parinti tineri-pro sau contra

nu stiu daca mai exista un subiect asemanator,daca da va rog sa mutati acolo/stergeti postul meu.
majoritatea probabil ca ati citit deja si articolele de pe acest site sau alte site-uri,in care se trateaza acest subiect:varsta la care sa devii parinte.peste tot se spune ca nu exista o varsta anume,ca e un lucru ce vine de la sine intr-o relatie ,mai ales atunci cand deja exista un echilibru material,etc,etc,etc,dar ce te faci cand nu e totul ca la carte?
cum e cu cei care devin parinti de tineri(voit sau nu)?esecuri,povesti de succes,parinti adevarati ,parinti dezinteresati...ce anume i-a determinat sa fie niste parinti devotati sau nu?e varsta un lucru de condamnat?(nu de alta,dar observ multe priviri chiorase in parcurile din bucuresti,la aparitia unui cuplu foarte tanar si cu copil).
haideti sa vorbim aici despre ceea ce se cheama "parinti tineri",cei intre 19-25 de ani.
pro sau contra?sunt oare numai cei "copti la minte si la buzunar" parinti adevarati?

Idora spune:

Eu sunt PRO!Pt. a fi parinte adevarat, nu conteaza varsta.Mie nu-mi pasa de gura lumii si chiar sunt mandra ca sunt tanara si am copil mare.Ca multi au crezut ca sunt sora lui mai mare asta-i alta poveste,chiar ma bucurMajoritatea copiilor din scara si din alte blocuri imi zic "ceau" si vorbesc cu mine la per tu Mi s-a intamplat acum vreo 2 luni,adevarat ca era aproape sa se innopteze,eram pe centru cu fiu-meu,el se saluta din mers cu un prieten de-al lui dupa care ala-i striga:ba, ce gagica faina ti-ai trasCopilul meu a ramas mut,n-a mai reusit sa scoata un sunet si pe mine m-a pufnit rasu'
Eu cred ca nu trebuie sa astepti pana ai buzunarul plin si o situatie materiala cat de cat (si care deseori nu se intampla), ca sa devii parinte.
Ca-i mai repede sau mai tarziu, ca esti in cuplu sau singura, oricum tot e bine sa ai macar un copil, asta-i parerea mea.

------------------------------------------------------------------------------
Viata e scurta si frumoasa.Ea merita si trebuie traita.Dar nu oricum.

poze
Liseberg-Göteborg

brendamitran spune:

Ca femeie,oricum te nasti cu instinctul matern,e universal valabil...
Nu cred ca virsta conteaza prea mult pt. a-l dezvolta sau a-l pune in practica.
Dar,evident ca traim intr-o societate si trebuie sa ne adaptam,sa facem fata si sa ne descurcam.Nu o sa te apuci sa faci copil la 14 ani,sau pe la 60 si ceva,cind nu mai ai puterea sa-i oferi ce are nevoie sa primeasca....
Intr-adevar,exista si accidente,dar astea deja intra in alta sfera de discutii....

BRENDA

"COPIII SUNT MAINILE CU CARE NE PRINDEM DE RAI"
http://community.webshots.com/user/brendamitran

CristinaT spune:

Buna,

chiar sunt priviri "chiorase" ?

Eu nu stiu de cate ori m-am uitat chioras prin parc. Desigur in toate zilele cand vin de la servicu ies in parc. Nu mai am timp sa ma schimb si atunci sunt cu acceasi pantofi de la servicu. Ma uit chioras la toata lumea, probabil. Cred ca fiecare are problemele, treaba lui, nu stiu cati se uita intr-un fel anume la parintii tineri.

