Cat poate fi de ipocrit un barbat?
Raspunsuri - Pagina 8
helbi spune:
Draga Isabela, sa-ti traiasca baiatul si sa te bucuri de el.
Nu ai de ce sa iti faci prea mari griji in privinta tatalui, pt ca nu va reusi sa-ti ia copilul. Nu cred ca legea i-l da, atita timp cit tu esti sanatoasa (si aici ma refer la sanatoasa mintal, ceea ce clar nu e cazul). Daca are bani f. bine: va plati pensie alimentara, dar sa ti-l ia....nu cred!!!Tu ai un serviciu (bine, acum esti in concediu, dar ideea e ca-l ai), ai parinti care te pot ajuta, ai un acoperis pt copil......
Consulta un avocat neaparat, dar nu cred ca asa ceva e posibil!
Iti doresc din suflet, ca plecarea ACASA sa reprezinte pt tine si baieteluol tau, un NOU INCEPUT!!!
Sa mai intrii pe-aici si sa ne povestesti cum creste frumos ingerasul tau, alaturi de o mama linstita!
Te pup cu drag si...petrecere frumoasa la botez! (asteptam poze)
Ioana Sora spune:
Alebasi, sa-ti traiasca bebelul, sa fie fericit si sa aiba o viata senina. Nu-ti face griji, tatal nu iti poate lua copilul. Esti puternica si asa sa ramai ! :)
CORNELIAP33 spune:
Ma bucur mult ca ai dat un semn de viata.
Inteleg ca ai avut si vei avea multa treaba.
Nu-ti face griji, copilul ramane la mama in 95% din cazuri. Iar tu nu faci parte, sub nici o forma, din cele 5 procente.
Esti o persoana curajoasa, o luptatoare si viata iti va darui pe masura meritelor tale.
Curaj si ganduri bune si, asa dupa cum spuneau fetele, mai intra pe aici si da-ne vesti despre tine si puiul tau.
Sa fiti sanatosi si fericiti!
Multi pupici
Cornelia si Rares(nascut in 22.04.2002)
http://fr.pg.photos.yahoo.com/ph/corneliap33/my_photos
"Este mai bine sa taci si sa dai impresia ca esti prost decat sa vorbesti si sa inlaturi orice dubiu."
lucia_cs spune:
Isabela, ma bucur atat de mult sa vad ca sunteti bine. Tu sa stai linistita ca baietelul va ramane la tine, nu te stresa degeaba ca bb nu merita o mami stresata.
Va doresc sanatate multa. 
_
La 7 luni are cancer, dar si 80% sanse sa traiasca. Haideti sa o ajutam!
Aici poti face viata unui copil mai acceptabila!
Noi ajutam pe unii, altii ajuta pe altii, astfel toti pot fi ajutati!
Lucia sotia lui Csaba
www.cisst.org/ftp/Lucia/" target="_blank">
Poze Bunny 
Alebasi spune:
Dragele mele, va multumesc pentru incurajari.
Sambata aceasta, fiul meu va primi sfanta taina a botezului. Sunt extrem de emotionata si astept cu nerabdare momentul. In saptamana ce urmeaza am aranjat mutarea acasa asa ca odiseea noastra se apropie de final si ne pregatim pentru un nou inceput, care sper sa fie linistit si fericit. Cata vreme voi fi doar eu cu el stiu ca ne va fi bine.
Sunt fericita ca sunt mama si sunt convinsa ca voi avea stiinta de a-mi creste copilul in curatenie sufleteasca, cu dragoste in suflet (nu va afla niciodata ce s-a intamplat (in nic un caz de la mine) si cu toate sansele sa-i fie bine in viata.
Nu cred ca voi mai putea intra pe DC pentru o lunga perioada (desi, cine stie?) de aceea va pup pe toate, va doresc sa fiti fericite (cel putin asa cum sunt eu acum si nu-i de colo), si sa aveti parte numai de lucruri frumoase.
Va multumesc, inca odata, pentru tot suportul si mangaierea voastra.
