la ce ati renuntat pt iubire?

buna,uite tot navigand pe forum si citind de toate pe aici,as vrea si eu sa va intreb,ati facut sacrificii de dragul iubirii?care ar fi alea,pana unde ati putea merge de dragul lui?si dc se merita?ce inteleg eu e ca cel care lasa mai mult de la sine e calcat in picioare la un moment dat,este vorba de noi femeile de cele mai multe ori.v-a schimbat intr-un fel barbatul de langa voi?

copiloi spune:

Eu nu am facut sacrificii pentru iubire, cu toate ca viata mi-a oferit si astfel de situatii: de dragul lui sa renunt eu la ceva! Cum sa nu!

Intotdeauna mi-am vazut de propriul drum, fiind de parere ca daca e sa mearga (relatia), va merge fara sa schimb eu macazul. Si oricum, samantza de barbat tot se gaseste!

Ideea e ca nu am regretat niciodata de felul cum am procedat, dimpotriva! Iubirea a venit ca o completare, fara renuntari. Ce-i al tau, e pus deoparte!

Lucrurile stau in schimb altfel dupa casatorie! Aici nu mai este drumul MEU, ci drumul NOSTRU. Si orice sacrificii facem (si inca cate ), facem in asa fel sa fie bine pentru amandoi. Deci, acum dupa casatorie exista renuntari din partea unuia, ca sa-l sprijine pe celalalt, dar sunt facute cu drag! De fapt, nici nu le-as numi sacrificii!


Alina

---

In der Ruhe liegt die Kraft! - In calm sta puterea! (proverb german)

maraki spune:

La tot ce inseamna " acasa "

Monica
http://community.webshots.com/user/maraki36
mamica de ingeras-bebe Angelo ( 29 Dec. 2005 )
http://www.dropshots.com/maraki

himera spune:

Oare in felul acesta e bine sapunem problema?
Partenerul nostru la ce am dori sa renunte ca sa ne fie noua bine?

Cristina_C spune:

Sotul meu a renuntat la fumat.

Cristina,
mama lui
www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Cristina_C" target="_blank"> Bobita, zis si Robert, 14 decembrie 2002
Cresc...

Qamar spune:

pentru relatia de fata- nu am renuntat la nimic
demult, cand credeam ca e iubire, -dar nu era- a trebuit sa renunt la destule...la prieteni (pentru ca nu aveau acelasi stil de viata), la un mod de viata organizat si sanatos (=>nopti nedormite una dupa alta, prea multe petreceri si prea mult alcool din partea lui), la buna intelegere cu ai mei (pentru ca el era altfel si in niciun caz pe placul unor parinti) si lista ar putea continua...

Noe si Anne-Bianca (14.03.2006)


Ce mai citim noi

columbiana spune:

la cariera; odata ajunsi aici am descoperit ca fiul meu e bolnav; atunci am renuntat la tot ce insemna profesie, urmatorii trei ani dedicindu-ma familiei; si a mers, pentru toti trei! azi sotul meu are un job bun care ne-ar asigura existenta fara probleme, fiul meu este bine, si eu m-am intors la meseria mea, anul acesta; (intre timp n-am stat 100% deoperte, m-am intors pe bancile universitatii, pentru o perioada)
nu stiu daca in Romania as fi avut puterea asta, datorita orgoliilor de acolo, dar acum sunt fericita c-am facut alegerea asta;

http://community.webshots.com/user/vara2006photos

monalac spune:

pare ridicol,dar am renuntat la cainele meu,pe care l am lasat parintilor,atunci cand ne am mutat impreuna...am mai renuntat si la viata oarecum tumultoasa,cu nopti petrecute prin discoteci,dar nu regret nimic...acum sunt o femeie implinita,care are un baietel minunat...

annablue spune:

Eu am renuntat la a mai fi "capoasa"...
Si chiar daca la inceput a fost greu, mi-am dat seama ca cel de langa mine are nevoie de aceeasi intelegere (daca nu chiar mai multa) ca si cea de care am eu nevoie. Si mi-a/ne-a folosit foarte mult...
A fost cel mai bun lucru pe care l-am facut in relatia noastra, am reusit sa-l inteleg mai bine pe cel care mi-a fost aproape in ultimii 5 ani si la bine si la greu...
Si asta mi-a adus inzecite satisfactii, m-a facut sa fiu mai buna, mai impaciuitoare, mai senina.
Nu va pot descrie cat de mult m-a schimbat acest lucru si numai in bine !
Ceea ce va doresc si voua !
Pupici !

Ana, o sotie si o mama fericita

_
Annablue si Adita(1.11.2002)
"De noi depinde sa avem o viata frumoasa..."

fotografii cu noi

coafura preferata

Gyany spune:

Eu am renuntat la multe lucruri dragi mie crezand ca asa este bine, dar m-am inselat amarnic. El n-a apreciat si a incercat sa-si bata joc de mine, sa ma insulte, sa ma umileasca....si ptr aceste lucruri AM RENUNTAT LA EL. Nu-mi pare rau, ma simt linistita, fericita, ceea ce ma doare cel mai mult este ca baietelul nostru de 5ani il iubeste enorm si ii simte lipsa. Ce credeti ca ar fi bine sa fac? Am procedat corect renuntand la el? Mi-ar place sa pot discuta cu voi mai mult, nu am pe nimeni apropiat si simt nevoia sa discut cu cineva.

goldi spune:

Am renuntat la un lucru extrem de important pentru mine si am facut-o pt ca il iubeam.Am constatat ulterior ca si el a facut un sacrificiu pentru mine, fara sa realizez la momentul respectiv cat l-a costat. Nu am facut-o din reciprocitate si viata si timpul mi-a aratat ca pentru o dragoste adevarata, merita.
Nu e usor sa faci sacrificii majore, lasa urme, oricat ne-am stradui sa trecem usor peste, dar asta e, viata nu e intotdeauna o acadea.