Fibrom uterin (16)

Raspunsuri - Pagina 24

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns nicooleta27 spune:

Am decis sa va spun si povestea mea, sincer chiar ma consider o norocasa, vad atatea cazuri expuse aici, doamnee,,,
In aprilie 2005 la un control de rutina, de fapt eu aveam dicopatie lombara si de aici peste tot la control, am descoperit un fibrom de 3 cm. Pana atunci nu ma gandeam sa am un copil, ce-mi trebuie mie sa ma oracaie,,, gandeam . Dupa controlul de la ginecoligie mi s-a zis "in fata": fetit-o tu nu vei face in viata ta copil!!! Am ramas muta, in acel moment m-am schimbat la 180 grade, am mers si la echo sa vedem dimensiunile, aici am fost incurajata de doctorita care a zis sa o caut cand voi dori sa fac un copil. Ma linistisem putin dar mintea mea refuza sa creada ca niciodata nu voi avea propriul meu copil. Au urmat nopti nedormite,ganduri negre, deja lacrimam cand vedeam o mamica cu birtika sau tatici care isi plimbau copii etc,,,
In noiembrie 2005 am facut o dispersie gazoaza mai urata, am mers la echo si inca o data mi se spunea ca nu pot face copil, alarmant a fost faptul ca fibromul de la 3 cm avea 6, se hranea destul de bine. Am stat zile in sir pe internet si am citit despre embolizare uterina. Am decis cu prietenul meu sa merg sa fac aceasta interventie, vreau sa mentionez ca noi traiam impreuna de 5 ani iar acest fibrom nu ne-a despartit. El a pus problema foarte simpu: puteam fi eu cel de vina, nici sa nu ma gandesc ca ma va ura pt acest motiv, vom face tot posibilul dpdv medical sa avem un copil iar daca nu se va putea vom infia. Multumesc celui de sus ca mi-a dat un asemnea om langa mine.
La sfasitul lunii noimebrie am luat legatura cu DR DOROBAT de la SUUB, un medic de "nota10" intra-devar un medic cu suflet, si pe 5 decembrie 2005 am facut embolizarea. Interventia a fost foarte simpla, chiar radeam si discutam cu echipa. Ei din cand in cand ma intrebau daca ma doare burtika si le ziceam ca nu, dar dupa 30 min de la operatie a fost groaznik oricum au trecut si nu-mi pare rau ca am facut interventia.
A urmat apoi monitorizarea fibromului, in ianuarie 2006 aceleasi dim, in martie 2006 aceleasi dim, in aprilia mult mai mare, pana m-am suparat pe echo si nu am mai facut. In august 2006 am decis ca este timpul sa incerc sa raman insarcinata, am fost la ginecolog si aici surprizaa, fibromul avea 2.5 cm. Imi venea sa pup doctorita care mi-a facut controlul, mi-a zis: mergi linistitat acasa ca vei ramane insarcinata.
Luna august am stat cumintei deoarece luasem 4 luni anticonceptionale iar din septembrie nu ne-am mai ferit deloc. A urmat apoi nunta pe 4 nov 2006, mult stress si numai de facut copii nu ne ardea noua.
Dupa menstruatia din noiembrie s-a instalat "inamicul", am facut testul de sarcina pe 14 decembrie cand eu ma asteptam sa-mi vina. O colega de amea ma auzit ca ma plangeam de dureri de burta si tensiune in sani iar cu calmante nu treceau si mi-a zis ca ea la fel a ramas insarcinata. Pe moment nu am crezut dar dupa o ora am mers la farmacie si am cumparat un test "femina". A doua dunguta a iesit slab colorata, m-am dus inapoi la farmacie si mi-a zis ca era posibil sa-l fi tinut prea mult in urina, bineinteles am cumparat un test scump si acesta a iesit la fel. Am inceput sa tip de bucurie, nu-mi venea sa cred ca deja port un prunc in pantece.
