Vreau putina liniste

De zile intregi stau si ma framant daca sa scriu ori ba problema mea. De fapt este problema noastra ca si cuplu. Voi face o scurta prezentare a evenimentelor pentru a ajunge la problema.
Ne cunoastem de 10 ani, suntem casatoriti de 6 ani si avem un baietel de 4 ani jumate. In anul 1996 am mostenit o casa la sat pe care am vandut-o iar cu banii obtinuti ne-am cumparat o garsoniera micuta. Eram fericiti pentru ca era casuta noastra, micul nostru cuib de nebunii. Dupa doi ani de stat impreuna am hotarat sa ne casatorim. A fost o nunta mica, frumoasa si noi la fel de mandrii ca e nunta facuta din banii nostri fara nici un ajutor de la nimeni. Pentru ca asta e "regula" vietii, dupa 8 luni de la fericitul eveniment aflu ca sunt insarcinata, era inceptul lunii mai 2000. Ei bine, de abia acum incep problemele. La aflarea vestii ca sunt gravida, de comun acord cu sotul hotaram sa vindem garsoniera, sa investim banii la FNI si peste cateva luni sa ne cumparam apartament cu 2 camere. Urmarea banuiesc ca o stiti. FNI s-a prabusit si odata cu el visele si sperantele noastre. Prabusirea FNI a coincis cu aflarea vestii ca sunt insarcinata. A fost un moment de cumpana, nu stiam ce vom face, unde vom sta. Ne-am mutat la soacra mea, care vazand ca nu avem cu ce ne cumpara alt apartament, s-a hotarat sa-si vada apartamentul in care statea singura de multi ani (apartament cu 3 camere decomandat) iar noi ne-am mutat la parintii mei care stau la casa, tot cu 3 camere decomandate.
Din august 2000 si pana acum stam tot la ai mei. Problema e ca sotul meu nu se intelege cu parintii mei si nu stiu ce si cum sa mai fac sa-l conving sa ne cumparam un apartament. Eu sunt undeva la mijloc in toata povestea asta, incerc sa-i impac si pe ai mei dar si pe sotul meu. Am ajuns sa plang din orice, nu mai suport nici o remarca care-l vizeaza pe el. La ultima discutie avuta cu sotul, mi-a spus ca daca el este problema, se muta la mama lui. Asta m-a pus serios pe ganduri, l-am intrebat cu mine si cu copilul cum ramane? Nu a avut nici un raspuns. E constient ca nu putem ramane la ai mei, ca toate discutiile ivite intre noi sunt doar din cauza alor mie, dar el considera ca nu avem alta optiune, ca nu ne-am descurta cu rate la banca in cazul unui credit ipotecar, iar in chirie nici nu poate fi vorba.
Am trecut peste sentimentele traite in acesti ani si ii multumesc lui Dumnezeu ca suntem sanatosi si ca atunci in acel mai 2000 nefast, mi-a dat intelepciunea (legat de sarcina) si puterea de a merge mai departe cu bune si rele.
Prietenele cu care vorbesc ma fac pe mine vinovata ca nu am stiu de la inceput sa pun piciorul in prag in ce priveste relatia noastra cu parintii. Eu insa nu stiu cine e vinovat si ce as putea face pentru putina liniste!

Silvana si Paul
http://photos.yahoo.com/silvana_popovici

mcrmiki spune:

Buna Silvana! Cred ca multa lume ti-a spus ca nu a fost o miscare buna cea ce FNI, dar fiecare din noi am gresit, asa ca nu este de condamnat. Nu am inteles ce este cu soacra ta, a vandut apartamentul si ce a facut? Nu va poate ajuta? Nu poti pretinde de la nimeni sa te ajute daca nu se ofera. De la ce pleaca discutiile intre sotul tau si parintii? Cand v-ati casatorit preotul nu a spus ca trebuie sa fiti impreuna si la bine si la greu? Asa ca daca sotul tau crede ca nu mai poate sta cu ai tai trebuie sa gasiti o solutie sa plecati undeva impreuna. Oricum trebuie sa gasiti o solutie, nu puteti sta toata viata cu parintii tai, dar trebuie sa discuti si tu cu ei si sa le explici ca certurile sotului tau cu ei iti afacteaza casnicia, sa le ceri un sfat, cam ce ai putea face in situatia voastra cu apartamentul. Oricum ei nu sunt obligati sa-ti dea nimic daca nu vor. Daca tu iti iubesti sotul si copilul, fiti uniti, caci impreuna veti trece mai usor peste toate problemele. Si eu stau cu ai mei in casa, dar la alt etaj, alt apartament, doar intrarea este comuna si tot visez ca ma voi muta la casa mea. sper cat de curand, cu toate ca etajul l-am preluat in rosu si noi am facut tot ce avem acolo, noi ne intelegem bine cu ei, dar cateodata tot se mai isca cate o discutie si nu imi convine. Sper sa fim sanatos, sa reusim sa ne mutam si sa reusim sa le dam copiilor nostri macar cate o garsoniera, sa aiba casa lor de unde sa plece mai departe. Si eu imi doresc mai multa intimitate si daca au fost vreodata discutii eu i-am spus sotului ca eu fac bagajul si mergem toti cu el, oricum nu s-ar pune problema sa plece singur, doar noi suntem familia lui si o simte in adancul sufletului.
Va doresc multa bafta si sa aveti noroc de o casa a voastra!

