iubire sau atasament?

MissParker spune:

quote:

---

Originally posted by mirachi

iar in ceea ce priveste trecutul (motivul ochilor tristi) ori incui bine usa si arunci cheia,ori iei taurul de coarne si gasesti rezolvare...pt.ca pe langa constient suntem inzestrati si cu subconstient care se intampla sa contribuie la formarea caracterului nostru de adulti...iar anumite traume netratate se ivesc atunci cand ai mai putina nevoie de ale,sau in cel mai rau caz,ajung sa te explateze si sa se foloseasca de tine fara ca macar sa constientizezi acest lucru...

---

Sorry pt. postarea anterioara, s-a dus prea repede degetul pe ENTER ...

Subscriu partial la ce scrie Mirachi: tristetea pe care nu o constientizai dar care iese la suprafata in ochi (si poate si in alte manifestari) este dovada clara ca usa nu se poate niciodata inchide atat de bine incat trecutul sa nu ne mai influenteze. Stii vorba asa: We may be through with the past, but the past isn't through with us (poate ca noi am terminat cu trecutul, dar trecutul nu a terminat cu noi). Crede-ma, sunt campioana reprimarii si viata mea a fost timp de 36 de ani aceea a unei cartite oarbe dpdv emotional care invatase insa ca pana si in poze sa afiseze o masca de zambet impecabil (sa nu cumva sa se prinda cineva de ce era in sufletul meu, lucru pe care nici macar eu nu-l stiam). Din pacate trebuie sa-ti spun ca niciodata rezolvarea nu vine de la sine, sau cum spunea Einstein: "Nu putem rezolva o problema pastrand aceeasi perspectiva din care s-a nascut problema!" Eu abia acum 3 ani am luat taurul de coarne si am inceput o terapie in care dezgrop treptat traumele trecutului, curat si dezinfectez ranile copilariei si astfel invat sa traiesc autentic, adica sa zambesc cand imi vine sa zambesc si sa plang cu urlete cand imi vine sa plang (inainte doar zambeam in ambele variante!!).

Nu trebuie sa ne rusinam pt. ceea ce ni s-a facut (desi de multe ori rusinea si vinovatia ne sunt "implantate" f. devreme si ne impiedica sa traim liber), dar e de datoria noastra fata de noi insine (si in special fata de un copil care va intra in viata ta) sa facem un efort pt. a ne elibera de balastul trecutului. Si este posibil!! Altfel, cum zice si Mirachi, "anumite traume netratate se ivesc atunci cand ai mai putina nevoie de ele,sau in cel mai rau caz,ajung sa te explateze si sa se foloseasca de tine fara ca macar sa constientizezi acest lucru..." (am trait asta pe propria mea piele si o pot confirma 100%).

Iti doresc o sarcina si o nastere usoara, un bebe sanatos, iar pentru tine in special mult curaj, speranta de mai bine si puterea de schimbare interioara astfel incat trecutul sa nu mai aiba (constient sau inconstient) nici o putere asupra vietii tale! E un proces destul de greu si indelungat, dar merita. TU meriti.

Felicia

Ca sa descoperi America, uneori e suficient sa pleci din Spania.

Miramar spune:

Nu stiu daca e vorba de tristete. Este serioasa, visatoare, nu neaparat trista. NU stiu ce sa spun...numai ea stie cel mai bine.

Idaira spune:

Eu cred ca s-a departat de la topic...Nikole nu a cerut o parere vis-a -vis de pozele ei...

Tania21 spune:

Aha, si eu cred ca lumea sapa prea adinc atunci cind vine vorba de probleme in cuplu. In plus, mai cred ca exista multa lume care prin prisma propriilor probleme privesc viata celorlalti oameni.

Fiecare om, fiinta are trecut, si orice trecut nu poate fi lipsit de momente de suferinta, precum si de cele de fericire.

Nu vad cum ar putea momentele "nefericite" din trecut sa se rasfringa asupra celor fericite din prezent. Este clar ca totul depinde de noi - anume de aceea iti doresc tie, Nikole, sa traiesti clipa, sa te bucuri de ce ai pt ca AI de ce sa te bucuri in prezent, si sa nu te gindesti la ce a fost si ce va fi.