Cu drag,
Isa & puiutul ei
alinaxeni spune:
Sa stii ca noi iti tinem pumni strinsi si suntem aici oricand ai nevoie.
In privinta tatalui,nu-ti face probleme,o sa dea el singur inapoi cand va realiza ce responsabilitate trebuie sa-si asume.Oricum legea ti-l va da tie pe BB. Eu n-am vazut barbat care sa castige decat daca sotia era chiar o poama.
alina
ankalaura spune:
Se pare ca legea romana il avantajeaza pe parintele care are casa si un venit. Asa am inteles de la o colega a mea care este in aceeasi situatie, numai ca bebe e mai mare, e copilas de 5 ani.
Isabela, iti doresc sa nu ai deloc probleme daca se pare, sa te tii tare si vei izbandi! Sanatate si putere!
Anca si papusica Eliza (26.august.03)
Eliza mica, Eliza mijlocie, Eliza mai mare
Alebasi spune:
Bine v-am regasit! Nu stiu cati va mai amintiti de zbuciumul meu. Citeam cele scrise de-a lungul timpului si nu-mi vine sa cred prin cate am trecut. Totul mi se pare ca s-a petrecut acum multi, multi ani. Lucrurile nu s-au schimbat substantial intre mine si tatal copilului meu, insa s-au schimbat fundamental in mine. Sper ca ceea ce scriu sa le ajute pe femei aflate intr-o situatie asemenatoare cu a mea. E foarte adevarat ca timpul vindeca ranile. Ma uit in urma si-mi amintesc de toata suferinta mea (care a fost reala) si-mi dau singura seama ca nu a meritat. E deja istorie.
Intre timp mi-am gasit un serviciu mult mai bun, ma simt utila si asta imi da un sentiment de satisfactie enorm. Stau in aceeasi casa cu tatal copiulului meu, insa lucurile s-au schimbat foarte mult. Nu mai simt disperare. Simt ca renasc alaturi de copilul meu. Incep sa realizez, incetul cu incetul, ca viata este atat de frumoasa si ca nici un barbat nu merita lacrimile mele.
Sunt multe de spus. Singurul lucru pe care vreau sa-l spun este ca nici una dintre voi (cele care mi-ati scris si bune si rele) nu realizati imensul bine facut. In viata ai nevoie si de pupici, dar si de critici. Pentru toate acestea vreau sa va multumesc.
Sa aveti parte numai de bine, si... pe curand...
Cu drag,
Isabela
Miha68 spune:
Draga Isabela, am vazut subiectul si evident ca m-a interesat sa aflu parerile altora despre asta... ca suna oarecum interesant 
Am avut rabdare si am citit toate paginile ca sa inteleg despre ce e vorba pt ca mi-am dat seama ca alta era de fapt tema... si abia mai pe la sfarsit am realizat ca de fapt era de anul trecut, ca doar a devenit activ pt ca ai postat din nou.
M-a intristat si intr-un fel mi-a readus aminte de ce mi s-a intamplat mie... pe vremea cand tu incepeai sa te framanti eu deja luasem o decizie sa raman singura sa-mi cresc fetita (a doua), aveam de gand sa ma recasatoresc si credeam ca sunt in sfarsit iubita pt ceea ce sunt nu pt ca as fi fost "cea mai buna varianta", insa de data asta m-am inselat mai rau decat prima data (am fost casatorita cu un om violent de care m-am despartit in '96 si mi-am crescut singura fetita care acum are 14 ani)... ca sa fac un rezumat a ceea ce s-a intamplat a doua oara... ne-am cunoscut, ne-am iubit, m-a facut sa cred din nou in barbati, m-a cerut in casatorie si-am acceptat, am aflat ca sunt insarcinata si s-a bucurat (cica!)... insa din pacate stia ca am niste bani in banca, mi i-a cerut cu imprumut pt o luna (o suma mare) pt ca urma sa plece intr-un voiaj (de fapt a fost doar o minciuna ca sa poata disparea mai usor) si n-as fi aflat nimic daca n-as fi sunat la fratele lui. Ceea ce am aflat aproape mi-a provocat un soc, pt ca nimic din ce spusese nu era adevarat, dar NIMIC! Am fost disperata 2 zile, am oscilat intre stari de lesin si am crezut ca-mi pierd mintile. Poate parea cam mult insa eu ramasesem fara serviciu inainte sa raman insarcinata, nu mai puteam sa ma angajez pt ca nu ma primea nimeni si nu mai aveam niciun ban, pt ca el a avut grija sa ma lase fara nimic!