Din acel moment am decis sa nu mai avem contact pana la un control mai amanuntit, dar inainte de revelion hormonii o luase razana sii,,,atunci am sangerat foarte putin, ne-am speriat amandoi si fuguta la urgente. Aici dr mi-a zis ca sangerarea nu provenea din uter, mi-a dat tratament cu dulphaston, vit e, acid folic si gravibinon 3 fiole. Aceste fiole salveaza sarcina dar forteaza fibromul sa se hraneasca, am facut una apoi am sunat la Bucuresti
Dr Dorobat mi-a zis sa nu mai iau nimik si sa merg la ei in spital. Pe 4 ianuarie am fost la SUUB unde mi s-a facut echo si am fost luata in evidenta de PROF DR ,,, prefer sa fie anonim. Mi-a schimbat tratamentul cu utrogestan, elevit si no-spa. De la utrogestan ajunsesem ca o leguma, imi luam directie cand vroiam ceva , aveam ameteli, ma tineam de pereti cand mergeam, nu puteam sa fac numik. L-am sunat pe doctor si mi-a zis clar: suporta!!! Am mai rezistat doar cateva zile si apoi am renuntat, Pe 29 ianuarie am mers din nou la SUUB pt analizele normale care se fac la o sarcina.
Dr nici nu m-a bagat in seama chiar daca am dat dreptul, intelegeti voi, mi-a facut inca o echografie si si-a bagat si el nitel degetele, ceea ce m-a iritat total. Imi scrii pe bilet eminenta de avort si tu bagi,,,
In salon cu mine era o graviduta de 8 luni luata in evidenta de acelasi profesor. Am stat cu ea de vorba si am intrebat-o daca ea suporta atitudinea lui, mi-a raspuns ca asa este el. Apoi am intrebat-o daca la cabinet are echograf si bineinteles ca nu, am ramas masca. Daca un ginecolog nu are echo pt gravide atunci de ce te mai duci la el, eu stiu ca nu mai au voie sa-ti faca control cu degetul. Spunea ca la cabinet la fel se comporta, pe muteste si daca dr tace inseamana ca este bine. Eu nu am suportat asta, am vrut un medic care sa-mi raspunda la intrebarile mele nu sa taca sau sa-mi spuna ca vb prea mult daca am incercat sa-i explic ceva. Unde mai puneti ca m-au trimis la o clinica particulara pt alte analize, apoi peste 2 sapt sa merg la Buc sa iau rezultatele, peste iar o sapt sa merg la echo, si peste 3 sapt la el la cabinet. Am uitat sa mentionez eu sunt din Galati si numai transportul costa 100 ron.
Am iesit din spital buimacita de tot, acasa am dicutat cu sotul si i-am explicat cum sta situatia, el ar fi vrut sa merg totusi la Bucurestidar pana la urma l-am convins ca nu ne permitem.
M-am programat urgent la medicul la care am fost inainte de revelion, aici am gasit raspuns la toate intrabarile, ne-am vazut "inamicul", am fost primiti cu atata amabilitate si fara vreo urma de repros ca am fost la SUUB din partea dansului, sotul chiar a ramas uimit , nu-i venea sa creada peste ce medic am dat si am decis sa fiu in evidenta lui. La final ne asteptam la o suma catrastrofala pt tot consultul si amabilitatea doctorului dar nu am platit decat 40 ron.
Sper ca nu v-am plictisit cu povestea mea


