Il iubesc din tot sufletul

Raspunsuri - Pagina 12

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Adria_ spune:

Paraluta, te admir pentru forta, bunatatea si iubirea pe care le ai in tine. (Sau trebuia sa schimb ordinea: iubirea, bunatatea si forta). Eu cred ca asta inseamna sa ai totul, iar restul considera ca sunt lucruri minore de nebagat in seama. Se uita cineva urat la tine, tu zambeste cat poti tu de frumos, te vei simti in primul rand tu bine. Te jigneste, tu, dimpotriva, gaseste cuvintele cele mai frumoase. Cat crezi ca s-ar putea uita cineva stramb la tine daca zambesti?
Cat despre iubire - esti o norocoasa ca iubesti. Chiar si doi barbati. Cu atat mai bine. In fond,parca se zicea sa ne iubim aproapele ca pe noi insine, nu? Asta cati barbati, femei si copii include, ce zici?

Te imbratisez,
Adriana

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns daniela_daneza spune:

Merit si eu o bomboana!

Paraluta iti doresc curaj si putere sa treci peste toate .

Ca sa raspund la intrebarea ta daca poti iubi 2 barbati in acelasi timp, raspund DA.Se poate.In moduri diferite si alta iubire pt. fiecare.Afirm asta din propria-mi experienta.

Te inteleg cat iti este de greu sa stai peste altul, mai ales daca nu e o persoana tocmai comoda , dar strange din dinti si nu te lasa doborata!

Felicitari pt . lasatul de fumat !

Paste fericit !Toate se rezolva cu dragoste , intelegere si rabdare .
Te sarut!

Dany

'Daca dragoste nu e, nimic nu e!"

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns paraluta spune:

Va multumesc din suflet pentru vorbele frumoase!
Am sa tim cont de ele!
Partea cea mai proasta e ca sotul meu e acum intr-o perioada apatica, in care chiar daca ar sti sa faca ceva, nu prea mai are chef!Probabil de la medicamente, sau sunt urmarile psihozei, sau si una si alta, nu stiu. Si cu asta ma demotiveaza si pe mine! Se cam complace cu situatia lui, ceea ce nu e bine deloc! I-am spus intr-o zi, in care tot vorbea prostii de genul " viata n-are nici un sens, mai bine ma arunc de la etaj!", ca ar trebui sa-i fie rusine sa vorbeasca asa, cata vreme are o familie si o sotie care il sustine si il iubeste, si cata vreme eu vreau copii! Ce sa incepi cu un om ca asta??? - ma intreb eu de multe ori in sinea mea. Pe de alta parte, este un om foarte dragut si iubitor si atent, dar daca nu pot sa-l motivez, la ce folos toate eforturile mele?
Pupici cu lipici pentru toate fetele dragute care ma citesc si ma sustzin!!!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns coraly spune:

Pai atunci ce mai astepti? Fa repede un copil si motiveaza-l! Poate viata lui o sa capete sens atunci.

Coraly si bebe Sergiu

poze 1 an

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns coraly spune:

A, si am uitat sa te intreb. Ai vazut filmul 'A beautiful mind'? Merita!
Acum am citit primul tau post. Daca consideri ca sotul tau e un ratat, de ce mai stai langa el?

Coraly si bebe Sergiu

poze 1 an

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns daniela_daneza spune:

Paraluta , sunt convinsa ca vei reusi sa gasesti cuvintele de imbarbatare pt. sotul tau ...si pt. tine!
Eu cred ca Dumnezeu da aceste incercari oamenilor puternici, ca tine , care vor reusi ....este adevarat ca nimk nu se finalizeaza fara efort.
Deci capul sus si la lupta !
Pupici!
Va fi soare si pe strada ta.

Dany

'Daca dragoste nu e, nimic nu e!"

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Bedrosmart spune:

Paraluta, din cate am inteles esti medic stomatolog, deci cred stii foarte bine care e diferenta dintre ratare, indiferenta, lene, nepasare (si altele, daca e nevoie) si o boala foarte grava, cum e depresia de care sufera sotul tau.

In primul rand, cred ca tu ar trebui sa-ti pui intrebarea daca esti dispusa sa-ti petreci restul vietii langa un om bolnav (pentru ca depresivii nu se prea vindeca, ci doar au perioada mai bune sau mai rele) sau iei decizia ca nu o poti face si atunci pleci de langa el.