Dar... Dzeu e mare! Mi-am adunat fortele si mi-am impus sa las in urma tot ce s-a intamplat, m-am "scuturat" de tot trecutul si-am hotarat sa traiesc frumos si sa-mi cresc fetele cu toata grija si dragostea de care sunt capabila... si am reusit, ba chiar parca mi-a fost mai usor asa singura! Asa am descoperit ca am prieteni adevarati si prieteni care m-au sustinut din toate punctele de vedere fara ca eu sa cer ceva vreodata, era suficient sa ma rog ca Dzeu sa-mi raspunda printr-unul din acesti minunati oameni!
Ca sa nu simt ca pierd timpul de pomana, m-am inscris la o facultate si-am dat meditatii acasa, am reusit sa stau cu bebelina mea pana acum acasa si am credinta ca-mi voi gasi si un serviciu bun si o sa aiba fetele mele tot ce-si doresc... Dzeu lucreaza in diferite feluri si caile Lui sunt infinite, cred sincer ca fara Dzeu sunt nimic!
Copilul nu l-am trecut decat pe numele meu, probabil ca aici suntem diferite, eu nu am cum sa am vreo problema pt ca ar trebui mai intai sa ma dea in judecata pt paternitate, insa el n-a mai dat niciun semn de viata dupa ce-am discutat ultima data(asta acum un an) spunandu-i ca astept sa-mi aduca banii... pe care nu i-am mai vazut si nu cred ca-i voi recupera vreodata! Dar e ok, o sa am mai mult decat am avut si viata mea va fi mai buna si datorita copiilor... iar el... va plati daca n-a inceput inca sa plateasca pt ceea ce-a facut, n-am nicio indoiala, toti ne platim in viata asta pacatele!
Ca o nota de final asa... este evident ca nu doar barbatii sunt ipocriti, sunt si femei probabil la fel de multe daca nu si mai multe care dau dovada de ipocrizie... totul e sa ne pastram noi realismul si sa nu cadem in extrema asta judecand si etichetand... pana la urma ce folos avem daca ne facem sange rau pt cineva? Lor nici nu le pasa, o duc bine (macar pt o perioada), se distreaza, iar noi ne consumam, ne imbolnavim si imbatranim inainte de vreme de griji si probleme.
Eu am hotarat sa traiesc pt familia mea, asa cum e... si daca vreodata va mai aparea cineva ma rog doar sa faca Dzeu in asa fel incat sa nu mai suferim, eu si fetele mele!
Tu bineinteles ca faci asa cum crezi de cuviinta, doar ca acum ai inca o responsabilitate, trebuie sa faci ce e mai bine pt copilul tau si sunt convinsa ca vei face ceea ce trebuie daca el va fi prioritatea ta!
Sa-ti traiasca printisorul si sa va bucurati impreuna de-o viata fericita si implinita!
http://community.webshots.com/myphotos?action=viewAllPhotos&albumID=551495382&security=QBXWWP
Mihaela, Denisa si Thea (2.01.2006)
alma spune:
Mihaela, desi stiam povestea ta, ma impresioneaza puterea si curajul de care ai dat dovada dupa ce ai realizat ca ai iubit un neom, ca doar asa poate fi numit barbatul care a profitat de sentimentele tale pentru a te escroca. Va plati cu siguranta pentru ceea ce a facut si va regreta amarnic ca n-a fost aproape de Thea.
Insa tu ai trecut cu capul sus peste toate problemele si-ti cresti fetele cu dragoste si devotament. Sunt sigura ca D-zeu va avea grija de tine si te va ajuta si de acum incolo!