strainatate, n-au simtit nici un fel de lipsuri. Din pacate, toate acestea s-au uitat si acum rezulta ca mama lor e cea mai buna din lume si ca el, practic nu mai are nici o insemnatate in viata lor. Daca a indraznit sa o lase pe mama lor si sa aibe un copil ( si urmeaza sa fie tata pt. a doua oara ) cu alta femeie, asta merita, probabil. Ce sfat poti sa dai in astfel de situatii ?! E foarte greu de spus cum vor evolua lucrurile pt. ca, in opinia mea, oricat de corect ai fi tu, se va gasi cineva ( a se citi ex-sotie )care "sa aiba grija" ca lucrurile sa evolueze in directia in care va dori ea. Sincer, imi pare nespus de rau cand aud astfel de lucruri. Oameni de genul asta nu numai ca sunt lipsiti de caracter dar sunt iremediabil pierduti, nu-i poti schimba oricat ai incerca. Imi cer scuze, nu vreau sa te necajesc si mai tare, dar eu asta cred. Iti doresc taria sa poti trece peste tot ce ti se intampla.

Mamica de nazdravan Rares si cu al doilea .


Good things last forever.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns CristinaT spune:

Emirac40, ca sa fiu sincera nu prea cred ce scrii tu aici. Foarte putine femei isi creeaza singure astfel de necazuri cu putin timp inainte de a naste un copil. Mai ales ca mai are unul acasa deci nu-si imagineaza ca nou nascutul va creste singur! Intr-un fel te pedepseste pentru ca ai dezertata intr-un momemnt in care nici o femeie nu se asteapta, si daca celellate probleme le va rezolva ea, tu achita-ti macar datoriile banesti fata de ea, pentru ca e clar ca nici pe astea nu crede ca le vei respecta!
asta e parerea mea.

www.babiesonline.com/babies/o/oana/" target="_blank"> 6 ani si ...




Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns zepellina spune:

Inteleg ca te simti sfarsit si trist. In acelasi timp, incerc sa o inteleg si pe fosta sotie. Problema se poate rezolva prin comunicarea cu ea, dar nu acasa la ea, poate iesiti undeva. Sunt frustrarile ei, dar trebuie sa inteleaga ca nu trebuie sa implice copilul. Vorbeste calm, las-o sa se linisteasca si sa inteleaga ca ii vrei BINELE copilului si are nevoie de tine, mai ales ca e baietel. Nu are de ce sa indeparteze parintele care ii vrea binele puiului. Restul, ramane drama ei.
Normal, exista si cealalta cale, a justitiei dar e mai lunga, stresanta si cred ca e ceva fortat, dar daca altfel nu se poate...

Si eu am fost suparata fffft rau pe tatal fetitei, dar nu i-am spus niciodata ceva rau....i-as fii rupt sufletul si nu ma alegeam cu nimic bun.



zepellina

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Emirac40 spune:

[quote]Originally posted by CristinaT

Emirac40, ca sa fiu sincera nu prea cred ce scrii tu aici. Foarte putine femei isi creeaza singure astfel de necazuri cu putin timp inainte de a naste un copil. Mai ales ca mai are unul acasa deci nu-si imagineaza ca nou nascutul va creste singur! Intr-un fel te pedepseste pentru ca ai dezertata intr-un momemnt in care nici o femeie nu se asteapta, si daca celellate probleme le va rezolva ea, tu achita-ti macar datoriile banesti fata de ea, pentru ca e clar ca nici pe astea nu crede ca le vei respecta!
asta e parerea mea.

Cred ca unora le scapa esentialul:
NU am fost insurat nici o clipa cu aceasta femeie....iar copilul ce s-a nascut dintr-o relatie, nici lunga nici scurta (fara a locui impreuna),l-am recunoscut si iubit inca de la nastere,pana acum 4 luni (citeste primul msj)totul fiind ok..iar in rest Cristina cu parere de rau trebuie sa-ti zic: esti OFF topic in totalitate...pana una alta maine este ziua lui,si-o sa-i pregatesc ceva ptr la gradi....
Oricum vad ca nu sunt singurul barbat in aceasta situatie si apoi am priceput mesajul:Nu voi renunta sa caut punti de comunicare si intalnire intre mine si copil...cat despre mama lui numai de bine.
Sper sa-si gaseasca pe cineva si sa fie fericita..poate asta-i va aduce si linistea sufleteasca necesara.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns zepellina spune:

quote:
Originally posted by Emirac40
Cred ca unora le scapa esentialul:
NU am fost insurat nici o clipa cu aceasta femeie....iar copilul ce s-a nascut dintr-o relatie, nici lunga nici scurta (fara a locui impreuna),l-am recunoscut si iubit inca de la nastere,pana acum 4 luni (citeste primul msj)totul fiind ok..iar in rest Cristina cu parere de rau trebuie sa-ti zic: esti OFF topic in totalitate...pana una alta maine este ziua lui,si-o sa-i pregatesc ceva ptr la gradi....
Oricum vad ca nu sunt singurul barbat in aceasta situatie si apoi am priceput mesajul:Nu voi renunta sa caut punti de comunicare si intalnire intre mine si copil...cat despre mama lui numai de bine.
Sper sa-si gaseasca pe cineva si sa fie fericita..poate asta-i va aduce si linistea sufleteasca necesara.



Da, daca isi gaseste pe cineva sigur se va schimba, dar pana atunci te cred ca esti trist, nu ceda, inmoaie sufletul ei, discuta (ca o intelegi ca e trista) insa sufletelul mic nu e loc de razbunare si bataie intre voi, ii face numai rau.

zepellina

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns CristinaT spune:

Cred ca ora tarzie si o alta poveste a unei prietene parasite si-au pus amprenta in mesajul meu. Imi cer scuze ca nu am inteles corect. Am mai citit inca o data si am inteles ca nu e vorba de acceasi mama.

www.babiesonline.com/babies/o/oana/" target="_blank"> 6 ani si ...




Mergi la inceput