Miha&Sorin&Bogdan&Vlad

didita spune:

Inteleg bine situatia. Eu sunt maritata si locuiesc in franta la casa noastra. Dar traim aceleasi probleme cand venim in Romania in concediu. Cum venim o data pe an si costa destul de mult tambalaul (drum, hotel pe drum mancare etc) stam cam o luna, la ai mei...
Toate bune si frumoase, dar ai mei nu se inteleg cu sotul. Se cearta din te miri ce. Inclusiv ca de ce le-am cumparat masina de spalat, chipurile ce vrem noi sa le demonstram etc, etc... asta in conditiile in care am botezat copilul in Romania si ei au platit tot botezul (n-au vrut bani de la noi) si maica'mea spala totul de mana de 5 ani. Asta doar asa ca ex, dar as putea umple pagini in sir.
Nu se inteleg si pace, iar eu sunt la mijloc sa impac si capra si lupul (ca de varza nu poate fii vorba). Nu pot pune piciorul in prag pt ca e casa lor si oricum nu ma asculta ca eu sunt copil...
Pe de lata parte nu-i pot cere nici sotului sa inghita ca nu are de ce. Incerc sa fac cum se poate mai bine in ideea ca dupa timp de un an nu ne mai vedem. daca ar trebui sa stam tot timpul cu ai mei, cred ca as fii de mult mare consumatoare de antidepresive. cred ca orice efort merita ca sa fii linistit la casa ta. Viata in doi (+1) este deja destul de grea (indiferent cat de bine te intelegi cu sotul) ca sa nu trebuiasca sa adaugi alte motive probleme. Mai ales ca parintii nu se vor schimba indiferent ce-ai zice.
In concluzie sfatul meu este "fii convinsa ca nu e vina ta ca nu ai pus piciorul in prag si incearca sa gasesti o solutie de a sta singurei, chiar si in garsoniera".

didita

silvana75 spune:

quote:

---

Originally posted by mcrmiki

Buna Silvana! Cred ca multa lume ti-a spus ca nu a fost o miscare buna cea ce FNI, dar fiecare din noi am gresit, asa ca nu este de condamnat. Nu am inteles ce este cu soacra ta, a vandut apartamentul si ce a facut? Nu va poate ajuta? Nu poti pretinde de la nimeni sa te ajute daca nu se ofera. De la ce pleaca discutiile intre sotul tau si parintii? Cand v-ati casatorit preotul nu a spus ca trebuie sa fiti impreuna si la bine si la greu? Asa ca daca sotul tau crede ca nu mai poate sta cu ai tai trebuie sa gasiti o solutie sa plecati undeva impreuna. Oricum trebuie sa gasiti o solutie, nu puteti sta toata viata cu parintii tai, dar trebuie sa discuti si tu cu ei si sa le explici ca certurile sotului tau cu ei iti afacteaza casnicia, sa le ceri un sfat, cam ce ai putea face in situatia voastra cu apartamentul. Oricum ei nu sunt obligati sa-ti dea nimic daca nu vor. Daca tu iti iubesti sotul si copilul, fiti uniti, caci impreuna veti trece mai usor peste toate problemele.
Miha&Sorin&Bogdan&Vlad

---

Soacra mea a vandut apartamentul cu 3 camere si si-a cumparat un apartament cu 1 camera, iar cu restul de banii si l-a imbunatatit si amenajat. Nu am pretentii de la nimeni sa ne ajute cu bani, nici de la soacra nici de la parintii mei.
La inceput parintii mei il placeau pe sotul meu, discutiile au inceput cand s-a nascut Paul, atunci fiecare vroia sa fie destept. Mama mea a inceput sa dea indicatii cum se cresc copii si altele, iar sotului bineinteles ca nu ii convenea. De la aceste mici divergente a fost doar un pas la a incepe sa nu-i mai suporte nici macar prezenta, la a incepe sa-mi imbuie capul la cat e el de incapanat, egoist (ca nu ii lasa pe ei sa fie bunici adevarati si sa se implice in cresterea copilului). Acum atmosfera e tensionata, iar eu incerc, dupa cum spunea si didita sa impac si capra si varza.
Am discutat cu parintii, le-am spus ca ne certam doar din cauza lor si la fiecare discutie purtata cu ei aud aceleasi chestii: ca e incapatanat, nesimtit si multe, multe altele.
As vrea sa-l pot convinge sa plecam undeva, sa ne cumparam chiar si o garsoniera pentru ca simt ca pe zi ce trece casnicia si relatia noastra e afectata.

