Nevoia de sfat

Buna, tuturor fetelor din forum!

Mi-e destul de geru sa incep, dar ideea ar fi ca am nevoie de experienta si sfaturile voastre, indeosebi ale celor care din pacate au trecut deja prin asa ceva.
Este vorba de o buna colega de-a mea care trece in ultimul timp (si din pacate, ultimul timp inseamna ani buni) printr-un calvar, cel al unei casnicii nereusite. Este clasicul caz (l-am citit de nenumarate ori aici) al familiei de tineri cu doi copii (unul de 3 ani altul de 5), care stau cu socrii, cu barbatul alcoolic si fara vointa, copilaros, rauvoitor, fara nici o pasiune in afara celei gastronomice si lista defectelor risca sa imi mai ia o gramada de cuvinte, de aceea nu mai insist acum. Colega mea, sa o numim Ana, a ajuns in decurs de cativa ani ca o scandura, si asta sub ochii nostri, ai prietenilor din jur. A crescut la tara, acolo unde dupa cum stiti, domina patriarhatul: femeia, daca isi paraseste barbatul, e tarfa (scuze de expresie) si cea care greseste prin asta. Culmea este ca ea intretine familia, are o slujba solicitanta, el isi cheltuie risipitor banii pe electronice, alcool, tigari, etc, si pe deasupra e gelos si uneori chiar violent daca ea nu-i satisface poftele (sa va mai spun ce pofte?). Ca tata, e un dezastru, le ia copiilor lucruri inutile sau le ia doar de dragul de a epata, nu-si petrece timpul cu ei in mod educativ/recreativ, ce mai, din nou, risc sa cad in extrema. Socrii, evident, ii tin partea (e vorba de parintii lui) si sunt in razboi cu Ana, care e practic distrusa. A ajuns la punctul in care vrea sa divorteze, pentru ca viitorul inseamna chin repetat la nesfarsit, el a promis ca se schimba dar, evident, repeta acealeasi grosolanii, nu renunta la patimi, etc. Ea isi iubeste enorm copii, un baiat si o fetita, ambii sunt destepti si frumosi. Va cer sfatul, caci ei ii este teama de divort si de faptul ca unul din copii ar putea sa ajunga la el. Va cer ajutorul, tare imi doresc sa-i dau cel mai bun sfat. Cele care ati trecut prin cosmarul numit casnicie ratata culminand cu divort, spuneti-mi cum poate sa faca sa treaca prin asta, si sa poata pastra ambii copii, care sa poata beneficia astfel de o educatie sanatoasa.

brendamitran spune:

1. De ce sa-i fie teama de divort,daca stie ca odata cu divortul se termina calvarul?
2.De ce nu ne scrie ea?

BRENDA

COPIII SUNT MAINILE CU CARE NE PRINDEM DE RAI

gabibarta spune:

Aurel, daca ea poate dovedi ca el bea, si se pare ca are cativa martori (de ex. pe tine, si pe ceilalti prieteni ai lor de care vorbeai) nu are cum sa primeasca sotul un copil. Daca vreti s-o ajutati, convingeti-o sa divorteze si sa-si inceapa o viata noua, iar tu poti s-o ajuti la proces cu marturia ta.

Rufus spune:

quote:

---

Originally posted by brendamitran

1. De ce sa-i fie teama de divort,daca stie ca odata cu divortul se termina calvarul?
2.De ce nu ne scrie ea?

BRENDA

---

3. De unde pana unde crede ca pierde un copil?
4. De ce crede ca-i o situatie speciala (fata de alte divorturi cu aceleasi motive)?

poze multe cu noi
Ana a implinit un an
Vara lui 2006

aurel2000 spune:

