Psihologia copilului - vol. 5

Raspunsuri - Pagina 2

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns aditzu spune:

Buna, imi cer scuze daca s-a mai discutat despre acest subiect
Am o fetitza de 2 ani jumatate Irina , problema cu care ma confrunt este legata de socializarea cu alti copii. Daca cu adulti se socializeaza relativ repede cu copii are mari probleme. Irina este o fetitza care a vorbit foarte repede si este destul precoce in comparatie cu copiii de varsta ei langa care a crescut. Desi cand era mai mica nu-mi spunea se vedea clar ca nu-i face placere sa se joace cu alti copii, iar mai nou imi si zice "nu cu Andrei, nu cu Mihnea , nu cu copii".
Daca merge intr-o vizita unde sunt copii fuge in alta camera , nu sta cu ei si incearca sa se joace singura sau sa ma cheme pe mine. Nu pot sa zic ca toate astea nu au si o explicatie, de-a lungul timpului si-a luat destule imbranceli si ghionturi de la copii, iar ea pur si simplu nu a uitat. Nu este o fire violenta, nu bate copii nu se duce sa ia jucariile din mana altor copii si in general se joaca linsitita, pana vine un copil mai mare sau mai mic ii smulge jucaria din mana si pleaca. Cateodata primeste ceva in schimb si se multumeste cu ce primeste, dar alte ori nici macar atata si se cam oftica.
Mai deunazi trecem pe langa scoala de langa casa, imi zice "uite scoala " la care eu "bla, bla-ul" rigoare "aici o sa inveti sa citesti sa socotesti" etc, la care ea "nu cu copii" .

In toamna vreau s-o dau la gradinita si sper ca pana atunci sa rezolvam aceasta problema.

Pa Adi

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Principesa spune:

Aditzu, comportamentele copilului in raport cu persoanele de aceeasi varsta sunt determinate in mare masura de tipul de atasament. Recomandarea mea este de a face o evaluare in acest sens care poate indica solutiile necesare

Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns aditzu spune:

Buna Principesa,

Am citi cate putin despre tipul de atasament dand o cautare pe forum, dar totusi nu pot sa spun ca sunt pe deplin lamurita.
M-am lamurit ca sunt 2 tipuri securizat si insecurizat, dar mi-e greu sa fac o evaloare in cazul meu.
Ce pot sa-ti spun mai mult este ca eu am stat cu Irina acasa pana la 1 an si 8 luni si acum e cu bona. Comportamentul meu fata de ea a fost destul de permisiv, adica nu spun NU decat la lucruri periculoase in sens ca daca Irina azi vrea sa vada cum se aprinde becul, o las spre deosebire de tasu' care e putin mai restrictiv si merge pe principiu intrerupatorul nu e jucarie. Asta face clar diferenta intre noi si Irina ma prefera pe mine dar pe de alta parte autoritatea mea in fata ei e mai mica fata de a lu' tasu asa ca suntem unul rau si unul bun in casa. Asta ar fi un aspect, altul este ca m-am jucat si ma joc foarte mult cu ea , atat seara cat si in week-end.
Mult timp ne-am jucat numai impreuna, dar totusi de vre-o 2 luni a inceput sa se joace si singura o scurta perioada de timp.

De mica a fost foarte stresata de straini, la inceput in prima juma de ora statea numai de gatul meu dar cu timpul s-a ameliorat oricum acum ii trebuie o perioada de minim juma de ora sa se adapteze, dar e OK, nu se omoara cu vorba cu ei sau sa se lase la ei in brate , dar totusi vorbeste cu mine in prezenta lor , la Mos Craciun a zis poezie destul de sigura pe ea.

Aditzu

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Principesa spune:

Pe baza informatiilor relatate de altcineva pot sa imi formulez niste ipoteze. Dar pentru a stabili clar tipul de atasament si solutii aferente este nevoie de prezenta copilului si a persoanei care reprezinta o figura de atasament, de preferat principala figura de atasament, in acest caz probabil tu.

Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns giulianne spune:

As avea mare mare nevoie de un sfat.Ma simt pur si simplu neajutorata,si foarte dezamagita,pur si simplu simt ca nu mai stiu ce sa fac.Asadar,sa incep.Am 2 copii,o fetita de 3,5 ani si baiatul de 12 ani.Despre el vrea sa va vorbesc.Este un baiat vesel si poate prea copilaros ca altii de varsta lui,dar nu asta e problema mea.Problema mea e scoala,si anume comportamentul lui in timpul orelor,in fata profesorilor.E in clasa a V a.De cate ori merge sotul la scoala toti profesorii care il intalnesc se plang de el,ca deranjeaza ora.Rade f. mult,de orice,il distreza orice si mai nou face pe mascariciul clasei.Imi vine sa plang si acum cand ma gandesc.Imi facusem atatea sperante cu el,m-am ocupat f. mult de el din clasa I.Tot timpul ii era dat ca exemplu caietul pt. ca scrie f frumos.Anul trecut a luat nota cea mai mare din clasa la concursul cangurul,deci vreau sa intelege-ti ca este un copil supravegheat.Anul acesta are note de 3 si 4 din cauza comportamentului.Are in clasa un elev nou care este repetent si cu probleme mintale(l-a adus diriginta,care este psiholog),nu stiu daca are relevanta chestia asta,pt. ca el si acasa cu mama mea care l-a crescut de mic are acest comportament f. f. uratsi anume se maimutareste,refuza orice este rugat,de la mancare la scrisul temelor.As vrea sa retineti ca nu suntem o familie dezorganizata,suntem o fam.cu credinta in D-zeu ,iubitoare,cu conditii f. bune pt.ei ca si copii.E pedepsit de f. mult timp ,ieri i-am confiscat si hainele bune,si tot de ieri il iau cu mine la servici dupa-masa,nu-l mai las cu mama acasa.Mi-e frica sa nu copieze si fata comportamentul lui.Azi discut cu el ce ma deranjeaza la el, cel mai frumos posibil,il rog frumos sa inceteze ,el imi promite ca nu mai face si maine o ia de la-nceput.L-am si batut ,am vorbit si frumos,sotul la fel nu este un om violent(in 12 ani l-a batut de 2 ori).Stau si ma gandesc la generatia mea,eram mult mai cuminti ,mult mai respectuosi ,la scoala nici nu mai vb.Astept sfaturile voastre pt.ca simt o durere in suflet f. mare.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Cristina A spune:

Doamnelor - multumesc ca existati! Sper sa aveti solutii si pentru problemele noastre care nu par atat de dramatice in fata altora postate aici. Am doua mandre minunate pe care le iubesc cu toata fiinta mea - Teodora in varsta de 9ani si 5luni si Ilinca in varsta de un an si o luna.
Problema nr1:din augustul trecut de cand am fost la mare mica Ilinca s-a cam invatat sa doarma cu noi in pat - vina ne apartine este evident - va rog sa ma invatati ce sa fac sa nu mai doarma cu noi. Teo a fost un bb inger- a dormit mult si in camera separata de a noastra si nu am avut nici un fel de probleme cu ea la capitolul somn. Ilinca are si ea un fel de tabiet pe langa culcare : facem baita, unde ne jucam min 10 min, ne imbracam si o alaptez. De cele mai multe ori adoarme la san in patul nostru, undeva in jurul orei 22 - 23; daca am avut nesansa sa adoarma dupa amiaza tarziu (17 -19) ora de culcare se muta catre 23 - 24 chiar daca ii fac baita mai devreme. Dupa ce adoarme ramane in patul nostru pana pe la 1 cand mai cere inca un laptic, iar dupa laptic ajunge in patutul ei; pe la 3 mai cere un laptic si (din cauza oboselii prefer sa ii dau in pozitia culcat) ajunge iar in patul nostru unde ramane pana dimineata pentru ca de la 3 pana dimineata mai cere laptic Dumnezeu stie de cate ori - asa ca mi-a fost mai usor sa o am langa mine si sa fiu mai rapida la solicitarile ei. Mai trebuie sa stiti ca daca pe Teo nu am putut-o alapta decat 6 saptamani din cauza unei mastite, pe Ilinca am alaptat-o cu toata dragostea si imi doresc sa o fac cat mai mult. De altfel nici nu prea a vrut biberon, iar apa bea foarte putina din cescuta. In concluzie va rog sa-mi spuneti cum sa fac sa nu mai doarma cu noi in pat? Trebuie sa va mai spun ca somnul de pranz il facem impreuna, cand nu are chef de somn o legan pe picioare, iar noaptea ne cauta cu piciorutele si cu manutele cu precadere in intervalul - 3- dimineata.
Problema nr.2este putin mai acuta si are ca subiect relatia mea cu Teodora fetita de 9 ani jjumate. Inainte de a o cunoaste pe Ilincuta, Teo m-a intrebat daca am sa o mai iubesc la fel, iar eu m-am amuzat la acel moment si am asigurat-o ca toti bb-lushii vin cu dragoste la pachet asa ca nu vom avea probleme. Numai caaa... a venit Ilinca si Teo a vrut tot atata atentie cat si ea, iar eu... nu prea am mai putut, si a cam inceput razboiul intre noi. Nu pot sa spun ca am un copil dificil - ba chair este o dulceata de fetita - are numai FB la scoala, ia si lectii de pian, face si karate, cateodata ma si mir de cate poate duce bietul copil. Numai ca apar situatii tensionate atunci cand trebuie facute lectii, dar sunt desene, trebuie sa ne culcam dar... vrem sa citim sau sa desenam, vrem sa ne imbracam altfel decat ar fi ok si atunci intre noi sar scantei. Pentru ca tatal Teodorei este adeptul democratiei in familie (democratie pigmentata cu lungi discutii pro si contra viguros argumentate), pentru ca mai exista si bunica partinitoare si pentru ca timpul meu parca intra la apa in fiecare zi cand apare un conflict de idei eu nu sunt in stare decat sa folosesc un ton ridicat si ostil. Este evident ca pe moment obtin ce vreau numai ca sunt constienta ca nu e ok pentru Teo pentru ca de cele mai multe ori conflictele de acest fel se termina cu lacrimi. CE MA FAC? ca sa pot fi mai calma si ca sa gasesc cale libera spre sufletul fetitei mele? Nu pot sa spun ca nu o iubesc numai ca mi se pare ca ma sufoca cu atentia pe care o cere de la mine, mi se pare uneori ca vorbeste prea mult, cateodata vrea sa o jughinesc asa cum fac cu sora-sa iar eu nu-mi doresc decat sa fug 24 de ore si sa nu mai stiu de nimeni si de nimic - lucru practic imposibil pentru ca pe Ilinca o alaptez.Sunt constienta ca problemele mele sunt minore poate fata de altele dar pentru noi sunt o mica drama si mi-as dori sa le pot rezolva cu ajutorul vostru.
Problema nr.3 este chiar o problema minora dar ma tem de urmarile ei in timp. Teodora este foarte zgarcita si calica - nu gasesc un termen mai apropiat asa ca voi exemplifica. Am incercat de-a lungul timpului sa-i satisfac toate dorintele, bineinteles in limitele bunului simt si ale bugetului nostru care este undeva spre mediu - astfel ca mandra noastra a cam primit tot ce si-a dorit ; numai ca nu prea vrea sa imparte din lucrurile ei (pot fi jucarii, creioane colorate, pixuri, dulciuri) cu nimeni, ba inca imi spune ca ea este atasata de fiecare lucru si tine la el indiferent ca acel lucru s-a stricat sau e urat sau nu ii mai trebuie. Duminica trecuta m-a rugat sa ii cumpar o bentita ca are numai 5, iar pixurile cu sclipici nu le foloseste la scoala de teama ca se consuma (si are vreo 3 seturi de pixuri cu sclipici), apoi jucariile ajung in patul ei mai ceva ca un banut atras de magnet, chiar si jucariile de plus ale sorei ei au poposit intai in patul ei si dupa ceva parlamentari au ajuns la proprietara de drept. Evident ca aceasta atitudine nu poate aduce nimic bun astfel ca mandra mea mi s-a plans ca nu prea e populara la scoala si nu prea are prieteni - degeaba am incercat eu sa ii explic ca trebuie sa fie prietenoasa si darnica se pare ca nu am gasit calea cea buna sa rezolv aceasta problema. Poate ma ajutati voi. Ba inca intr-o zi a inceput sa planga si sa-mi spuna ca fetele din clasa rad de ea si de prietena ei ca nu au bani de cheltuiala si nu merg la chioscul din incinta scolii - iar cand am incercat sa ii explic ca nu banii sunt importanti mi-a spus ca are colege care au la ele cate 50.000lei in fiecare zi. Ar fi simplu pentru mine sa ii dau zilnic o anumita suma si sa scap numai ca sunt convinsa ca nu aici este rezolvarea. Cred ca am reusit sa o conving si pe Teodora de acest lucru numai ca inca nu am gasit calea de a deveni mai populara in clasa si nu numai. Astept sfaturile voastre si va rog sa nu radeti - chiar daca par niste false probleme - pentru mine sunt niste mici drame.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Principesa spune:

Giulianne, comportamentul de mascarici al baietelului tau are scopulde a atrage atentia asupra lui. Nu mi se pare ca este o problema care sa se refere la diferenta dintre generatii. Faptul ca insa mentionezi acest aspect poate indica faptul ca pentru tine este important ca baietelul sa se incadreze intre niste parametri importanti pentru tine pe care i-ai respectat cu strictete tu la randul tau.
Poate baietelul tau are nevoie de mai multa atentie neconditionata, mai multa afectiune, mai mult timp petrecut impreuna cu el si in afara timpului acordat scolii, cu ambii parinti.
Comportamentul lui scolar are un scop, este un mesaj exprimat intr-un limbaj codat. Il doare ceva si nu stie cum sa spuna asta. De aceea nu este suficient ca tu sa ii ceri sa renunte la acele comportamente. Poate el chiar incearca sa faca asta, insa are o nevoie nesatisfacuta si asta este singura cale pe care a gasit-o de a-si reduce tensiunea. Asa ca impreuna descoperiti ce ii lipseste si cum altfel ar putea el sa primeasca ce ii lipseste si in acel moment se vor reduce acele comportamente la scoala.
Din mesajul tau reiese mai degraba faptul ca esti dezamagita de comportamentul lui in raport cu aseptarile tale, cu efortul pe care l-ai investit in performanta lui scolara.
Sa ne apropiem de copii cu multa iubire si intelegere, cu empatie si respect, sa le acordam credit si sa le oferim suportul pentru a spune ce ii doare si ce au nevoie.

Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Principesa spune:

Cristina A, nu vad nimic de ras in situatiile descrise de tine pt ca sunt serioase.
Pt Problema 1. La aceasta varsta se trezeste cam des Ilinca pt a fi alaptata. Deci alaptatul nu mai este o nevoie la ea, ci o dorinta. Iar parintii este bine sa nu raspunda la toate dorintele copiilor lor pt ca ii vor mentine in credinta omnipotentei si in dependenta. Incepe prin a-i reduce frecventa alaptarii nocturne. Intrebarea ta in aceste conditii cred ca trebuie reformulata. Tu stii ca pt a nu mai dormi cu voi in pat poti sa o pui in patut. Dar alaptand-o atat de des probabil tu ai dormi mai mult pe hol. Deci cum sa faci pt a nu mai alapta asa des noaptea? Va trebui sa nu cedezi atunci cand ea se va trezi pt a fi alaptata. Nici ea nu se odihneste bine trezindu-se asa des.
Pt problema 2. E buna si democratia, dar nu in exces. Nu totul se negociaza cu un copil de aceasta varsta. Unele limite este bine sa fie clare si prestabilite. Intrezaresc o autoritate insuficienta a ta in fata ei? Pe care o compensezi ridicand tonul? Pt ca daca se intampla asa, solutia nu este foarte eficienta. Si Teo iti va forta limitele pentru ca stie ca nu sunt foarte ferme.
Problemele tale nu sunt minore, sunt problemele cotidiene ale unei mame cu 2 copii. Iar pentru confortul tau si al copiilor tai este bine sa acorzi timp saptamanal si nevoilor tale pentru ca altfel ajungi la senzatia de sufocare.
Problema 3. Vezi ce o face pe ea sa acorde atata semnificatie obiectelor. Poate este vorba de investire afectiva pt ca le-a primit de la voi.
Vezi ce beneficii deriva pentru ea din a fi considerata populara si cum altfel ar putea obtine acele beneficii.

Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ioana2004 spune:

buna ziua
despre fiica mea ,Ioana de 1 an si 3 luni aproape...sa va spun ca ,e mica dar are o chestie tare ciudata stie sa ia lucruri dar nu da niciunul;ascunde lucruri pe sub paturi....nu des dar o face....
e o mica scorpioana(23oct2004)poate fi si influenta zodiei ei?
va pup pe toate...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns giulianne spune:

Principesa iti multumesc pentru raspuns.Da, sunt dezamagita de el pentru ca nu m-am asteptat sa fie asa obraznic in ore,si cu maica-mea.Dupa ce i-am facut observatie,in urmatoarea zi ,ne-a chemat profa de romana ca in timpul orei arunca cu biletele si in timpul tezei radea la un coleg si ii v-a scadea un punct.Sti, daca ar lua note mici pentru ca nu stie ,dar asta ma deranjeaza ,ca ia note proaste pentru ca deranjeaza ora.Are 8,3,3,4 la romana si doamna zice la fel ca mine,nu pentru ca nu stie.La mate la fel 8,8,4,4,profesorul zice ca nu-l poate tine atent mai mult de 30 min.Mama mea locuieste cu noi si nu mai vrea sa ramana cu el cat noi suntem la servici.Este f. suparata pe el.Se stramba la ea,o ingana si am hotarat sa nu-l mai las cu ea.Nu vreau sa vada si fata acest comportament, sa ajunga si ea sa faca asa.De mic n-a fost un copil linistit.NU stiu ce tactica sa mai adopt ,nu stiu cum sa ma mai port cu el.Vorbesti cu el si maine e la fel.Nu stiu ce sa mai zic.El intr-o seara plangea ca l-au facut colegii de fotbal chior,ca-i zic chiorul,si in clasa lui la romana cineva a facut o propozitie :Denis este chior.El are intr-adevar strabism la un ochi si poarta ochelari de corectie,nu se vede decat atunci cand este obosit.Crezi ca are vreo cauza chestia asta,sa-si fi pierdut increderea in el?A,si inca ceva,acum intr-o seara imi punea o intrebare de genul...fetele la ce se uita cand spun ca un baiat e dragut?Incepe pubertatea?In 27 implineste 12 ani.Ce sfat imi dai, sa-i tin ziua?Legat de afectiune si de program extra,suntem ok.Iti multumesc inca o data!

Mergi la inceput