emigrarea sufletului
Raspunsuri - Pagina 13
adi2003 spune:
Bine spus! Asteptam continuarea!
Dana P spune:
Lia draga, speram ca nu ne-ai uitat. Te asteptam cu vesti (bune) si continuarea povestii.
Margot spune:
In general este bine ca atunci cand incepi un lucru, sa il duci la bun sfarsit si cat mai repede.Asa ca te rugam nu ne mai lasa sa asteptam atat.Vrem continuarea.Scrii asa de frumos.Macar un episod pe zi.....
Asteapta atata lume, nu-i frumos.
Margot
try spune:
Ha, ha, ha, Margot, hai c-ai fost draguta: "macar un episod pe zi". P-ai te-ai gandit cat ii ia ei sa-l scrie? Ca noi, da, il citim repede, dar...
Dar pe de alta parte,Lia, Margot are dreptate, ne-ai lasat cam de mult cu ochii-n soare. Sper ca esti bine si totul e ok.
"Tot ceea ce nu te doboara, te face mai puternic"
super-lia spune:
Scuze de intarziere!
Dupa aceste lungi scrisori in care sentimentele noastre sau aprins foarte tare iata ca imi cere nr. de telefon.
O zi intreaga nu am facut alceva decat sa stau cu geana pe celular care de cate ori suna afisa un nr. local ceea ce insemna ca nu este telefonul pe care il asteptat.
Seara am ajuns acasa dezamagita. Uite altul care face pe breazul in fata computerului. Ptiu ! Ce ciuda imi era ca investisem asa de mult timp si sentimente . Gata ma lecuisem de internet !
Odata ajunsa acasa de la ferma , asa plina de paie si praf m-am dus direct la computer sa vad daca am sa gasesc macar o explicatie de ce nu ma sunat si am gasit:
My Dearest Lia,
Argh!! I am so disgusted!! I was so very much looking forward to
hearing your sweet voice, but I have been thwarted!!
Don't worry, I am not mad at you, but please do something for me (for
us). I have just tried for an hour to call you. I was totally
unsuccessful. Please contact your phone company and get specific
instructions on what I must do to call you. And then email me the
instructions. I am fairly certain that I must dial the following
numbers:
011 - to get the phonecall out of the USA and to the international
switchboard
40 - Romania's Country Code
The numbers after this I am less sure about.
36? - Not sure about that number; this is Galati's City code. I am not
sure whether your mobile phone needs this number or not. I tried
dialing with this number and without it.
096.xxx-xxx Your Phone Number
So, I tried the following numbers without success:
011-40-096-xxx-xxx
011-40-36-096-xxx-xxx
011-40-96-xxx-xxx
011-40-36-96-xxx-xxx
I direct dialed it from my home. I tried dialing it with operator
assistance (from 3 different companies and 3 different operators).
I am at a loss as how to proceed. Unless your phone company can tell
you (and then you can tell me) what I am doing wrong, we won't be able
to speak to each other until we meet in Bucharest. That would be
unfortunate. I REALLY want to hear the sound of your sweet voice, my
beautiful and darling Cornelia!!
Please write to me soon. You are in my thoughts always, my darling.
Your Loyal and Faithful...
Am sunat si eu si m-am interesat ce nr. trebuie sa formeze i-am scris si l-am rugat sa ma sune a doua zi .
Am vorbit doua ore la telefon. Despre ce? Nu mai stiu ... nimicuri dar vocea lui era minunata. Nu-mi venea sa-mi dezlipesc urechea de telefon. O voce puternica, calda, sexy , calma , amuzanta... imi transmitea asa multe senzatii prin tonul vocii.
Dupa doua ore cu parere de rau a trebuit sa intrerup convorbirea ca aveam alceva programat.
-Cand te pot suna din nou?- ma intreaba
-Maine pe la aceiasi ora sau pe la opt seara e mai bine .
-Nu... cand te pot suna iarasi , astazi.
