Nevoia de sfat

Raspunsuri - Pagina 2

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns brendamitran spune:

quote:
Originally posted by aurel2000

Inca ceva: nu va puteti inchipui cum poate sa doboare, inclusiv fizic, o asemenea criza un om. Daca ati vedea diferenta intre femeia care a fost Ana si ceea ce e acum, ati ramane socati. Asta culmea, in timp ce individul a pus burta, n-am vazut o expresie a imbuibarii si a nepasarii mai bine intruchipata in cineva. Adaugati la acest amalgam ochii incetosati aproape tot timpul de bautura, privirea aceea nefocusata pe care eu, din pacate, o stiu la oamenii care beau.




Ba,sa stii ca imi pot inchipui,pt.ca am trecut prin asa ceva.....
Adu-o pe Ana printre noi,poate ii va fi un pic mai bine,macar moral sa o sustinem.
Iar tu,nu poti sa o ajuti decit cu sfaturi si sa o incurajezi sa termine cit mai repede cu calvarul asta.
Dupa 8 ani zici? Eu dupa 9,in care,tot asa,am construit,am visat sa am o familie asa cum a fost cea in care am crescut eu,am sperat,am iubit,am fost trup si suflet.
Dar vine un moment cind trebuie sa intelegi ca poti s-o iei de la capat,cind TREBUIE s-o iei de la capat,ca nu are sens sa prelungesti o agonie care tot la sfarsit va duce....

BRENDA

COPIII SUNT MAINILE CU CARE NE PRINDEM DE RAI

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns brianamica spune:

Intr-adevar e complicata situatia Anei...insa cel mai bine o rezolova daca vorbeste cu un avocat.

8 ani de casnicie ??

Pai eu am luat decizia definitiva de a incheia un capitol nefericit din viata mea dupa 11 ani de casnicie si 2 copii !!!!

Si cel mai important pentru mine a fost faptul ca....fetele mele nu merita sa vada anumite lucruri...sa aiba o copilarie marcata de mami care plange si tati care tipa...! Nici un copil nu merita asa ceva !

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns aurel2000 spune:

Ceea ce vreau sa va transmit - mai ales acum ca vad cat de greu se poate desprinde o femeie dintr-un mariaj nereusit - este ca am dobandit tot respectul pentru voi, cele care au avut puterea sa spuna adio unui individ care a dovedit ca nu merita iubirea sau macar atasamentul unei femei. Sa nu-mi spuneti ca a fost usor, vad ca nu e deloc asa... Da, Brianamica, copiii Anei au asistat deja la scene la care zic eu ca n-ar fi trebuit sa asiste, si o asigura pe Ana ca: "lasa mami, ca noi te iubim daca tata nu te iubeste!". Din pacate, risca o maturizare precoce, si stim cu totii cat de bine e ca un copil sa aiba o copilarie pe deplin lipsita de orice fel de traume.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns aurel2000 spune:

Ceea ce reiese foarte clar din ce imi spuneti este inutilitatea prelungirii unui asemenea chin. Brenda a rabdat 9 ani, Brianamica 11 ani, si va leaga acelasi final. Mi-e foarte clar ca orice prelungire nu are nici un sens, e vorba doar de chin prelungit.
Ana mi-a spus ieri ca parintii ei, de la tara, vor veni la cuscri sa o apere si sa discute... ultima discutie de acest gen, intre mama Anei si socrii ei s-a sfarsit urat, cu acuze din partea ultimilor, si cu umilirea mamei si a Anei. Asta in timp ce individul, sotul Anei, facea pe victima neinteleasa si ca nu e ajutat sa nu bea, si n-a intervenit deloc sa-si apere sotia. De ce inteleg asa de greu parintii ca fata lor a picat intr-un anturaj nefast? De ce ruptura asta intre generatii? Eu, daca mi-as vedea copilul umilit in asa hal, as fi in stare sa intru si in foc sa il salvez!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns gabibarta spune:

Aurel, poti sa ma treci si pe mine pe lista, am rabdat 9,5 ani...
Anul acesta am slabit 20 de kg (de fapt in 4-5 luni). Nu mai slabesc de cand am luat decizia divortului.
In cazul Anei (la fel ca si in cazul meu) posibilitatea pierderii unui copil a fost varianta cea mai neagra. Noroc ca la noi legile nu prea permit asa ceva, insa pentru asta Ana trebuie sa faca dovada ca e apta sa se descurce singura cu copiii.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns aurel2000 spune:

Gabi, Ana e cea care castiga majoritatea banilor in familie, ea este cea care duce/aduce copii de la gradinita, care le ia haine, care i-a dus la medic (el pana si in cazurile acelea o intreaba daca sa mearga si el la spital, poftim intrebare), care le cumpara reviste pentru copii, care a plans de emotie cand a aparut in ziar un articol laudativ despre baiatul ei.
Gabi, sa inteleg ca ai luat decizia divortului, dar nu ai divortat. Ce te opreste? E inca in curs divortul? Sau doar ti-ai propus sa divortezi?
Ana merge maine la avocata. Ma intreb care e pasul logic si juridic in a face lucrurile sa se miste inspre bine, avand in vedere ca nimic extraordinar (cearta violenta, bataie, adulter) nu are loc. Poti sa parasesti pur si simplu domiciliul conjugal? De fapt, asta e si una din tacticile barbatului, banuiesc, intretine o tensiune fantastica in casa aceea fara ca lucrurile sa degenereze, dar altfel e constient ca fara femeia aceasta, efectiv sufletul familiei, totul se duce de rapa. Eu unul n-am nici o urma de compasiune pentru acest om prabusit in sine si in contemplare.

quote:
Originally posted by gabibarta

Aurel, poti sa ma treci si pe mine pe lista, am rabdat 9,5 ani...
Anul acesta am slabit 20 de kg (de fapt in 4-5 luni). Nu mai slabesc de cand am luat decizia divortului.
In cazul Anei (la fel ca si in cazul meu) posibilitatea pierderii unui copil a fost varianta cea mai neagra. Noroc ca la noi legile nu prea permit asa ceva, insa pentru asta Ana trebuie sa faca dovada ca e apta sa se descurce singura cu copiii.

Gabi+Robert 20.05.1997Lili 17.05.2002
pozici poze noi


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns gabibarta spune:

Am avut acum o saptamana jumate prima infatisare la tribunal, in noiembrie va urma a doua infatisare. In iunie intr-o duminica a spart o usa (interioara) in casa dupa ce a baut vreo 8 litri de bere. A fost un circ mare, abia am reusit sa-i scot pe copii din casa, si atunci mi-am spus ca am o singura viata, acest om nu ma merita. Ziua urmatoare am sunat un avocat, iar a doua zi am si mers la el.Peste 10 zile cererea mea de divort a fost inregistrata la tribunal. Insa din pacate a intervenit vacanta de vara, si n-am primit termen doar in octombrie.
Nici la noi nu a fost vorba de violenta (doar verbala) sau adulter. Insa avocatul mi-a spus ca in momentul in care ma ataca sau ma simt amenintata sa-mi iau copiii si sa plec de acasa daca am unde, insa e bine sa am martori ca intr-adevar eram in pericol. E bine sa discute cu avocata si acest aspect. Si in plus s-o intrebe ce sanse are sa primeasca copiii (eu zic ca sanse maxime, mai ales daca are martori ca el bea si nu se ocupa de copii)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns aurel2000 spune:

Gabi, hai sa-ti relatez un episod din aceasta casnicie, zic eu relevant pentru ceea ce numeam intretinerea unei tensiuni fantastice, poate suna pompos dar reda ceea ce se intampla. Dupa ce intr-o seara el bause pana adormise singur in dormitor (lucru repetat aproape zilnic), Ana s-a culcat cu copiii in camera lor. Noaptea la 1 el s-a trezit, a venit in camera copiilor si pe un ton artagos a poftit-o sa treaca in dormitor, unde urma sa-si "intre in drepturile de sot". La refuzul ei, s-a enervat si i-a zis: "bun, daca nu intelegi, schimbam placa" si a aprins lumina in camera (moment in care copiii s-au trezit buimaciti si speriati) si i-a ordonat sa treaca in dormitor. Ana, ca sa menajeze copii, s-a conformat. Este un santaj abject si ordinar, m-am revoltat din nou cand mi-a relatat si mai rau, m-a deprimat rau neputinta mea in aceasta situatie.
M-a sunat Ana si mi-a spus ca fetita ei, de 4 ani, i-a spus ieri ca atunci cand va fi mare "ea nu vrea sa se marite cu un barbat, pentru ca daca ai un barbat el te bate cum te bate pe tine tati si ea nu vrea sa o bata barbatul ei". Ana a incercat sa-i spuna ca nu e asa, ca s-a intamplat numai o data, dar va inchipuiti ce e in mintea copilei.
Omul nici nu e violent, si asta va fi cel mai greu de depasit, faptul ca in afara nucleului familiei el intretine o imagine de om normal. Desigur, faptul ca bea este vizibil si nu poate sa-l ascunda.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns brianamica spune:

Aurel, las-o pe Ana sa ia decizia singura. E cel mai bine !

Iti spun sincer, la mine a fost totul foarte aproape de ceea ce spui tu ca se intampla Anei...insa pana nu am luat EU decizia asta nu m-am putut misca din loc. Eram ca tintuita ! Pur si simplu, aveam seara parte de jigniri, sau palme....mergeam in baie si imi puneam dusul in cap ca sa pot plange...de multe ori ma uitam in oglinda si ma intrebam oare cu ce am gresit eu in fata lui Dumnezeu de ma pedepseste asa...! Dimineata ma trezeam si viata mea mergea inainte.Nici nu puteam sa vorbesc cu cineva despre asta !

Dar a fost o dimineata in care m-am trezit si am spus SINGURA ...gata ! Nu merit nici eu nici copiii ! Si daca nu reusesc sa il aduc pe calea cea buna (fara bere, jigniri, bataie) inseamna ca nu eu sunt femeia potrivita si ca nu are rost sa ne chinuim viata amandoi (pentru ca la un moment dat am avut cumplita senzatie ca nu ma suporta chiar...).

Asa incat am hotarat sa divortez, sa ii las libertatea si sansa sa isi gaseasca pe cineva cu care sa fie compatibil, eu sa am liniste iar copii sa creasca linistiti, fara sa isi puna mainile la urechi cand tata tipa la mama, fara multe multe !! El o sa fie intotdeauna tatal lor ! Dar va fi un tata bun, linistit..... !


Brianamica mamica de 2 fete cucuiete

“Întelegerea trecutului ne determină abilitatea cu care intelegem prezentul.”


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns brianamica spune:

quote:
Originally posted by brianamica

Aurel, las-o pe Ana sa ia decizia singura. E cel mai bine !

Iti spun sincer, la mine a fost totul foarte aproape de ceea ce spui tu ca se intampla Anei...insa pana nu am luat EU decizia asta nu m-am putut misca din loc. Eram ca tintuita ! Pur si simplu, aveam seara parte de jigniri, sau palme....mergeam in baie si imi puneam dusul in cap ca sa pot plange...de multe ori ma uitam in oglinda si ma intrebam oare cu ce am gresit eu in fata lui Dumnezeu de ma pedepseste asa...! Dimineata ma trezeam si viata mea mergea inainte.Nici nu puteam sa vorbesc cu cineva despre asta !

Dar a fost o dimineata in care m-am trezit si am spus SINGURA ...gata ! Nu merit nici eu nici copiii ! Si daca nu reusesc sa il aduc pe calea cea buna (fara bere, jigniri, bataie) inseamna ca nu eu sunt femeia potrivita si ca nu are rost sa ne chinuim viata amandoi (pentru ca la un moment dat am avut cumplita senzatie ca nu ma suporta chiar...).

Asa incat am hotarat sa divortez, sa ii las libertatea si sansa sa isi gaseasca pe cineva cu care sa fie compatibil, eu sa am liniste iar copii sa creasca linistiti, fara sa isi puna mainile la urechi cand tata tipa la mama, fara multe multe !! El o sa fie intotdeauna tatal lor ! Dar va fi un tata bun, linistit..... !


Brianamica mamica de 2 fete cucuiete

“Întelegerea trecutului ne determină abilitatea cu care intelegem prezentul.”




Mergi la inceput