Copilasi si bebelusi de iulie-august 2004 (103)
Raspunsuri - Pagina 4
szivarvany spune:
Salutari de la Oradea !
Scriu 2 randuri ca sa semnez condica ... am ajuns azi dimineata la 4 ... Giulia ne-a exterminat. Marea a umplut-o de energie, toata ziua manca, chicotea, radea, iar somnul ... mai rarut. O dam in armata 
, a rezista eroic la drumul de 11 ceasuri, la soare, la vant, la schimbarea de resedinta, la tot. Am avut 8 zile fara evenimente, fara probleme. Am sa pun pozele si revin cu linkul.
Pupam toti copiii care s-au serbat si noi am absentat 
Gata, uitati aici cateva pozici:
http://community.webshots.com/album/344241600OyMeCn/3 cateva de la aniversare
http://community.webshots.com/album/437769721yQyuNA a 4-a poza e preferata mea 
Leoaicele Daria & 
Giulia (2004 08 16)
"La vita e` una bataglia, la morte un`avventura"
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=37099" target="_blank">Povestea_nasterii
camelia72 spune:
Multumim pt.incurajari,deci micu meu nu este singurul prichindel de 1 an si o luna cu 6 dintisori!Si inca o problemuta:-nu avem curaj sa pasim singurei,nu vrea si pace,cand e lasat din mana se lasa jos si merge de-a buselea,ai vostri de la ce varsta au mers singurei? 
Camelia mami de Georgiana (4 mai 1999)& Mihai (23 iulie 2004)
kim222 spune:
Astazi este o zi speciala pentru mine…Luca Alexandru,minunea mea, implineste 1 an..incredibil cum poate trece timpul…..parca mai ieri..au inceput contractile…si pentru ca nu v-am povestit niciodata cum s-a nascut Luca…am s-o fac acum…si sper sa nu va plictisesc (prea tare!)…nu pot spune ca am talent la scris…
L-am dorit mult pe Luca…un copil era tot ce ne lipsea pentru a inchide cercul fericirii….dar am asteptat pina cind si tati si l-a dorit…asa ca ne-am pus pe treaba….Totul s-a intimplat asa cum fusese programat…in a doua luna am ramas insarcinata…iar pe 21 decembrie , de ziua mea …am primit cel mai frumos cadou din viata mea…doua liniute albastre…..
Sarcina a fost una extrem de frumoasa si de usoara….nu am avut greturi, varsaturi, pofte, dureri sau alte simptome….era uimitor..ce bine ma simteam….
Dintotdeauna mi-am dorit sa nasc prin cezariana…ceva in subconstientul meu isi dorea asta…si cum eram in America….am inceput sa pregatesc terenul…asa am inceput sa-I povestesc medicului…cum ca eu am o problema psihica datorata faptului ca toate femeile din familia mea au nascut numai prin cezariana…si cele care nu au facut-o au murit….am incercat tot felul de stratageme….hi,hi…credeti ca au tinut? Ei bine ,nu….Trebuia sa nasc normal..si asta era mai mult decit puteam eu sa suport…devenise obesia mea..stiam ca nu o pot face…nu pot sa explic de ce ..dar stiam….
Spre sfirsitul perioadei am fost trimisa la un neonatalog…In Ro mi se pusese un diagnostic de PTT(purpura )…o boala autoimuna…neconfirmata insa in US. Vroiam sa stiu care este riscul de a o transmite copilului meu. Si atunci s-a descoperit ca Luca al meu este un grasan….posibil de 4,5 kg…..eu o piticanie…Mi-am zis ca asta-I semn..Luca stie ca trebuie sa vina pe lume prin cezariana…Nu o sa credeti dar nici asta nu a tinut….aici si copil de 5kg..tot natural se naste..ei nu au auzit de disproportia dintre dimensiunile fatului si bazinul mamei….Deci alt stress pe capul meu..J
Pe toata perioada graviditatii nu am stat nici macar o zi acasa, am lucrat pina cind se saturasera colegii de mine is ma trimiteau acasa…eram imensa….