Am ramas putin trasnita. Astazi? Deja statusem la telefon pentru doua ore ... eu cea care eram asa de scurta si concisa cand aveam o convorbire telefonica ... spuneam ce doream sau ce aveam nevoie sa stiu si apoi clik . Un minut maxim doua ... iar el dupa doua ore vroia sa ma sune din nou...
- Da bineinteles ... suna-ma pe la sapte ... am sa fiu acasa
Eram in al noua cer. Simteam ca plutesc de fericire , aveam asa de multa adrenalina incat daca vroiam as fi putut zbura ... dar imi tineam aripele lipite de corp ca nu cumva sa bulversez comunitatea in care traiam cu fericirea mea.
Mi-am rezolvat rapid treburile si m-am intors acasa. Telefonul a sunat iarasi si ecranul celularului indica "nr. necunoscut" deci era EL. Am petrecut alte cateva ore la telefon. Nu-mi aduc aminte mai nimic din conversatia avuta , probabil am discutat din nou ceea ce ne scrisesem in e-mailuri si cand am inchis telefonul aveam gatul si mana intepenite iar urechile imi erau fierbinti ... Mi-am luat pisica in brate si mi-am fixat bidoanele cu apa calda in locurile inghetate si am adormit fericita ... probabil zambind ...
Nu a durat mult si m-a anuntat ca si-a cumparat biletul de avion. Am sarit in sus de bucurie. Era atata bucurie in sufletul lui cand ma anuntat ca si-a cumparat biletul.... inainte de a avea pasaportul in mana asta drep marturie in ce stare de nebunie ne aduce dragostea.
Luna aprilie a trecut greu de tot de parca fiecare zi se tara cu incetineala melcului.
Zilele mele incepeau la sase sau cinci dimineata cand iubitul meu de peste oceane si mari ma suna sa-mi spuna "Good morning my love" si vorbeam pana la ora sapte cand repede imi faceam un dus cu apa calaie la o temperatura de 15-18 grade , ma machiam putin si din fuga rontaiam un colt de paine si plecam la munca. Seara dadeam fuga acasa , scriam o scrisorica mica catre el si apoi iarasi asteptam telefonul lui si vorbeam cat ne lasa inima. Petreceam in medie patru ore la telefon cu el , zi de zi.
Apoi am inceput sa ma pregatesc pentru venirea lui. Slabisem. Somnul chinuit, munca, fericirea si nerabdarea faceau sa ma topesc ca untul. Nu eram foarte grasa nici inainte asa ca fiecare suta de grame pierduta se observa. Nu aveam pofta de mancare ... nu-mi trebuia nimic ... eram ca un copil care asteapta cu nerabdare o calatorie unde departe unde nu mai fusese niciodata ... EL ma ruga sa mananc asa ca am inceput sa bat iar restaurantele , sa vizitez prietenele ca sa am companie la masa... ca de una singura nu aveam rabdare sa stau pe scaun si sorb dintr-o farfurie cu ciorba.
In una din zile cand mancam o pita cu prietena mea si beam o bere primesc un mesaj pe celular:
"Am aterizat in Bucuresti si abia astept sa te intalnesc"
Australianul era in Romania. Mai erau doar 10 zile pana cand EL avea sa vina deasemea sa ma intalneasca. Am simtit un fior rece pe sira spinarii.
- Ce faci acum? - ma intreaba prietena mea care cunostea situatia foarte bine...
- Nu fac nimic ... vreau sa vad ce face el ...
Intr-o stare de incertitudine ne-am platit consumatia si m-am dus acasa.
Dupa atatea saptamani de tacere el apare si in loc sa ma sune imi trimite un mesaj... eram degustata ...
revin
mamica fericita a unui baietel!
Adela P spune:
draga Lia, eu astept sa revi..asa ca nu sta mult. mor de curiozitate ce turnura au luat lucrurile acum ca ai doi pretendenti care vor sa te intalneasca cam in acelasi timp. uff, stau ca pe jar.
