Paranoia

Paranoia | Autor: iris79

Link direct la acest mesaj

Dragele mele, postez si eu la acest capitol caci sufar de o 'boala' care imi mananca sufletul ( si nu numai pe al meu) ; paranoia.
Si aceasta paranoie a mea consta in gandul ca sotul ma inseala. Nu am nici cel mai mic motiv sa cred asta, dar totusi nu ma pot abtine. Pur si simplu mi-a intrat asta in cap si nu stiu cum sa mai fac sa scap de aceste ganduri. Unele vor spune ca de prea mult bine. Poate. Sau poate am citit prea multe forumuri. Poate.
In loc sa imi petrec timpul liber facand ceva bun, stau si imi imaginez scenarii cu sotul meu si cu altcineva.Iar cand vine sotul acasa, din cauza scenariilor din capul meu, ma comport cu el ca si cum ar fi vinovat.
Cred ca am inebunit.Sau or fi hormonii de vina. Nu stiu de ce ma gandesc la asta caci relatia cu sotul nu s-a schimbat absolut deloc. El este la fel de dragastos ca la inceput. Eu, nu. Si asta din cauza imaginatiei mele nebune. Cred ca v-am plictisit, dar am nevoie de niste pareri.
Pupici.

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Anca Wish spune:

Iris, draga, lupta cu tine si cu aceste ganduri. Iti vei distruge casnicia, altfel. Se spune ca puterea gandului poate face multe. Si bune si rele.
Priveste adanc in tine si gaseste cauza acestor ganduri. Ceva complexe, ceva frustrari, neincrederea in tine, poate.

Nu te lasa doborata!





Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Clover spune:

Ia-te de mana si du-te la psisholog. Daca intr-adevar nimic nu s-a schimbat cu voi doi, trebuie sa afli ce s-a intamplat cu tine.

You asked me if I'm happy. This is a difficult question. The problem with happiness is that you don't know when you have it. You remember it. Ask me in another ten years. Maybe I'll be able to answer.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns alice2004 spune:

Iris, draga mea, daca intr-adevar nu exista nici un semn din partea sotului tau care sa te faca sa crezi ca te inseala si tu nu poti trece singura de aceste ginduri, atunci unica solutie este vizita la un medic specializat ! Parerea mea ... as spune sa stai de vorba cu el, dar din ce scrii este foarte putin probabil ca o sa te ajute ! Stiu cum este sa te macine astfel de ginduri, doar ca in cazul meu ele au fost justificate de ceva palpabil, ca sa spun asa !
Imi pare realmente rau sa citesc ca sentimentul acesta de nesiguranta nu iti da pace si sper din tot sufletul sa nu te coste casnicia ta cu un om care spui tu ca te iubeste si ca este dragastos ca la inceput !
Pupici si bafta multa iti doresc !!

Alice si Andrei
Poze 2004 2005 2006www.dropshots.com/alice2004" target="_blank"> Filmulete

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns iris79 spune:

Intradevar, problema e la mine. Faptul ca traiesc intr-o tara straina, am un job sub calificarile mele si viata sociala aproape inexistenta poate contribuie si ele la starea mea.
Sotul nu mi-a dar nici un motiv sa-l banuiesc, dar nu ma pot controla.Am avut discutii cu el si mi-a spus sa ma linistesc ca nu se intampla nimic de genul asta si mi-a sugerat sa nu mai citesc forumurile asa des.
Poate are dreptate. Ar trebui sa-mi gasesc o ocupatie in timpul liber si sa nu ma mai gandesc la prostii.
O fi asta o forma de depresie?....Oricum am sa incerc sa ma port mai frumos cu el si poate sa vorbesc cu un medic.
Va multumesc ca v-ati facut timp si pentru mine si astept in continuare sfaturi.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Idaira spune:

Cum bine ai scris,faptul ca traiesti intr-o tara straina,ca nu ai viata sociala si ca nu muncesti conform pregatirii tale,te frustreaza.. (pe fondul asta pot aparea multe probleme de ordin psihologic) si,cum singura persoana care e la indemina e sotul te versi pe el..Eu cred ca ar trebui sa vezi lucrurile invers(mai ales ca nu ai nici un motiv plauzibil!) ..adica,sotul e singura persoana care e alaturi de tine,care te sprijina si te iubeste si nu merita sa-ti distrugi casnicia cu mina ta..
-Constientizeaza ca problema e la tine
-identifica-ti toate gandurile astea negative si verifica veridicitatea lor
-rationalizeaza intre gandurile tale,sentimente si comportamentul pe care il adopti
Alte frici sint prezente?