Pentru Brenda: Ea n-a scris aici pentru ca nu cred ca stie de forum, eu in schimb, ca tatal unui baiat scump, am mai vizitat de multe ori locul, fara sa ma implic.
De ce mai exista teama de divort? Eh, buna intrebare: unul din motive ar fi ca dupa 8 ani de casnicie in care ai construit (mai mult singura, dar ai construit) un cuib - printre altele, au vandut apartamentele in care locuiau ei si socrii si au cumparat o casa unde s-au mutat cu totii, dupa mine o greseala - oricat ar fi de tensionata situatia, ti-e greu, mai ales ca femeie (eu, fiind barbat, cred ca as putea-o face mult mai usor) sa lasi totul pentru un salt in necunoscut, basca cu doi copii. Am intrebat-o de mai multe ori pe Ana cum de nu a vazut cu cine se insoteste, cu cine face doi copii, dar sa stiti fetelor ca, si spun asta din ceea ce am observat in ultimul timp, in Romania femeile trec mult prea usor cu vederea peste defecte de baza, cum ar fi alcoolul, ipocrizia, misoginismul... De ce o fac, n-am de gand sa analizez acum. Apoi, mai exista teama de reactiile lui, neprevazute. Apoi, si nu e deloc de neglijat, este conceptia de care am mai pomenit, adanc inradacinata - preponderent la cei veniti din mediul rural, cum ca va sari lumea pe tine si te va considera o desfranata. Cum ca parintii te vor blama ca fiind o mama si sotie denaturata (stiti cum spun parintii: d'apoi lasa fata mamii si indura, lasa ca beau si altii, tu vezi sa fii sanatoasa si sa ai grija de copii!). Pardon? (aici ma revolt eu): cum ar veni, adio viata, adio fericire, taci si indura? Cum se mai poate petrece asa ceva in ziua de azi, nu-mi pot imagina. Am fost mereu adeptul vietii verticale, cu gandurile deschise, cu capul sus, mandru ca sunt un om dispus clipa de clipa sa-si cladeasca viata frumos, avand totusi grija sa nu ranesc pe nimeni. Cand vad oameni umiliti de viata, de preconcepte, de legile strambe ale unei societi, ma revolt. Cand vad oameni umiliti de oameni, oameni santajand sentimental alti oameni, ma revolt.

Pentru Gabi: Nu e o situatie speciala. Stiu ca sunt mii de cazuri asemanatoare peste tot. Vreau doar sa va cer sfatul, si oarecum, sa ma simt indreptatit a da mai departe sfaturi. N-am trecut prin cosmarul unui divort. Cat despre a pierde unul din copii, pai asta e una din amenintarile lui, cum ca ar lua el baiatul. Este clar pentru toata lumea ca asa ceva ar fi un dezastru pentru copil, dar aveti voi maxima incredere in sistemul judiciar romanesc? Eu unul nu!

aurel2000 spune:

Revin, luat de val. Ceea ce as dori sa constientizeze Ana este ca lucrurile, asa cum sunt ele acum, nu se vor schimba, decat poate in rau. Un om fara pasiuni, un om fara cultura, un om fara dorinta de a-si imbogati viata punand cap la cap acele simple gesturi care insumate dau sens notiunii de viata normala, ei bine, un om pe care la urma urmei il intelegem doar daca il privim prin prisma proastei formari in copilarie (Doamne, cat de importanti anii de acasa, cat de importanta educatia tatilor, mamelor, bunicilor, a oricui in fond daca poseda verticalitate si bunatate), revin, acel om nu se va mai schimba dupa pragul anilor treizeci. Simplu, trist, dezamagitor. Va rog sa ma contraziceti! Mai exista sansa schimbarii in bine dupa o anumita varsta? Ah, si inca ceva: am teoria mea, autodidact dezvoltata (banuiesc ca exista in psihologie/filosofie) potrivit careia ti-e aproape imposibil, ca om, sa recunosti in fata propriei constiinte, cum ca actiunile tale, gandurile tale, sufletul tau, spiritul tau in final ar putea sa greseasca, sa fie rau, sa faca rau altuia. Din acest punct de vedere, el (barbatul Anei) considera ca este cel care are dreptate, da, mai greseste si el, dar ea e cea care il duce in greseala, il intarata, il contreaza, nu-l ajuta. Oh, Doamne, sper ca stiti ce vreau sa spun.

gabibarta spune:

Nu Gabi, ci Rufus a pus semnul intrebarii daca situatia e speciala sau nu...
Cat despre acest caz, al meu e cam asemanator, si eu am fost amenintata ca am sa raman doar cu unul dintre copii... si stii la ce m-am gandit? ca si asa merita, macar il salvez pe unul dintre ei. Oricum sansele lui sunt mici pt. a obtine ce vrea.

aurel2000 spune:

>> Nu Gabi, ci Rufus a pus semnul intrebarii daca situatia e speciala sau nu...

Scuze, Gabi, mi-am dat seama post-publicare de eroare, dar nu are de fapt importanta cine e autorul intrebarii. Iti inteleg punctul de vedere, desi cand vine vorba despre "salvare", stiind ca e in joc educatia unui viitor adult, nu cred ca e loc de compromisuri, gen "in cel mai rau caz las un copil la el si macar cresc unul cum trebuie" (fetita in speta). Nu pot sa nu vad importanta bunei educari a unui copil si nu pot sa nu fiu convins ca trebuie "rupt" undeva lantul slabiciunilor, adica al formarii gresite a unui copil care la randul lui ca adult va transfera slabiciunile sale urmatorului copil, si tot asa, pana la o eventuala si nesperata diluare. Imi doresc sa vad comorile Anei crescand frumos, alaturi de copilul meu, alaturi de alti copii.
Imi doresc o societate buna, cu defecte corectate firesc (a nu se confunda cu totalitarismul), cu oameni sanatosi, fericiti pe cat posibil, nu pot sa nu vad in jur atata subconstient si proasta educare macinand oamenii. Nu sunt utopic. Nu lupt cu morile de vant. Dar pot sa fac macar atat, sa ma implic cat pot. E si scopul prezentei mele pe acest thread.

