cum scap de fantomele trecutului?

cum scap de fantomele trecutului? | Autor: ra_mata

Link direct la acest mesaj

r

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Ioana Sora spune:

Ra-mata, as vrea sa-ti pot raspunde, dar nici eu nu am gasit raspunsuri la problemele astea. Ma consolez u gandul ca vor disparea de la sine in clipa in care intr-adevar voi fi gasit pe cineva care sa ma soata din "ceatza" asta, deci cineva care sa ma faca sa-l iubesc si care sa ma iubeasca.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns inca o zi spune:

ruxi,am sa indraznesc sa iti scriu si eu cateva randuri.stiu povestea ta,am citit postarea ta in erioada aceea cand s-a intamplat ca sotul tau sa te anunte ca a pierdut apartamentul la casino.
acum am citit ce ai scris si as vrea sa iti spun ca eu cred ca vei putea trece peste aceste ´´sechele´´,cum tu le numesti,eu nu le-as numi chiar sechele,poate doar o incercarea a subconstientului de a se apara de un nou esec.eu cred ca atunci cand vei inatalni un barbat care sa fie pe placul tau si tu pe al lui, nu vei mai fii nevoita sa fii asa dura sau exagerata.uite, de exemplu cu tanarul cu care esti,poate ca o problema ar fi rezolvata daca lui i-ar place copii si ar petrece mai mult timp cu voi ( cu tine si cu cel mic),dar pt ca nu e asa, de aici apar discutii,cred ca si eu as fi asa.scriai ca e greu sa inatlnesti un barbat care sa accepte situatia,adica copilul.da, poate ca da,dar imposibil nu e.poate ca daca ai intalni un barbat care sa aiba si el un copil si sa fie singur,ar fi mai usor pt amandoi.sa nu te superi pt ce iti scriu,dar eu daca as fi in locul tau si as vedea ca tipul cu care ma intalnesc nu accepta copilul,nu vrea sa se casatoreasca....as cauta mai departe.nu m-as opri la acesta relatie,as lasa usa deschisa si pt alti posibili parteneri care sa vrea sa isi faca o familei, sa accepte copilul (sa-i placa copii), sa fie pt o realtie de viitor.
chiar am vazut pozele tale si eu te consider o persoana draguta,deci...fizicul te poate ajuta sa nu te lasi pana nu vei gasi ceva care sa corespunda cu asteptarile tale,iar cand asta se va intampla,nu vei mai fii asa,iti vei recastiga incredera in cel cu care vei fi,nu vei mai fii asa dura si aspra fata de el.eu zic ca comportamentul tau se naste nu doar din cauza experientei cu fostul sot,ci si din cauza faptului ca cel cu care esti,poate nu se ridica la asteptarile tale!
mult noroc!!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns inca o zi spune:

of!ruxi,intr-un fel ai dreptate in ceea ce ai scris,dar ca esti dificila...poate suna aiurea,dar eu nu vad in asta un defect.pt mine un om dificile e un om,o persoana care are personalitate si nu se lasa calcat in picioare de cei din jur,acceptand orice numai ca sa nu fie singur sau sa nu-si piarda ´´simpatia´´ celor din jur.eu am obervat ca majoritatea celor despre care se spune ca sunt dificili, sunt oameni independenti, care se au o personalitate puternica, cu care ,poate, nu e tocmai asa de usor de trait,dar...poate fi frumos daca isi gasesc persoana potrivita!
ceea ce tu ai scris cu referire la barbati , si anume ca multi care aud de existenta unui copil in viata....stramba din nas....sunt convinsa ca mai exista si exceptii care sa nu fie asa,totul e sa ....se lase gasiti....
nu stiu daca gresesc in ceea ce voi afirma in urmatoarele randuri,dar am observat ca ,aici de exemplu ,in germania,barbatii nu sunt asa din acest punct de vedere.nu-i deranjeaza existenta unui copil in viata femeii,cunosc tare multe cazuri in care ea a avut unul,doi copii, el nici unul si nu l-a deranjat,ba s-au casatorit si se inteleg bine.or fi romanii nostri mai comozi??le e frica sa-si asume responsabilitatea???am obervat asta in multe cazuri si asa am ajuns sa-i compar cu cei de aici ( care au si ei defectele lor,evident).