eu

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns didi-edi spune:

Nicoleta, sa fiti sanatosi sa va puteti bucura de bb.
Te inteleg perfect in ceea ce priveste dr:eu am pierdut ceva vreme prin Pitesti, incercand sa gasesc un medic bun sau macar unul care sa ma asculte si sa-mi raspunda la intrebari.Din pacate am pierdut doar timp si bani.La bucuresti am gasit insa ceea ce cautam.Aporpos, nimeni in Pitesti nu mi-a zis ceva de fibrom sau de o predispozitie catre....Oricum, important e sa gasim calea de urmat buna pt fiecare dintre noi.
Multa sanatate.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns nicooleta27 spune:

Multumesc mult DIDI, sper cat de curand sa ai si tu marea bucurie.
Sper ca nu am plictisit pe nimeni cu acele randuri, dar poate cineva va invata si din lectia mea de viata.
Sanatate multa si tot ce-ti doresti sa se implineasca.


eu

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns arinna spune:

Nicoleta, Dear_bambie,vad ca sunteti noi pe DC amandoua, va recomand sa va uitati si la alte subiecte interesante,se pot accesa toate capitolele din stanga paginii sus,unde scrie "toate forumurile" si in special pentru Nicoleta - odiseea sarcinii in 40 de saptamani- unde sunt numai viitoare mamici, poti pune si alte intrebari si te poti inscrie la unul din capitolele "mamici de iulie-august" sau aug-septembrie ori alte luni, vezi si tu pe acolo unde te incadrezi in functie de data nasterii si mergeti "impreuna" discutand pana cand apare bb si mai departe, la alte si alte subiecte legate de bb :)Asta e chiar specific DC( al forumului de fata)
Uite aici linkul,sa arunci o privire:

http://forum.desprecopii.com/forum/forum.asp?FORUM_ID=60

Mi-a placut cum ai povestit, eu fac doi ani de la embolizare luna aceasta, fibroamele nu au scazut foarte mult dar sunt multumita ca am ramas intreaga( am avut hemoragii si vroiau sa ma lase fara uter)
Despre embolizare, cum spuneam,unii sunt sceptici pentru ca nu au studiat destul aspectul si fac presupuneri.Eu stiu ca Dorobat si Badea- medicul de la Municipal tocmai de-aia m-au si recomandat,in afara faptului ca aveam hemoragii si fibroamele nu erau f mari, dar totusi spre 5 cm,m-au intrebat daca vreau copii si am zis da, iar ei sunt cei mai in masura sa-si dea cu parerea pentru ca numai acolo se face si au atatea cazuri de persoane care au dus sarcini pana la capat dupa.Din pacate nu am avut pe DC decat pe Rachel iar celalalte fete care au mai facut nu stiu exact daca au mai vrut un bb sau daca au ramas insarcinate.Insa embolizare + pierdut sarcina nu am auzit.
In ce ma priveste, partea mai putin buna e ca au aparut si altele mici,ceea ce se poate intampla oricui, si dupa operatie sau embolizare si fara.Dupa parerea mea asta insemna ca uterul e destul de bine hranit deci

Oana, Didi, oarecum, povestindu-i Nicoletei ieri, am spus si ce am mai facut la medic dar nu cu lux de amanunte pentru ca multe sunt pe dos decat stiam si oricum auzisem ca se intampla lucruri mai putin placute aici in ceea ce priveste medicii.
Problema e ca nu misti decat prin medicul de familie , el te trimite la analize si la specialist daca e cazul.In zona la noi e numai un ginecolog, asta nu m-ar deranja, vad ca programarea nu a durat mai mult de o luna,(poate fi rau insensul ca unele cazuri sunt grave si ei nu au timp, sunt putini si te programeaza tarziu)insa nu pot sa cer o alta opinie decat daca nu-s multumita de el- pana-mi fac eu o idee trece timpul.Si ar trbui sa merg in alt oras, etc.Nu-s prea lamurita de rezultate,mi-a zis ca durerea in dreapta nu ar fi de la chist desi eu stiu ca pot da dureri.Cica daca e de 2 cm nu e problema, nu trebuie tratat, se duce singur.Asta am mai citit si eu ulterior pe net.Despre sarcina- s-a luat mai mult de varsta si de embolizare, ca nu se cunosc eventuale riscuri.Pe cand ai nostri nu-mi dadeau nici o sansa din cauza fibroamelor, ca stau tari si nu se dilata uterul, el a zis ca se marec in sarcina si cresc odata cu uterul.Deci pe dos.
Altfel, controlul in sine a fost cum ma asteptam, mult mai dragutz decat la noi- mi-a dat un cerceaf de hartie sa ma dezbrac si sa ma invelesc cu el, dupa care a iesit-si a venit dupa 5 minute.Era o masa mica, de fapt un patutz mai ingust, avea si doua chestiuni de pus picioarele dar numai varful sau calcaiul- nu ca la noi, insa nu a fost cazul, cica numai daca trebuie sa se uite in vagin le folosesti, altfel stai normal pe spate cu picioarele indoite.I-am zis ca la noi e altfel si ca e prima vizita la gineco in Ca si a ras- cica ei pe toate le fac altfel.Pare-se ca s-a dat si cu un gel inainte.A vrut sa isi dea seama de marimea uterului si n-a zis decat Ok dar ei de regula nu-s alarmisti, nu te baga in sperieti din orice si nu comenteaza aiurea.Mi-a dat sa fac analize de sange sa vada daca am ovulatie, care scade cu varsta, ca daca n-am intram in alt domeniu.
Acum nu am nici eu ce sa zic ca doar de cateva luni incercam la bb fara protectie asa ca nu pot spune ca am ceva anume de nu raman.Poate il intreb data viitoare daca din cazua fibr e posibil sa nu ramai- ca vad ca astia au alte idei.Dar mai intai sa vad cum e ovulatia, iar urmat consult e peste o luna- desigur,ca e f ocupat si merge si la nasteri etc.Pana ies rezultatele si mai trece un CCL - numai bine.