Adela
http://community.webshots.com/user/adela23_1999
danaA spune:
Lia nu ne lasa tocmai acum!
try spune:
dana, m-ai facut sa rad cu lacrimi, auzi "Pupicuru"
"Tot ceea ce nu te doboara, te face mai puternic"
super-lia spune:
Ce comedie.... "Pupicuru" .... sa lesin de ras...aseara mai aveam putin si ma inundam fiind in fata computerului furata de poveste...
Vazand probabil ca nu dau niciun semn de viata imi mai trimite un mesaj:
"Ce-ar fi sa ne intalnim maine in fata unui MC_Donalt in Bucuresti?"
Asta era chiar culmea. Nu ma informeaza absolut deloc despre sosirea lui in Romania, in loc sa ma sune si sa vorbeasca cu mine imi trimite mesaje si pe deasupra imi mai da invitatie si in fata unui MC_Donalt in Bucuresti cand stie ca eu locuiesc la cateva sute de kilometri distanta. De parca viata mea hip-hop-top se aranjeaza dupa ifosele lui. Nu fac nici macar un gest de ai raspunde la mesaj desi ma mancau degetele ca sa-l sun si sa-i spun vreo doua. Dar ma abtin... eram curioasa sa vad pana unde il poate duce prostia.
Dupa cateva ore in sfarsit (recunosc numarul) ma suna. Ma saluta foarte politicos si apoi ma intreaba daca am primit mesajele de la el.
- Bineinteles ca le-am primit.
- Si de ce nu mi-ai raspuns.
- Din mai multe motive , ii spun eu cu putin impertinenta in glas.
- Vii maine in Bucuresti?
Pufaiam ca o locomotiva de draci de aveam.
- Nu ... sunt foarte ocupata... ar fi trebuit sa ma anunti ca vii in Romania ca sa pot sa-mi fac putin liber... dar daca vrei eu sunt de acord sa ne vedem... dar in orasul meu . Eu nu vin la Bucuresti.
Nu i-a placut. Probabil nu se astepta ca eu sa NU fiu topita de bucurie ca el este in Romania. Cine stie cu ce alte fitze tinea corespondenta si care probabil se udau cate un pic de fiecare data cand primea un telefon de la el. Nu a fost de acord sa vina in orasul unde locuiam eu asa ca aceasta convorbire sa incheiat c-am in doi peri. Pe la oara noua seara -in timp ce vorbeam cu celalalt-primesc un mesaj:
"Sunt atat de dezamagit. Am venit atata drum si tu ai fost asa de nepoliticoasa. Sunt foarte trist..."
"Sa fii sanatos!" -am spus in gandul meu si mi-am continuat convorbirea cu cel in care aveam incredere si de care ma mai desparteau doar cateva zile de a fi impreuna.
Intre timp trebuie sa spun ca in afara de cateva persoane nimeni nu stia de divortul meu si de ce aveam eu de gand.
Fusesem contactata intre timp de noua crescatorie de ciuperci si negociasem un salariu de 500 de dolari pentru inceput. Le-am spus ca le dau raspunsul la sfarsitul lunii mai ( ei avea sa inceapa insamantarea ciupercilor in decursul lunii august).
Mama stia ceva dar nu prea multe , oricum ea nu mai prezenta o problema, tatal era cel care trebuia informat asupra schimbarilor si sincer nu stiam cum o sa reactioneze.
Eu si tatal meu nu prea aveam timp sa stam la discutii , dar foarte rar cand vorbeam mai pe larg despre problemele noastre ne intelegeam perfect. Asa a fost si de data asta . Reactia lui a fost una asemanatoare ca a mamei mele . nici unul nu-l placuse in mod deosebit pe fostul meu sot. Era doar acceptat in familie si tratat cum se cuvine, dar felul lui de-a fi pe parcursul anilor nu l-a apropiat prea mult de sufletul lor. Stiau ca nu sunt fericita si ca el nu-i pentru mine. Parintii stiu... simt... dar nu au curajul sa spuna. Ei nu au avut curajul sa-mi spuna... dar oricum asta e viata.