sofia_misicu spune:

Aurel, frumos din partea ta ca iti pasa de Ana asa de mult. Sper ca in cazul in care se hotareste sa se rupa de sot, sa o ajuti cat poti de mult sa se puna pe picioare. Eu una nu cred ca as suporta sa stau cu cineva care imi toaca zilele. Din fericire eu am avut cum sa ma descurc dupa ruptura, asa ca nu imi dau seama cum e sa o iei de la zero. dar daca spui ca greul oricum il duce ea, eu zic sa o incurajezi si sa faca acest pas. Daca a contribuit la casa familiei, inseamna ca are dreptul la o suma dupa un potential divort, precum si la o pensie alimentara. Trebuie doar sa isi puna proteza de leu si sa muste cat mai adanc. Nu mai e o chestiune de oportunism ci de supravietuire. ca sa divorteze si sa pastreze copiii, trebuie sa aiba un acoperis deasupra capului, ca altfel risca intr-adevar sa nu primeasca copiii. Primul pas asta ar fi sa inchirieze o casa. Apoi, ii trebuie bani de un avocat pentru partaj si bani pentru o bona (asta daca nu are pe cineva in familie care sa o ajute). Deci, inainte de a pleca, trebuie sa puna absolut toate la punct, sa se asigura ca are cum sa o duca la capat. Este groaznic de nedrept, dar altfel nu se poate. Asa ca ureaza-i nervi de otel, pentru ambele situatii: si daca ramane, si daca pleaca.


Nuka si Mama la Nuka

aurel2000 spune:

Pentru Sofia: Multumesc pentru incurajari. Cateva precizari: nu e cazul sa se bazeze Ana pe o pensie alimentara, omul s-a aruncat la credit ca sa-si ia masina (asta desi aveau deja o masina), deci nici nu cred ca si-ar permite. De altfel, dupa cum v-am spus, Ana se descurca singura. Creditul partial pentru casa in care s-au mutat il plateste ea. Ea platea gazul luna de luna. Asta desi stau cu socrii, oameni buni, intr-o casa cu doua nivele si o gramada de cheltuieli. Cat despre obtinut venit dintr-un partaj, nu se pune problema in sensul urmator: inca mai este credit de returnat, acolo stau si socrii care ar sari ca le-a distrus viata, si, zic eu un punct de vedere sanatos, ea doreste ca pe viitor copiii sa aiba parte din acea casa. Ca ea sa obtina ea ceva de la casa aceea, in schimb, nu se pune problema. Cam asta ar fi in mare. Ana si-a programat o vizita la avocata pe marti. A mai avut o intalnire cu avocata, mai demult, din cate tin minte, ii spusese ca ar fi "bine" ca el sa se manifeste cu o criza de violenta (a mai avut, izbucniri in care a trantit-o de dulap) pentru ca ea sa poata sa se mute din casa. Oare chiar sa o fi, sa trebuiasca sa astepti o bataie ca sa te poti muta acoperit de lege?? Ana cauta si o chirie, deci pasi in directia salvarii se fac.

aurel2000 spune:

Inca ceva: nu va puteti inchipui cum poate sa doboare, inclusiv fizic, o asemenea criza un om. Daca ati vedea diferenta intre femeia care a fost Ana si ceea ce e acum, ati ramane socati. Asta culmea, in timp ce individul a pus burta, n-am vazut o expresie a imbuibarii si a nepasarii mai bine intruchipata in cineva. Adaugati la acest amalgam ochii incetosati aproape tot timpul de bautura, privirea aceea nefocusata pe care eu, din pacate, o stiu la oamenii care beau. Eu unul, din principiu, caci imi place sa cred ca mai am cateva principii care stau in picioare, n-am mai trecut prin casa lor de un an, desi mi-s dragi copiii. Ce am putut face ca sa-mi aduc sprijinul a fost sa o sfatuiesc sa mute copiii la o gradinita cu program prelungit, caci inainte erau la program normal si apareau conflicte mereu, basca influenta nefasta a socrilor. Tot ce v-am scris aici (lucruri care stiu ca par inversunate, si nu mi-a stat niciodata in fire sa atac pe cineva) sunt doar parte din necazurile indurate de femeia aceasta si n-ai cum sa nu te revolti. Stiu, repet, ca sunt atatea si atatea cazuri. De cand sunt cu ochii mai deschisi, le vad peste tot. Incredibil, inclusiv, cate divorturi, semn ca oamenii n-au avut timp sa vada la inceput cu cine se arunca in viata.