Ca sa fiu sincera, mie nu-mi plac exagerarile. Nu stiu daca sunt sau doar par tanara, dar nu ma intereseaza parintii tineri, doar nu am eu grija lor.

www.babiesonline.com/babies/o/oana/" target="_blank">6 ani - 14 februarie 2006

addinel spune:

si eu sunt de parere ca varsta nu conteaza. orice varsta e potrivita pentru a avea un copil, daca ti-l doresti. avantaje si dezavantaje sunt si daca il faci tanar si daca il faci mai la 30 de ani.

eu nu am inca copii, dar imi doresc unul foarte tare. uneori regret ca nu am fost o mama tanara, dar asta este viata! oricand ar veni, un copil este binevenit!

nunta mea

georgi75 spune:

Admir parintii tineri si nu am de ce sa-i privesc chioras.Isi iubesc copiii si ei.Ii admir ca au curaj sa faca un copil pentru ca stim cu totii ce inseamna asta.
Eu am nascut la 28 de ani.Sincer spun, imi pare rau acum ca nu am facut un bebe mai devreme.


Zambeste!Maine poate fi mai rau.

Georgiana-mami de Stefania(2,2 ani)

Avem si POZE

Jocelyn spune:

Depinde si de maturitatea fiecarui cuplu. Sunt cupluri mai mature la 20 de ani decat unii la 30.

Daca esti dispus si in stare sa iti asumi responsabilitatea cresterii si educarii unui copil este foarte bine fiindca altfel, oricat de frumos ar fi sa ai un copil daca e prea devreme si il simti ca pe o corvoada, nu mai poate fi o bucurie si copilul va simti acest lucru.

In ceea ce ma priveste, consider ca exista un timp pentru toate lucrurile si nu mi-as fi dorit un copil in perioada facultatii. Nici prea devreme, cand imaturitatea isi spune cuvantul si trebuie sa ramai concentrat asupra altor lucruri si nici prea tarziu cand esti prea nerabdator si consumat fizic si psihic (cazul profei de nu stiu cati ani) sa il mai educi cum trebuie. Cred ca trebuie sa existe un echilibru.

Dar nu vad nimic anormal in a avea un copil la 24 de ani. Si nu cred ca lumea se uita chioras, poate ti se pare? Si, la urma urmei, daca voi sunteti parinti tineri si va bucurati de asta, de ce sa va pese de lumea din parc??

Mie mi se pare trist pentru acei parinti (tineri sau nu) care ajung sa-si dea copiii sa fie crescuti de bunici, in alt oras si sa se vada in an in pasti. Sigur ca bunicii il pot creste foarte bine, dar nimic nu se compara cu legatura copil-parinte si cred ca daca faci un copil te gandesti inainte ce si cum, nu il trimiti in alt oras pe perioada nedeterminata :( . Or fi situatii grele, nu zic nu, dar mi se pare f.f.trist.

If you don't like something, change it. If you can't change it, change your attitude. Don't complain.

szivarvany spune:

Eu vroiam sa fiu o mamica tanara, am programat ca bb sa vina cand implinesc 24 de ani ... doar ca s-a lasat asteptata fi`mea si a venit cand aveam deja 26 de ani iar sotul 30.
Nu ma uit chioras la nimeni, eventual cu o urma mica -mica de invidie ca sunt mamici de varsta mea cu 2,3 copii


Daria & Giulia (2004 08 16)

Elise spune:

Eu am prieteni care au avut copii pe la 20 de ani - evident, neprogramatzi - dar sincer am ajuns sa ii invidiez.
De ce?
Pentru ca par sa aiba alta disponibilitate fata de cuplurile mai in virsta.
Au mai multa energie - si sint copii care necesita o gramada de energie.
Au mai mult kef sa se puna la mintea lor si sa se tavaleasca cu ei pe jos.
Trateaza lucrurile cu mai mare usurintza - mai exact, nu se panicheaza asa repede ca a stranutat copilul - si sint mai veseli.
Au alt tonus, iar copiii, fiind crescuti intr-un mediu mai "vioi", au alt tonus la rindul lor.

Intr-un fel, se maturizeaza impreuna.
Si mie asta mi se pare cea mai fericita situatie.

Sint convinsa ca exista si neajunsuri, am auzit de la mame tinere oarece regrete ca atunci cind altii de aceeasi virsta erau in discoteci ele spalau scutece.
Insa mie astea treaba asta cu discoteca si distractia mi se pare oarecum nerelevanta vs. cresterea unui copil - desigur, sint subiectiva....