Cam atat despre control- azi sunt in a treia zi de CCl si e cam mult si ma cam dor toate.

Va pup si va doresc weekend placut tuturor!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ada_b spune:

Buna fetelor! Ma primiti si pe mine?

Inainte de toate, ma bucur foarte mult pentru M28. Am urmarit povestea ei si mi-au dat lacrimile cand a anuntat ca testul e pozitiv...

Am si eu un fibrom de 8.55 pe 8.23 cm, iau diphereline si ma operez laparo la Dr. T.- nu stiu inca cand.

Fibromul l-am descoperit acum 1 an si ceva, tot de atunci "va citesc" si mi-am luat inima in dinti inscriindu-ma pe forum. Am si eu nevoie de ajutorul vostru ca sunt cam pierduta. Aici ma simt bine.

Cu fibromul nu am avut probleme mari pana acum o saptamana cand a venit cm cu dureri ingrozitoare si pierderi mari de sange.
Doctorul generalist m-a trimis la urgenta unde mi s-a spus ca nu mai e nimic de facut, trebuie scos uterul. L-am sunat pe Dr.T. care m-a incurajat si mi-a spus ca ma poate opera acum sau iau dipherelin 3 luni dupa care laparo. Problema era ca de 7 zile nu se oprise cm si dureri in continuare. Ca atare am luat diphereline in a 7-a zi de cm (cu aprobarea Dr.T). Ati mai auzit cumva daca e bine sau nu? Ce se poate intampla?

Sincer daca nu citeam ce se discuta aici, eram deja taiata fara nici o sansa.
Incep prin a va multumi!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns teonikol spune:

Ada,te primim cu drag desi sper ca odata sa ne primim una pe alta (ma refer la toate fetele)la capitolele despre copii!
Si eu fac Diphereline la indicatia lui T. Dupa prima injectie mi-a venit ciclul sau ce o fi fost la 20 de zile, m-am speriat si l-am sunat pe T, care mi-a zis sa fac a doua injectie, dupa regula, la 28 de zile de la prima, asa cum era stabilit si sa nu-mi fac probleme. Daca ce am avut eu a fost ciclu, ar fi insemnat ca mi-am facut injectia in ziua a 10-a. Dar m-am hotarat sa nu ma mai tot gandesc la asta si sa fac ce mi-a zis medicul, oricum alta opinie, mai avizata decat a lui, nu am. Asa ca te sfatuiesc si pe tine daca tot ai luat-o pe drumul asta, sa stai linistita si sa nu te mai gandesti. E drept ca fibromul meu e mai mic dar si eu am avut de multa vreme sangerari mari, cate 10 zile si cu cheaguri si dureri. Iar dupa chiuretaj (sarcina pierduta-oprita in evolutie), am avut niste dureri ingrozitoare si am eliminat cheaguri de-a dreptul uriase. La doua luni de la chiuretaj, am avut un ciclu in care in doua zile m-am patat in public de doua ori, cu tampon schimbat la 15 minute. Ti-am spus toate astea ca sa vezi ca mai sunt si alte fete in situatia ta, cred ca asta te face sa suporti mai usor. Pana la urma lucrurile se vor rezolva, ai sa vezi, numai ca asa e viata, pentru multi dintre noi, e o incercare. Cine stie, poate ca fara incercarile astea am fi mai rai si mai nepasatori.