Asa a venit ziua de vineri, august 27…..nu stiam ca fusese ultima zi de lucru….Seara am avut musafiri..si la un moment dat ..am simtit prima contractie…..am inceput sa le monitorizez..erau la mai mult de 10 minute diferenta…..Incepuse sa mi se faca frica….A trecut si noaptea…..simbata dimineata am eliminat dopul gelatinos….era clar ca nu mai dureaza mult…la prinz am plecat la spital, vazusem eu o pata de singe…si paranoia era in floare….M-au controlat si mi-au spus sa plec linistita….colul era perfect inchis..fara semene care sa prevesteasca nasterea…Acasa au inceput contractile…din ce in ce mai dese si mai puternice…A venit noaptea…..erau deja la 5 minute si dureroase…..Nu ma puteam culca din cauza lor….trebuia sa merg ..asa ma simteam mai bine…si ma gindeam cu groaza la urmatoarea contractie…..simteam ca cineva imi spinteca bazinul in doua….Tati se invirtea si el pe linga mine….nici el nu putea dormi….In final am adormit…
Era deja duminica 29 august…contractile veneau si plecau….nu mai simteam miscarile copilului…..am tot rabdat pina la 1 noaptea…am hotarit sa plecam la spital ..contractii la 5 minute…
Mi-au monitorizat copilasul , mi-au spus ca totul este in regula…evident contractile erau la 10 minute..si nu la 5 ca acasa….ca asa se intimpla…hi,hi. Am cerut sa mi se faca o ecografie…m-au intrebat daca stiu cit este ceasul? M-au blocat cu intrebarea asta…de parca ar fi contat….ca era 2 noaptea…
Le-am spus ca eu nu mai support durerea, nu pot dormi..dar nici nu nasc….Mi-au dat un somnifer….Ei …..poveste cu somniferul asta……Am avut primele halucinatii din viata mea..a fost infricosetor…Dormeam….aveam cosmaruri….m-am trezit….privelistea era infioratoare…totul era deformat in jurul meu…..alungit si deformat ca atunci cind te privesti in acele oglinzi speciale….eram inconjurata de monstrii….nu va spun ce l-am speriat pe tati..pentru ca nu-l mai recunosteam….era si el un monstru..M-am trezit si umblam prin casa….l-am lasat pe tati sa doarma..si eu am mers si plins toata noaptea..nu mai puteam sa suport durerile……incepuasera de aproape 36 de ore….Telefoanele din Ro incepusera sa sune…era august 30, Sf. Alexandru (ziua sotului)…iar eu nu puteam vorbi de durere si plins….ai asa am reusit sa-I panichez si pe ei..fara sa vreau.
La 7 dimineata l-am trezit pe tati …nu mai puteam indura..trebuia sa ajung la spital si sa-I fac sa ma opreasca acolo….
In sfirsit am fost admisa in spital..dilatatie 4…doar? Si asa dureri?…..Hey..stiam ca nu este o placere sa nasti…..dar asa de infiorator sa fie?
Am fost trimisa in salon…nu pot sa explic conditiile…TV, DVD, combina muzicala, baie personala, pat rabatabil, un alt pat pentru insotitor….si o asistenta medicala care sa stea cu mine 24 din 24..era la dispozitia mea… Am fost ancorata la toate aparatele posibile si imposibile….Dar acum aveam o alta problema…durere de dinti….daca va spun ca durerea de dinti era mai puternica decit contraqctiile…ma credeti? In sfirsit apare anestezistul si epidurala apare si ea in viata mea…..Dintr-o data totul redevenise normal..nu ma mai deranja decit durerea de dinti..asa ca anestezistul a cautat in tot spitalul ceva anestezic..eram unicat ..ma stia tot spitalul…..