In alta ordine de idei, nu cred ca iti trebuie foarte multi bani sa cresti bine un copil.
Cred ca iti trebuie foarte multa dragoste.
Stiu o gramada de odrasle care au avut de toate, mai putin atentia parintilor, care aveau afaceri si alte preocupari, si s-au dezvoltat intr-un mod nefericit.
La fel de bine sint multi copii crescuti la tzara, "la gramada" din care au iesit oameni ca lumea.

Valorile pe care le transmiti copilului tau n-au nimic de-a face cu situatia materiala.
Extrapolind, consider ca atita timp cat nu esti aurolac iti poti permite un copil.

Elise

Littlelight spune:

Bine v-am gasit!
Din punctul meu de vedere nu exista o varsta optima pentru a deveni parinte...sigur,parerea specialistilor e alta...insa eu cred ca devenim parinti atunci cand cineva mai presus de noi hotaraste ca suntem pregatiti pentru asta.
Imi veti spune,probabil,ca e o chestie rasuflata...mai ales in zilele noastre,cand totul se calculeaza cu precizie...Dar asta e parerea mea si nu trebuie s-o impartaseasca toata lumea...
Am cunoscut parinti foarte tineri,care si-au crescut si educat copiii mai bine decat unii mai maturi,cu mai multa "scoala a vietii".
Cam atat...

mamica dulce spune:

jocelyn,cata dreptate ai.!Eu am facut copilul la 22 de ani jumate.Asa a fost sa fie,neprogramat,dar mai reusit nu se putea.Imediat dupa licenta am venit in germania si de atunci..stau in casa si imi cresc copilul.Sunt fericita ca am fost cu el in fiecare zi,nu mi-a fost usor,mai mult singura si neimplinita in alte aspecte,dar,de fiecare data cand,parintii mei,fideli traditiei romanesti, s-au oferit sa.-l ia pe marc sa-l creasca un an-doi,sau macar o jumatate de an,sau cateva luni,oricat numai sa am timp sa fac ceva pentru mine..nu am vrut si nu am putut si ma bucur ca a fost asa.La toamna puiul meu o sa fie deja "in anul doi" la gradinita,aproape 4 anisori,eu o sa am 26 de ani si sunt inca tanara si gata sa ma zbat si pentru mine.Bineinteles ca nu o sa mai am aceleasi avantaje ca la 22 de ani(in primul rand memoria nestimulata,creierul odihnit,avantajul varstei,riscurile de varsat de vant la gradi si pe nimeni sa stea o ora cu copilul.. cu care greu iti gasesti un job.. stiti voi )insa per ansamblu sunt fericita.Si implinita si cand ma uit la mitzul meu care ma adora,zic ca as face la fel oricand.As lua-o de la capat oricand,cu el,nu si cu bb2 dar asta e deja alt subiect.Bineinteles,nu m-as fi suparat sa ii am pe ai mei la scara vecina,as fi facut mai multe si pentru mine insami,insa nu a fost sa fie.
Ca sa raspund strict la intrebare, parinti tineri..parinti mai trecuti de 30 de ani...atata timp cat sunt fericiti asta e ceea ce conteaza.Sunt avantaje si dezavantaje la orice varsta si nu cred ca e fair sa se faca o clasificare in sensul asta.
Insa recunosc ca ma uit si eu "chioras" aici in germania cand vad peste tot pustoaice de 16-17 ani impingand carutul,cateodata cu 2 copii..si ma gandesc ce-o fi fost in capul lor,daca nu s-au inventat condoamele pe strada lor sau daca tentatia de a trai pe banii statului e asa de mare...
Aici stiu macar ca isi permit sa-l creasca,in romania insa m.as ingrozi la un asemenea peisaj.
Ce mi se pare trist e frecventa cu care intalnesti mame singure,ca exemplu numai in grupa lui marc,de 25 de copii,cam jumate sunt cu parintii separati.

Life is not measured by the number of breaths we take,but by the
moments that take our breath away.