Apropo de povestirile cu doctori, nu stiu daca am mai spus aici despre primul medic care mi-a descoperit fibromul. Dar asa de distractie (rad dar nu e rasul meu!) merita amintit: ma dusesem la el pentru confirmarea sarcinii, mi-a spus ca am si un fibrom (pt. asta nu e el de vina, recunosc), mi-a zis ca el a vazut trei cazuri, o pacienta care a murit, una care a pierdut copilul si uterul si alta care a nascut dar a pierdut uterul, cica asa ca sa stiu ce ma asteapta. Si mi-a mai spus ca de cate ori vin(evident ca n-am mai fost la el) sa-i spun ca eu sunt aia cu fibrom, m-am simtit ca stampilata. Apoi a insistat ca am sanse mici sa tin sarcina si alt copil nu mai pot face ca-mi scoate uterul. Unde mai pui ca mi-a facut si control manual pe care l-am resimtit extrem de violent, eu fiind in 7 saptamani. Am incercat sa ies de la el cu zambetul pe buze, dar evident ca m-a tinut pana am dat ochii cu sotul meu care ma astepta sa-i confirm vestea cea buna (sarcina). Si am tinut-o intr-un plans toata noaptea, plans care s-ar putea sa-i fi fost mai fatal lui bebe decat fibromul in sine. Desi imi tineam mana pe burta- singura pavaza pe care puteam sa o ofer copilului meu-si ii promiteam ca o sa lupt, pentru noi doi. A doua zi eram deja la alt medic, intr-un alt oras, care m-a incurajat si mi-a dat un tratament de sustinere a sarcinii, dar se pare ca era deja prea tarziu. La 10 saptamani, la control, sarcina era deja oprita in evolutie. Si acum mai visez ca strang un copilas in brate dar la finalul visului, fiinta aceea plapanda mi se scurge printre degete.
E adevarat ca omul daca nu e sanatos da vina pe medic, de multe ori degeaba, dar din pacate sunt si multi medici care nu isi merita acest nume. Pentru cei care isi fac meseria cu profesionalism si cu suflet, toata admiratia mea!


Dumnezeu e cel care a facut cerul si pamantul!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns greatanca spune:

Buna, fetelor!
Nu am mai intrat de mult pe net, am fost f. ocupata.
Oricum, m-am resemnat ca trebuie sa ma operez si miine chiar ma internez. Sper sa ma ajute Dumnezeu sa scap cu bine de beleaua asta de fibrom! Am niste emotii groaznice dar sunt totusi optimista.
Cand o sa pot am sa va povestesc cum a fost.

Va pup! Pa!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns teonikol spune:

Greatanca, ma rog lui Dumnezeu sa te ajute sa fie totul bine, asa cum iti doresti! Cat despre incurajari, cred ca experienta fetelor de pe acest site care au trecut deja printr-o operatie, e un motiv suficient ca sa fii foarte optimista. Mult noroc si te asteptam cu vesti bune!
Te pup!

Dumnezeu e cel care a facut cerul si pamantul!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns teonikol spune:

Mcbeal, cum stai cu emotiile, parca pe 7 februarie trebuie sa nasti, nu? Iti doresc un bebe sanatos! Sa vii sa ne povestesti. Pentru mine orice copil care se naste aici e o raza de speranta!

Dumnezeu e cel care a facut cerul si pamantul!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns nicooleta27 spune:

Teonikol, ai simtit ceva cand sarcina s-a oprit din evolutie? Ma refer la dureri de burta sau altele.


eu

Mergi la inceput