Cred ca tu ar trebui sa citesti, sa te documentezi, eventual sa te consulti cu psihiatrul sotului tau sau cu psihologul si sa vezi cum il poti ajuta sa-si revina suficient de mult ca sa poata avea o viata normala.

Cand spune (sau spunea mai demult) ca-i vine sa se arunce pe geam VORBEA SERIOS, nu cum poate o mai facem si noi, cand ne sare tandara sau suntem suparati pe viata. Banuiesc ca asta a si fost motivul pentru care a fost internat intr-o sectie inchisa (adica pericolul de sinucidere), pentru ca nu cred ca era violent, depresivii sunt rareori violenti.

Asa ca, inainte de orice, incearca sa faci urmatorul exercitiu interior: imagineaza-ti ca esti atat de suparata, de nenorocita, de disperata incat SINCER te-ai omori in clipa urmatoare, fara sa mai stai pe ganduri. In momentul in care ai sa reusesti sa ajungi pentru o secunda in starea aceea cumplita, ai sa intelegi o sutime din ceea ce simte sotul tau din cauza bolii de care sufera. Altfel, de cate ori il judeci ca nu e in stare sa faca una sau alta e ca si cum ai judeca un om care n-are un picior pentru ca nu e in stare sa alerge.

Depresivul NU POATE sa invete sau sa munceasca, e epuizat psihic si fizic, plus multe alte suferinte (inclusiv fizice), pe care nu o sa m-apuc sa le enumar aici. Ma mir chiar ca doctorii nu v-au spus ca e cazul sa-si interupa studiile.

In concluzie, cred ca cel mai important este ca tu si restul familiei sa intelegeti ca aveti de-a face cu un om grav bolnav, care are nevoie de ingrijiri indelungate si de multa intelegere. Este adevarat ca e tare greu sa realizezi in ce consta o boala psihica, ca pe el nu-l doare nimic organic, ca-l doare sufletul.

Ti-am scris toate astea pentru ca am avut impresia ca ai tendinta sa-i reprosezi multe lucruri care insa nu tin de firea lui, ci de boala.

Sper ca ti-am fost de folos si ca nu te-ai suparat pe mine pentru franchete!

Iti doresc mult noroc

Bedrosmart

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Adria_ spune:

Bedrosmart, din cate stiu eu depresia se vindeca, mi-a spus-o un psihiatru.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Bedrosmart spune:

Adria, se vindeca episodul acut, e adevarat, dar posibilitatea recaderii ramane mereu prezenta.

In plus, una e sa ai o nevroza depresiva (un fel de astenie de primavara mai accentuata) si alta o psihoza depresiva (cum cred ca a avut sotul Paralutei, din moment ce a necesitat o internare si inca sub supraveghere).

Ma rog, concluzia e ca e vorba despre o boala intr-adevar grava, care trebuie recunoscuta ca atare de cei din jur. Asta nu inseamna, Doamne fereste, ca omul e nebun sau incurabil, nici vorba.

Sper ca acum m-am facut mai bine inteleasa, in nici un caz n-as vrea sa creada Paraluta ca nu mai e nici o speranta de insanatosire.

Bedrosmart

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns paraluta spune:

Multumesc din nou pentru mesaje.
Bedrosmart, se pare ca esti in domeniu si iti multumesc pentru explicatii. Sotul meu a fost internat cu psihoza in psihiatrie, dar nu din cauza depresiei, pe care a "prins-o" ulterior , ci mai degraba datorita unei faze manice, in care nu mai putea dormi, dar nici nu mai simtea oboseala, se credea cel mai grozav, samd. Punctul culminant a fost cu putin inainte de internarea fortata, cand avea idei paranoide, ca cineva vrea sa ne omoare pe amandoi, ca i se transmit mesaje prin radio si televizor, ca sunt camere de supraveghere montate in casa, etc, deci mai degraba in stilul unei schizofrenii paranoide, diagnostic (prezumtiv) care i s-a pus si la internare.
Am citit enorm pe tema asta, dar nu este domeniul meu.
Acum sunt intr-o faza dupa plans mult, ca tocmai a fost o cearta puternica la noi, cu socrelul, bineinteles, care m-a amenintat ca ma scoate afara din casa! Nici nu mai vreau sa va povestesc, poate cu alta ocazie, sau putin mai tarziu, ca acum se tot fatzaie prin zona, isi face o ciorba de miel, sta-i-ar in gat sa-i stea de dobitoc!!!
Va pup si revin putin mai tarziu!

Mergi la inceput