I-am anuntat ca s-ar putea ca cineva din America sa vina sa ma intalneasca , si daca lucrurile merg bine s-ar putea ca un picior de american sa le calce ograda. Erau uimiti, zapaciti de vestile si intorsatura lucrurilor. probabil faptul ca le-am spus de divortul meu cu atata calm, dupa ce totul intre mine si fostul meu sot se incheiase, prezentandu-le viitorul intr-o lumina favorabila - aveam posibilitatea sa-mi iau casa mea, sa am slujba buna pentru ceva timp pana cand o alta oportunitate de afacere se ivi la mijloc, aveam ceva utilaje agricole care imi aducea bani constant - i-a facut sa ia situatia mai usor.
Oricum cand am plecat, dupa un weekend petrecut impreuna , tatal meu ma condus pana la gara -doar asa de placere- si l-am simtit foarte detasat si increzator in mine.
Aveam inima usoara , parintii mei aveau incredere in mine si nu m-au condamnat pentru hotararile luate.
Una din prietenele mele cand i-am spus ca am refuzat sa ma intalnesc cu australianul reactia ei a fost:
- Esti o proasta si o fraiera. Ce iti cadea ceva daca mergea-i la o intalnire cu el.
- Dar daca eu nu am incredere in el, daca nu simt nimic, de ce sa ma intalnesc cu el?
Poate avea dreptate . Cine stie ce pierdusem.... Dar eu simteam cu toata fiinta ca drumul meu este altul si nu cel in care as fi fost insotita de australian.
Cateva zile mai erau pana aveam sa-mi intalnesc Iubitul pe aeroportul Otopeni. El deja isi parasise orasul pentru a-si vizita niste prieteni in Washinton - o metoda mai usoara de a petrece aceasta ultima saptamana - dar ma suna inca de cateva ori pe zi , convorbiri mai scurte in care ne spuneam cat de nerabdatori suntem sa ne intalnim, sa ne vedem , sa ne imbratisam... sa ne cunoastem...
Cu doua zile inainte m-am mutat din apartamentul sotului la o prietena care cu bucurie se oferise sa ma gazduiasca pentru o perioda de timp mai ales ca ei erau mai tot tumpul pe drumuri si casa era goala , asa ca iata-ma luindu-mi lucrurile si fara nici cel mai mic regret m-am mutat din casa pe care ar fi trebuit sa o simt ca "acasa". Nu era "casa" mea ... era dor un loc in care poposisem o vreme , vreme cu fara prea multe bucurii ... iar acum era timpul sa plec ... si plecam fericita fara sa privesc inapoi.
Singurul regret era ca imi lasam pisica mea scumpa si draga. Pentru ea acolo era 'acasa' si la varsta ei ar fi fost prea mult stres ca sa se acomodeze in o noua casa , unde nu putea sa o las afara de frica sa nu o pierd asa ca am hotarat ca e mai bine sa stea acolo.
La ora 12 noaptea ma sunat din aerport.Era ultimul telefon dintr-un sir lung de convorbiri. Era ultima data cand aveam sa-i aud vocea fara sa-l stiu , fara sa-l fi atins.
Mai erau cateva minute ramase pe cartela iar noi eram emotionati ca doi copii . In ultimile 30 de secunde l-am auzit cum imi spune de nenumarate ori "I love you!"... iar apoi am auzit tonul telefonului. Fiind rezemata de perete am alunecat usor pe podea si atunci m-am rugat din nou..."Doamne fa in asa fel ca totul sa fie bine ... daca ne-ai adus pana aici pe amandoi inseamna ca noi santem facuti sa fim impreuna... ajuta-ne Doamne sa ne cunoastem bine si sa putem lua o hotarare buna pentru viitorul nostru"
Nu am dormit cine stie ce . Mi-am mai probat odata hainele in care urma sa il intampin si pana la urma m-am decis sa port pantaloni urman sfatul prietenii mele : "Fai , pune mana si imbracate cu pantaloni si nu te duce cu cracii astia goi ca nu cumva sa faca atac de cord omul ala!"