Iar cel mai important - sa NU te lasi intristata de cei care vor sa-ti aminteasca ca ai suferit cindva, sau sa-ti insufle ca esti nefericita doar pt ca nu afisezi zimbete in fotografii. Nici mie nu-mi place sa zimbesc atunci cind ma prind in cadru, pt ca deseori cred ca nu sunt fotogenica, asta insa nu inseamna ca sunt nefericita.

Ai grija de tine si inca o data - bucura-te ca esti fericita ACUM!

nikole spune:

Fetelor, am citit cu mare atentie postarile voastre,diferite unele de altele,asa cum sunteti si voi...diferite, si unice prin propriul fel de a fi....ce se desprinde atat de usor din insiruirea de cuvinte ...
vin cu unele lamuriri:am o mare tristete in suflet, inca o port, dar....cate dintre noi nu traiesc o tragedie in trecut? ceva ce le socheaza, ce nu au crezut vreodata ca li se poate intampla?Nu e vorba de o viata, copilarie, trecut, nefericit.NU.E vorba de un episod din viata mea, de ceva ce imi apasa sufletul inca, tocmai pentru ca fac vinovata intr-o oarecare masura, tocmai ca din cauza imaturittii mele am trait o experienta cumva traumatizanta!
In rest...departe de toaat aceasta durere, am avut si am o viata minunata, am avut sanse in aceasta existenta la care multi nici nu indraznesc sa spere, am cunoscut oameni cu suflet de aur, ce iti imbogatesc existenata, si lista e lunga....
e adevarat caundeva adanc in sufletul meu, tin unele regrete, imi este greu sa ma iert...si sa iert, dar lupt cu toate fortele sa imi traiesc prezentul, sa las in urma trecutul, insa am nevoie de timp...chiar daca as vrea sa iau taurul de coarne...nu se mai poate!
Unele experiente, ne sunt date sa invatam din ele, sa evoluam, sa devenim mai buuni, mai maleabili, maturi, intelepti...
asta e!
Timpul se va asterne peste noi, si va vindeca si ranile , sunt convinsa de asta!
In poze...un alt motiv ptr care nu zambesc, desi poate parea pueril, dar sincer sunt complexata de dantura mea(vb. foarte serios), si am senzatia ca sunt mai fotogenica daca afisez un aer mai serios, sobru.
Tania, mi-a placut foarte mult mesajul tau
Felicia....ti-am citit parte din postarile tale.Fara doar si poate esti o persoana foarte profunda, cuvintele tale mi-au mers la suflet tocmai prin greutatea lor...vei reusi sa iesi din trecutul tau, sunt convinsa de asta, esti o femeie puternica, iar timpul iti va fi un aliat de nadejde.Ranile sunt adanci si poate tocmai incercand atat sa "le dezinfectezi",e zgandaresti, nu le lasi sa se vindece....
acum...sunt fericita, si prezentule singurul de care sunt constienta si ma pot bucura...si ma bucur, ii multumesc Celui de Sus pentru ce mi-a dat, si merg inainte... mai cred ca in momentul in care imi voi tine puiutul in brate, rana din trecut se va inchide...DEFINITIV!
Va doresc vieti pline de armonie, credinta,si sanatate!


http://br.pg.photos.yahoo.com/ph/lucianna_ishiy/my_photos

Nikole7+
http://pg.photos.yahoo.com/ph/frezia_2004/my_photos

naty_blondy spune:

Doamne,NIKOLE,ce mult ma bucur ptr.tine!!!!!!stiu cat de mult ti ai dorit si tu un pui de om al tau,si ma bucur ca D_zeu te a ajutat sa ti implinesti visul.era normal sa ti se intample si tie o asemenea minune,ptr.ca ai un suflet tare bun,si pot si eu sa i multumesc Domnului ca te a ajutat,asa cum si tu ne ai ajutat si ne ai fost alaturi!!.
te pupim dulce si iti uram SARBATORI FERICITE alaturi de cei dragi!!!
si cand imi aduc aminte ca anul trecut pe vremea asta,tu erai cea care te bucurai ptr.mine...stii cand ma intrebai de reteta ptr.sarmale???sper ca anul asta sa te descurci...hi hi hi