Dilatarea nu inainta……nu aveam dureri..dar era nerabdarea…..Se decide administrarea de ocitocina…pentru inducerea contractiilor…..Se asteapta.. Se face un test special pentru studiul cantitativ si calitativ al contractiilor…Mai trec citeva ore de asteptare…contractiil ese dovedesc ineficiente…..nu erau suficient de puternice sa produca dilatarea colului….era deja dupa amiaza…..dilatare? Incredibil..dar doar 5 ……
Deja tati este nervos si hotaraste sa le ceara sa intervina prin cezariana. Incep sa vars, devin febrila …personalul medical se panicheaza……si atunci se decid sa ma convinga sa nasc prin cezariana….He,he…ei sa convinga pe mine? Imi venea sa le strig….hei..vedeti ca am avut dreptate!
Sint salvata……Luca m-a ajutat..stiam eu ca o s-o faca!
Sint dusa la sala…..apar friosoanele….tot timpul cit a durat interventia nu am putut sa-mi controlez tremuraturile..era ceva provocat de stresul intilnirii care urma..aveam sa-mi vad fiul….La 9.20 august 30…..ne-am intilnit…..a venit la intilnire …exact cum trebuia ….data probabila a nasterii…fusese august 30….punctual ..sa nu ne supere….
Cind mi l-au aratat am inghetat…aveam in fata pe…..Oblio…facuse hematom de la atita impins …..eram socata dar fericita….
http://pg.photos.yahoo.com/ph/basom11/detail?.dir=/23b8&.dnm=aa75.jpg&.src=ph&.tok=phJVyiDBft0jV4vK
Eram mamaaaaa…eram parinti….o etapa din viata noastra se sfirsise...…dar incepuse o alta …una mult mai frumoasa…..una speciala….
Sper ca nu v-am plictisit cu povestea mea…dar am vrut sa-mi impart bucuria cu voi….sinteti ceva special pentru mine…..
Si uite asa a trecut un an din viata in 3….a fost un an fara probleme…..am fost una dintre mamicile norocoase..care nu au stiu ce-I aia febra, diaree, raceli sau boli infectioase…..nici nu-mi vine sa cred ca a fost asa un an….
Luca, mami si tati iti doresc sanatate multa si noroc exagerat cele doua lucruri esentiale..fara de care viata nu poate fi una fericita…..Imi doresc sa aiba parte de ce-I mai bun , sa aibe un suflet mare….si sa fim fericiti…mereu…..
kim222 spune:
Multumesc mult..mamicilor...multumesc ca nu ne-ati uitat..Va multumesc si celor care mi-ati trimis mesaje sau emailuri..sinteti niste prietene adevarate
..dau de baut!
camelia72 spune:
Kim222,ti-am citit povestea nasterii micului print cu sufletul la gura si cu lacrimi in ochi,mi-am amintit de ziua in care am nascut,de acea fericire imensa de a-ti tine puiul in brate,chiar daca eu am fost la a doua nastere,emotia a fost unica de fiecare data.Azi fiind o zi speciala pt.tine,iti urez multa fericire alaturi de intreaga familie, sa aveti o viata plina de impliniri pe toate planurile si inca odata:
LA MULTI ANI LUCA!
Camelia mami de Georgiana (4 mai 1999)& Mihai (23 iulie 2004)
Adema spune:
kimm, sa va implineasca Dumnezeu dorintele! Sa fiti fericiti!!!!!!!
Adema&Codrut
philip spune:
olivia,l-am vazut pe...coita ca asa aparea intr-una din pzoe. chiar ca ai fost norocoasa daca nici macar o raceala n-a avut...
philip
&andreea
copilasi dragalasi
roxanaz spune:
seara buna dragelor!
Adema imi pare rau ca nu e bine Codrut. sper sa fie ok cu tratamentul homeopat. sanatate!
Daria, bine ati revenit!
Olivia, inca o data sa traiasca marmota si sa va aduc numai bucurii in viata!!!!