Pe drum n-i sa defectat masina - rulmentul de la roata soferului sa spart- asa ca am trecut prin ceva emotii. Noroc ca aveam doua ore la dispozitie pe care n-i le-am petrecut la un garaj mecanic eu fiind cu un ochi pe mecanic si cu unul pe ceas. In sfarsit in Bucuresti ma intalnesc cu prietenii mei la care stateam si care avea sa ma insoteasca la aeroport.
Am ajuns in aeroport exact cand avionul lui aterizase. Fug la toaleta sa ma schimb repede-repede si iata-ne in sala de asteptare lungindu-ne gaturile sa il vedem.
Eram emotionata ... forte emotionata... cum am sa-l intampin? Sa-l pup pe obraz? Sa -l imbratisez? Sa ii intand mana ... habar nu aveam. Cei cu care eram ma tot intrebau la fiecare barbat care se apropia "Nu-i asta?... nici asta nu-i?"
Cea mai dura faza a fost cand prietenul prietenei mele imi spune " Lasa fata nu mai fi asa nervoasa ca daca tu nu-l placi ... eu am sa-l plac ... nu pleaca el de-aici neinsurat..."
Dar iata-l ca apare ... L-am recunoscut imediat...Cand ma vazut a dat drumul la valize si ma cuprins intr-o imbratisare calda si blanda. L-am pupat pe obraji si i-am facut cunostinta cu prietenii mei despre care deja stia cate ceva. Nu-si mai dezlipea ochii de pe mine. Prietena mea foarte amabila ii ofera locul de langa sofer in stimabila ei Dacie.
-OOOO ... no thank you .. Stau unde sta Lia ...Acolo pe bancheta din spate ne-am sarutat pentru prima data. Buzele noastre sau contopit in cel mai frumos sarut.
De foarte multe ori am judecat un barbat dupa modul in care ma saruta si asteptam cu infrigurare si nerabdare primul lui sarut. Era minunat. Buzele moi, pufoase si fierbinti m-au saruta cuminti ...Atunci am stiut ca relatia noastra aveam sanse de izbanda.
La cativa kilometri de bucuresti ne-am oprit la un restaurant. Mancarea foarte buna dar vai de capul lor ce toaleta aveau. Culmea era ca tocmai atunci ei vopseau un copac in portocaliu. Ne-am distrat copios pe tema asta.
Era 1 mai si la sfarsitul lunii avea sa plece.
A fost impresionat de modul diferit de viata al romanilor. Se trezea in fiecare dimineata ca sa isi facea plimbarea si de fiecare data venea si ma intreba cate ceva; "Ce cautau oamenii aceaia in ghenele de gunoi" "Ale cui sunt cainii si pisicicile din fata blocului" "De ce sunt asa de multi oameni care matura strazile cand o masina ar putea curata strada mult mai repede si mai econom" ... si multe multe altele ...
Am plecat intr-un tur al Transilvaniei si am vizitat muzeele si manastirile si tot ce era de vizitat in drumul nostru.
In sfarsit eram cu cineva cu care puteam sa traiesc . Acum aveam un partener ... un adevarat partener caruia ii pasa de mine ...
Ma indragostisem de el si el era indragostit de mine.
Mergeam in oras, gateam , ne uitam la televizor, vorbeam , dormeam , faceam dragoste ... totul era minunat.
Dar cele 30 de zile trecusera foarte repede ... mai era o saptamana si el avea sa plece... Incepusem sa ma gandesc la plecarea lui , dar el nu spunea nimic ...De fapt nu i-ar fi luat prea mult sa impacheteze ...doar doua ..trei zile...Nici unul din noi nu spunea nimic despre viitor ...viitorul era in ceata...
mamica fericita a unui baietel!