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns marcellinna spune:

Draga mea. Stiu povestea ta si cred ca stiu si prin ce treci acum.
Ai vrea siguranta...acea siguranta exprimata de prezenta unui om alaturi de tine.
E normal sa vrei un barbat alaturi,sa-i zic asa unul intreg doar pt tine in tot si in toate.
Ruptura de sotul tau a fost brusca si dureroasa .Dezamagirea ce ai simtit-o ca rezultat al iresponsabilitatii lui... nici nu stiu cum sa o denumesc.
Pe buna dreptate ai standarde de un anumit nivel si pretinzi o anumita maturitate de la omul ce pe viitor sa-ti fie alaturi.
Esti in faza in care nu prea vezi nimic "pe piata " ca sa ma exprim un pic plastic (dar nu cu rautate),care sa intre in standardele tale.
Esti inca tanara si frumoasa (si cred ca vei mai fi multi ani deacum inainte in ciuda anilor ce vor trece)..Ai vrea sa gasesti cat mai curand ceea ce ai pierdut.
In acest moment ai aceasta relatie cu acel baiat ,care dupa cum povestesti nu intra in standardele tale.Sti ca nu vei putea avea un viitor cu el.Traieste aceasta relatie asa cum trebuie sa o traiesti.Baniuesc ca sti ca nu e cazul sa te implici prea mult si cred ca si baiatul o stie.
Ce pot sa-ti zic?Toate cele ce la un moment dat am trecut prin faza in care treci tu acum si nu e usor deloc.
Tu nu ai "sechele".In momentul in care vei da peste omul potrivit acestea vor fi chiar atu-urile tale si vor fi tocmai ceea ce va vor lega mai mult.


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns pisik 4ever spune:

nici aici barbatii nu "stramba din nas" daca partenera are unul sau mai multi copii. cred ca e o problema in educatia din ro. eu discutam cu sotul meu si imi spunea ca daca divortam nici nu se gandeste sa nu facem garda partajata, adica jumate din timp la mine, jumate la el. cati dintre barbatii din ro ar cere asta in cazul unui divort si cati ar rasufla usurati ca ar vedea copilul o data pe saptamana sa-l scoata la plimbarica, nu sa stea langa el cand e trist sau bolnav?

daca vrem ca situatia sa se schimbe, trebuie sa schimbam felul in care educam baieteii de azi, barbatii de maine.

You're unique. Just like anyone else.
... si bursuca 08.05.05

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns chatonel spune:

:) e normal sa nu ierti nimic, cind ai fost asa de tare dezamagita. Dar, ca de obicei, timpul le rezolva pe toate.
Capul sus si mergi inainte!

Toulouse, la ville rose


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns babyblue spune:

eu zic ca cel mai bine te-ai potrivi cu un barbat mai in varsta ca tine, cel putin 32-33 de ani...
tu ai 28 de ani, esti independenta din ce povestesti, ai casa ta, masina ta...o viata cat de cat implinita. si pe matei, care nu cred eu sa fie un defect pt o femeie. e copilul tau si punct! tu din start trebuie sa cauti barbati care au capacitatea sa inteleaga asta. nu flacaiasi care te plac pt ca esti frumoasa sau sexi sau mai stiu eu ce...

nu stiu ce sa zic de tipul cu care esti...poate te agati de el pt ca ai o nevoie maxima de afectiune...nu prea cred insa ca isi va asuma el vreo responsabilitate pt tine.dar poate vb cu pacat...

ma uitam la pozele tale si imi pari o femeie super ok.mi se pare ca esti o femeie atragatoare, cu sex apeal...si sunt sigura ca dc ai putina rabdare, o sa iti gasesti un barbat mai mult decat ok. eu zic ca tu trebuie sa cauti un "tata pt matei si un barbat pt tine"...un produs "all in one"...ca nu merge fara. intai barbatul si apoi taticul...cum ziceam "all in one". dc exista? nu stiu...mama zice ca fiecare om isi are perechea lui la un mom dat. e chestie de rabdare.

nu prea cred ca pot eu sa te ajut cu ceva, dar oricum capul sus! eu sunt alaturi de tine.:)

pupici.