Silvana si Paul

iren spune:

Draga mea, imi pare rau ca trecetzi printr-o criza, iar soacra e..., a vindut casa numai ca sa nu statzi shi voi acolo
Relativ la problema ta, singurul sfat care se poate da este sa insishti sa cumparatzi macar o garsoniera, trebuie sa-tzi faci sotzul sa intzeleaga ca daca nu facetzi asta, va sacrificatzi casnicia shi-i pacat, avetzi shi un copil impreuna...Numai sotzul tau poate decide acum, nici un sfat de la noi nu va aduce nici o imbunatatzire a situatziei.

Iren dubla mamica Bogdanelu nazdravanu si Julia zbintuita

In caz de greturi si alergii la anumite persoane, se recomanda retragerea intr-un loc izolat si racoros si consumarea, in liniste, a patru- cinci lamii pe ora.

silvana75 spune:

Da Iren, soacra a vandut apartamentul de frica ca imi va creste ea copilul. Nu o pot condamna pentru ca dupa ce a crescut 4 copii (sotul mai are 2 frati si o sora) are dreptul la o batranete linistita. Dar acum stau si ma gandesc, poate ca si parintii mei au dreptul la asta, in loc sa ne faca noua zile amare si noi lor.
Ideea era ca nu stiu ce metode sa mai folosesc in a-l convinge pe sot sa ne cumparam ceva. El mai vrea un copil si insista cu asta, eu i-am spus ca nici in ruptul capului nu mai fac un copil in conditiile astea. Am impresia ca are si un gram de inconstienta. E genul de om care nu pune la suflet si din tot ce-i spun eu, el retine doar ce vrea. Eu in schimb pun totul la suflet, pricep aluziile. Nu spun ca el nu are nici o vina, dar este barbatul pe care l-am ales ca sot, este tatal copilului meu si este omul langa care vreau sa imbatranesc.
Intr-o criza de nervi l-am amenintat ca imi iau copilul si plec, problema e ca nu stiu unde. M-am gandit sa incep formalitatile pentru un credit ipotecat fara stirea lui (ceea ce nu cred ca se poate), m-am gandit sa caut un apartament cu chirie, tot fara stirea lui, si sa-l pun in fata faptului implinit. Nu stiu care metoda ar fi mai buna?

Silvana si Paul
http://photos.yahoo.com/silvana_popovici

Mirunaa spune:

Hmm, o situatie cel putin ciudata.Sotul tau nu se intelege cu parintii tai dar nu vrea sa plece de acolo...ba chiar mai mult, mai vrea inca un copil!!!!
Dar poate ca-i place asa.Nu stiu ce sa zic dar cred ca solutia cea mai buna este sa plecati de acolo...Luati-va o garsoniera, stati cu chirie dar in nici-un caz nu face ceva fara stirea lui, mai ales ca nu cu tine are sotul tau o problema ci cu ai tai parinti.

Toate cele bune!

Ramba spune:

Trebuie sa plecati sa stati singuri singurei, indiferent unde. Altfel sunt foarte mici sansele sa se imbunatateasca situatia.
Orice metoda e buna. Dar cea mai buna cred ca este sinceritatea: ii spui cat de tare afecteaza casnicia si relatia voastra faptul ca locuiti impreuna cu parintii si ca singura solutie de iesire din criza este sa locuiti singuri. Eu cred ca pana la urma va accepta.

Rufus spune:

Neplacuta situatie...dar nu inteleg de ce nu vrea sotul tau sa incercati sa cumparati ceva? Numai de bani?
Pentru ca nu exista nici o solutie reala de a scapa intregi la cap decat sa plecati singuri, cat mai repede.

http://community.webshots.com/user/tora97

adrienne12 spune:

Of! Imi imagineziprin ce treci. Totusi sotul tau actioneaza ilogic. Nu-i suporta pe ai tai dar nu vrea sa plece de acolo. Asta nu e bine. Voi trebuie sa nu mai stati cu ai tai. Pur si simplu. Eu as discuta cu el la modul f. serios si f. logic. Asa cum mama lui si-a vindut ap. si nu v-a ajutata si are dreptul la o batrinete linistita, asa si ai tai. Pina acum v-au ajutat destul, acum trebuie sa va ajutati si singuri. Apoi intreaba-l: daca ai tai nu va primeau la ei, cu alte cuvinte daca si ei vindeau casa si isi luau garsoniera voi ce-ati fi facut mama draga? Ati fi dormit sub cerul liber? Spune-i ca nu mai suporti situatia tensionata din casa si ca toate aceste discutii iti afecteaza casnicia. Spune-i ca daca ramneti in continuare a la long in casa aceea veti ajunge inevitabil la divort. Si daca ajungeti la divort el va trebui sa plece din casa alor tai, ca doar nu vei pleca tu si copilul. Asa ca vrind nevrind el tot va fi nevoit sa-si gaseasca ceva de inchiriat....

olim spune:

Draga Silvana, cred ca adrienne are dreptate.Spune-i sotului tau ca nici parintii tai nu sunt obligati sa va tina, cum nu este nici mama lui.Ca daca nu vrea sa cumpere nimic, o sa trebuiasca sa inchiriati o casa pentru voi.
Cateodata pe barbati nu ii poti intelege:Nu vrea cu soacra-sa dar nici fara ea.
Numai bine si multa putere de convingere cu sotul tau.