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns hanna10 spune:

Iris, eu cred ca ai dreptate despre cauzele "paranoii" tale si este un pas pozitiv ca recunosti cauzele problemei. Si eu locuiesc in Marea Britanie si cand am venit aici acum 3 ani faceam joburi de care nu eram foarte mandra (joburi de birou dar fara nici o valoare pentru mine) si trebuie sa recunosc ca si eu eram paranoica cu sotul meu. Insa la mine nu era ca am inseala ci ca el, fiind englez cu o cariera foarte frumoasa, nu avea respect de ajuns pentru ce faceam eu. El tot timpul m-a respectat pentru cine sunt insa eu eram cea care avea probleme cu ce faceam si eu a trebuit sa lupt cu mine insami.

Dupa trei ani, am cariera mea de care sunt foarte mandra si castig aproape la fel ca sotul meu. EU am stiut ca trebuie sa am incredere in mine si sa ajung "cineva" si atunci MA VOI SIMTI cineva in fata sotului meu.

Intr-un fel problema ta se va rezolva prin avansarea in cariera si depasirea conditie de "emigrant" asa cumne privesc toti. Trebuie sa ajungi sa lucrezi intr-un loc unde toata lumea te respecta pentru ce faci nu de unde vii. Cam toate fetele iti sigereaza sa mergi la psiholog. Parerea mea din experienta e ca, desi nu este usor si trebuie multa munca si sacrificii, trebuie sa incepi sa iti construiesti o cariera de care sa fii multumita. Viata sociala ti-o posti face si la servici, cu colegii si asa iti construiesti prietenii. Eu consider ca, psihic vorbind, viata in strainatate nu este pentru toata lumea...nu oricine este facut sa reziste la presiunile de aici. Te rog sa nu ma intelegi gresit, eu nu vorbesc de tine personal ci in general. Am sustinut mereu ca daca nu respecti ce faci tu ca persoana, nu poti pretinde de la nimeni sa te respecte pentru cine esti.

Sotul tau clar nu are nici o vina in ceea ce priveste inselatul dar poate ar putea sa te ajute mai mult psihic si sa inteleaga ce-ti doresti cu adevarat in afara cuplului care sa te faca sa ai mai multa incredere in tine si amandoi sa gasiti solutii. Te rog sa ma scuzi daca cumva am spus ce nu trebuia dar astea sunt gandurile si convingerile mele.

AI grija de tine si mult succes!!!!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Elise spune:

cred ca ar fi bine sa accepti "scenariul cel mai sumbru" ca sa scapi de obsesia asta.
Sa zicem ca te-ar insela.... nu s-ar prabushi cerul pe tine, nu s-ar termina acolo nici viata ta, nici a lui...
V-ati desparti si ai gasi pe altcineva mai fidel.
Si peste citiva ai ai si uita ca s-a intimplat.
Nu?

Merita sa-ti faci atitea probleme?


Elise

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns giulia71 spune:

Elise -. Subscriu la ce a scris Elise, asta cu alte cuvinte s-ar numi terapie de expunere la factorii anxiosi, care nu fac decat sa desensibilizeze fobia respectiva. Da rezultate extraordinare si cu efect pe termen lung!

quote:
Originally posted by Elise

cred ca ar fi bine sa accepti "scenariul cel mai sumbru" ca sa scapi de obsesia asta.
Sa zicem ca te-ar insela.... nu s-ar prabushi cerul pe tine, nu s-ar termina acolo nici viata ta, nici a lui...
V-ati desparti si ai gasi pe altcineva mai fidel.
Si peste citiva ai ai si uita ca s-a intimplat.
Nu?

Merita sa-ti faci atitea probleme?


Elise



Sa auzim de bine ;)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Luna1 spune:

quote:
Originally posted by hanna10

Iris, eu cred ca ai dreptate despre cauzele "paranoii" tale si este un pas pozitiv ca recunosti cauzele problemei. Si eu locuiesc in Marea Britanie si cand am venit aici acum 3 ani faceam joburi de care nu eram foarte mandra (joburi de birou dar fara nici o valoare pentru mine) si trebuie sa recunosc ca si eu eram paranoica cu sotul meu. Insa la mine nu era ca am inseala ci ca el, fiind englez cu o cariera foarte frumoasa, nu avea respect de ajuns pentru ce faceam eu. El tot timpul m-a respectat pentru cine sunt insa eu eram cea care avea probleme cu ce faceam si eu a trebuit sa lupt cu mine insami.