Babyblue va pupa pe toti!! Iata pozele mele:
http://community.webshots.com/user/fucsia4u

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns marcellinna spune:

quote:
Originally posted by ra_mata



Dar stii ce ma sperie, cumva? Ca ai dreptate si cand zici:

""Sti ca nu vei putea avea un viitor cu el.Traieste aceasta relatie asa cum trebuie sa o traiesti.Baniuesc ca sti ca nu e cazul sa te implici prea mult si cred ca si baiatul o stie.""

Ma sperie gandul ca trebuie sa mai caut, ca tot mai am de suferit, ca iar investesc niste sentimente si o sa imi para poate rau. Chiar e un tip de treaba, dar probabil ca asta nu o fi suficient ...

Cum ati trait voi relatiile post casatorie, cat de tare v-au marcat, sau vi se pare ca ati gasit un om cu adevarat?


ra_mata

http://photos.yahoo.com/ra_mata



Foloseste acest timp pt tine.Nu investi sentimente acolo unde sti si tu ca se vor risipi si nu te mai gandi la cat timp mai e nevoie sa treaca pana vei gasi un om potrivit pt tine.Nu e cazul sa-ti faci calcule legate de timp.Inca nu ai nici 30 de ani.
In schimb esti libera sa faci alegerea potrivita.
Depinde doar de tine sa nu suferi.
In loc sa te intrebi cat vei mai avea de suferit,mai bine uita-te in jurul tau:ai o casa,ai un serviciu,ai un copil pe care-l iubesti si te iubeste,ai o masina,apoi uita-te in oglinda si spune-ti "sunt tanara si frumoasa si sunt propriul meu stapan"...nu stiu cum sa-ti mai explic ca sa nu fiu inteleasa gresit.
Nu zic sa treci in extreme "periculoase" departe de mine gandul.
Traieste-ti relatia asta si cele viitoare pt ceea ce sunt,cu sufletul impacat si cu un pic de detasare si de ce nu chiar cu un pic de discretie.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mariana_1976 spune:

Ra-mata,
Sa stii ca in tarile nordice exista o multimeeeeee de familii formate din sot si sotie care nu sunt la prima casatorie si au amindoi proprii copii.In general fac si copii impreuna pe la virste in jur de 40 de ani.

Verisoara mea a avut aici o astfel de experienta si a intilnit un om extraordinar tata a 4(!!da,ai citit corect,4 copii!!.Acest domn i-a marturisit de la bun inceput cit de mult apreciaza faptul ca ea avea deja 2 copii la "activ",adica experienta de viata!
Acum au si copii impreuna si sunt f.fericiti!

Mi-e teama ca in Romania mai exista niste principii invechite inspirate de cei din generatia anterioara...

Nu cred ca are rost sa-ti faci probleme,in general barbatii nu prea sunt atrasi de viata de familie inainte de 30 de ani desi nu as dori sa generalizez.Pe de alta parte sunt de acord cu fetele ca un barbat matur aflat intr-o situatie similara cu a ta te-ar intelege altfel...

iti doresc numai bine

Mariana--->1976
Monica--->1998
Matei--->2001
bb--->feb.2006

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Mariana Cata spune:

Ma aflu intr-o situatie similara, cu diferenta ca am 38 de ani si un adolescent de 17, iar starea de femeie inselata in asteptarile ei se produce pentru a doua oara. Dezamagirea e cu atat mai mare!
Nu vreau sa te sperii...eu doar caut incurajari si sustineri.
Tocmai detasarea de care vorbeau si celelalte incerc sa o dobandesc acum, dupa o perioada de zbucium si de mii de intrebari "De ce?"
De ce mie si de ce din nou?

Mergi la inceput