Dupa trei ani, am cariera mea de care sunt foarte mandra si castig aproape la fel ca sotul meu. EU am stiut ca trebuie sa am incredere in mine si sa ajung "cineva" si atunci MA VOI SIMTI cineva in fata sotului meu.

Intr-un fel problema ta se va rezolva prin avansarea in cariera si depasirea conditie de "emigrant" asa cumne privesc toti. Trebuie sa ajungi sa lucrezi intr-un loc unde toata lumea te respecta pentru ce faci nu de unde vii. Cam toate fetele iti sigereaza sa mergi la psiholog. Parerea mea din experienta e ca, desi nu este usor si trebuie multa munca si sacrificii, trebuie sa incepi sa iti construiesti o cariera de care sa fii multumita. Viata sociala ti-o posti face si la servici, cu colegii si asa iti construiesti prietenii. Eu consider ca, psihic vorbind, viata in strainatate nu este pentru toata lumea...nu oricine este facut sa reziste la presiunile de aici. Te rog sa nu ma intelegi gresit, eu nu vorbesc de tine personal ci in general. Am sustinut mereu ca daca nu respecti ce faci tu ca persoana, nu poti pretinde de la nimeni sa te respecte pentru cine esti.

Sotul tau clar nu are nici o vina in ceea ce priveste inselatul dar poate ar putea sa te ajute mai mult psihic si sa inteleaga ce-ti doresti cu adevarat in afara cuplului care sa te faca sa ai mai multa incredere in tine si amandoi sa gasiti solutii. Te rog sa ma scuzi daca cumva am spus ce nu trebuia dar astea sunt gandurile si convingerile mele.

AI grija de tine si mult succes!!!!



Subscriu la ceea ce a spus Hanna. Viata departe de casa e grea, e normal sa te simti frustat cand job-ul nu te satisface si mai ales in cazul in care sotul are o adevarata cariera. Si al meu e destul de sus pe scara de valori a companiei in care lucreaza iar job-ul meu e total nemultumitor. Munca de birou insa gata am stagnat, compania asta fiind destul de mica nu mai imi ofera nici un challange. Si pe mine ma apucase sa-mi vars frustarile pe sot, nu fiind geloasa pentru ca sistemul lui de valori este extraordinar si nu stiu exact ce ar trebui sa fac ca sa ma insele, insa ii reprosam tot mai des ca ii e rusine cu mine, ca nu ma scoate din casa, ca viata mea sociala e zero, nu am prietene, ce mai stiti si voi povestea. Insa am realizat ca de fapt daca privesc lucrurile pozitiv eu am tot ce mi-am dorit, sotul meu ma adora, financiar nu ne plangem, am un baiat frumos si destept, iar viata sociala cand sa mai avem ca daca zice al meu "hai sa te scot in oras" casc de oboseala si cam refuz, mergem la un restaurant insa nu mai pot pierde noptile prin cluburi ca in Romania. Asa ca stiu cum te simti, am trecut si eu prin depresia asta desi nu am reactionat la fel insa totul e cum privesti paharul:jumatatea plina sau cea goala. Gandeste-te ce iti doresti cu adevarat, o cariera, sa fi housewife, sa ia prieteni multi si asa cum spune Hanna indeplineste-ti dorinta si ai sa vezi ca te vei simti altfel.

www.alina-jaime.co.uk/main.php" target="_blank">poze

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns iris79 spune:

Fetelor, va multumesc din suflet pentru sfaturi. Sa stiti ca m-au sensibilizat mult si m-au facut sa vad ca sotul nu are nici o vina ca are un job bun, nu are nici o vina ca eu nu pot progresa profesional ( deocamdata), sau ca nu am prieteni. El a fost intotdeauna alaturi de mine si m-a incurajat si acum eu il rasplatesc cu vorbe grele. Sa-mi fie rusine. Am sa incerc sa-mi schimb atitudinea fata de el si chiar fata de viata.
Va multumesc pentru ca a-ti fost alaturi de mine si de paranoia mea.
Sa auzim numai de bine. Pupici

Mergi la inceput