Cat poate fi de ipocrit un barbat?

Raspunsuri - Pagina 5

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns sorinakis17 spune:

Afara cu el din casa! Copilul nu merita un asemenea tata linga el.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Alebasi spune:

Din pacate am clacat din nou. Recunosc ca in dorinta mea de fii amandoi o familie i-am mai acordat o sansa. Acum aproape o luna mi-a propus sa ne crestem impreuna copilul si mi-a promis ca va incerca sa imi recastige increderea. Iubindu-l, am acceptat desi undeva in sufletul meu exista indoiala ca s-ar tine de cuvant. L-am intrebat ce l-a determinat sa ia o astfel de decizie si mi-a raspuns extrem de evaziv. Zilele curgeau si el cauta sa fie mai mult pe acasa insa cum se lasa seara imi spunea ca merge sa o vada pe fiica lui. Evident ca se vedea cu ea. In toti anii cat am fost impreuna nu l-a apucat zilnic dorul de fiica lui. Am tacut si m-am gandit ca poate incetul cu incetul se va detasa de ea. A fost plecat din tara trei zile. El n-a dat nici un telefon. Dadea din cand in cand un sms, insa eu, ducandu-i dorul, nu m-a puteam abtine si-l sunam. Saptamana aceasta mi-am luat cateva zile de concediu de odihna caci nu ma simteam bine. Prima zi a fost relativ ok, insa din a doua zi a inceput sa scartaie. Nu mai avea stare, era tot timpul pe telefon cu ea si am reactionat. Evident ca asta astepta. Sa aiba motiv sa ma acuze ca i-ar fac discutii, ca s-a saturat de discutii s.a.m.d. Cert e ca in a treia zi lucururile s-au deteriorat rau de tot. La un moment dat chiar m-a anuntat ca pleaca sa se intalneasca cu ea. Eu ca bleaga, m-am umflat de plans si mi-a fost rau. I-am trimis un mesaj prin care ii spuneam ca e momentul sa aleaga: ea sau noi.
Ieri am primit raspunsul: nu poate trai fara ea. Si pe mine ma iubeste, insa cu intermitente. Pe ea o iubeste in mod constant si vrea sa aiba o relatie cu ea. De atunci plang si sufar si realizez ca nimic nu mai are sens pe lumea asta. Copilul meu nu are nevoie de o mama daramata si distrusa. Imi pare rau ca dezamagesc, insa chiar sunt cel mai slab om de pe pamant. Nu mai am putere sa lupt, nu mai vad sensul luptei. As vrea sa inchid ochii si sa nu ma mai trezesc. Sunt o mama iresponsabila. Cum am putut sa concep un copil in astfel de conditii?

In ceea ce priveste datul lui afara din casa, nu se pune asa problema. E casa lui si asa va ramane.
Teoretic eu voi pleca in curand la Brasov. De luni pot sa-mi iau concediul prenatal.

Cam atat despre mine. Va multumesc ca v-ati oprit privirea asupra acestor ganduri.
Sa aveti grija de voi!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns relyana spune:

quote:
Originally posted by Alebasi

Din pacate am clacat din nou. Recunosc ca in dorinta mea de fii amandoi o familie i-am mai acordat o sansa. Acum aproape o luna mi-a propus sa ne crestem impreuna copilul si mi-a promis ca va incerca sa imi recastige increderea. Iubindu-l, am acceptat desi undeva in sufletul meu exista indoiala ca s-ar tine de cuvant. L-am intrebat ce l-a determinat sa ia o astfel de decizie si mi-a raspuns extrem de evaziv. Zilele curgeau si el cauta sa fie mai mult pe acasa insa cum se lasa seara imi spunea ca merge sa o vada pe fiica lui. Evident ca se vedea cu ea. In toti anii cat am fost impreuna nu l-a apucat zilnic dorul de fiica lui. Am tacut si m-am gandit ca poate incetul cu incetul se va detasa de ea. A fost plecat din tara trei zile. El n-a dat nici un telefon. Dadea din cand in cand un sms, insa eu, ducandu-i dorul, nu m-a puteam abtine si-l sunam. Saptamana aceasta mi-am luat cateva zile de concediu de odihna caci nu ma simteam bine. Prima zi a fost relativ ok, insa din a doua zi a inceput sa scartaie. Nu mai avea stare, era tot timpul pe telefon cu ea si am reactionat. Evident ca asta astepta. Sa aiba motiv sa ma acuze ca i-ar fac discutii, ca s-a saturat de discutii s.a.m.d. Cert e ca in a treia zi lucururile s-au deteriorat rau de tot. La un moment dat chiar m-a anuntat ca pleaca sa se intalneasca cu ea. Eu ca bleaga, m-am umflat de plans si mi-a fost rau. I-am trimis un mesaj prin care ii spuneam ca e momentul sa aleaga: ea sau noi.
Ieri am primit raspunsul: nu poate trai fara ea. Si pe mine ma iubeste, insa cu intermitente. Pe ea o iubeste in mod constant si vrea sa aiba o relatie cu ea. De atunci plang si sufar si realizez ca nimic nu mai are sens pe lumea asta. Copilul meu nu are nevoie de o mama daramata si distrusa. Imi pare rau ca dezamagesc, insa chiar sunt cel mai slab om de pe pamant. Nu mai am putere sa lupt, nu mai vad sensul luptei. As vrea sa inchid ochii si sa nu ma mai trezesc. Sunt o mama iresponsabila. Cum am putut sa concep un copil in astfel de conditii?

In ceea ce priveste datul lui afara din casa, nu se pune asa problema. E casa lui si asa va ramane.
Teoretic eu voi pleca in curand la Brasov. De luni pot sa-mi iau concediul prenatal.

Cam atat despre mine. Va multumesc ca v-ati oprit privirea asupra acestor ganduri.
Sa aveti grija de voi!




Nici nu vreau sa "aud" ce spui! Gandeste-te asa: acum e prea recent evenimentul nefericit, dar cand vei fi acasa, la Brasov, iti cei limpezi mintea! Nu ai voie sa gandesti asa cand ai un bb pe drum!!! Stii ca toate gandurile tale negative il afecteaza? Stii? Daca acum nu iti pasa de tine, de fiintza aceea micutza si fara aparare trebuie sa-ti pese. Acum tu nu mai esti singura, porti responsabilitatea pentru destinul a 2 fiinte: tu si puiul. De pui cine vrei sa aiba grija? L-ai conceput cu dragoste, poarta-l cu dragoste, adu-l pe lume cu dragoste. N-ai voie sa ai ganduri de moarte, de distrugere - stii ca-l afecteaza pe micutz?

Tu esti inca sub soocul asta, dar ai rabdare, iti vei reveni putin in curand, la Brasov. E important ca nu-l vei mai vedea. Si atunci te vei putea concentra nu pe barbatul asta ticalos care pleaca din viata ta, ci pe omuletzul care vine in viata ta. Lasa trecutul, asta nu iti face bine! Priveste spre viitor! Si daca pleci la Brasov nu inseamna ca pierdem legatura, vei scrie in continuare, nu-i asa? Pt. ca noi te iubim si eu cel putin te admir pt. ca vei fi mamica (eu nu am avut curajul tau).

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns gweno spune:

Saracuta de tine prin ce treci!!Te rog nu dispera incearca sa realizezi ca sint oameni pe lumea asta care trec prin lucruri si mai groaznice,asa poate vei vedea ca nu este atit de tragic ce ti-se intampla.Unu:ai scapat de un barbat de nimic care nu valora doi bani si sint sigura ca in curand vei gasi pe cineva care sa te rasfete si sa te iubeasca si pe tine si pe bebe!!
Doi:esti sanatoasa si copilul este sanatos??Asta este tot ce conteaza restul v-a veni intr-o buna zi,lasa-l pe Doamne-Doamne sa aiba grija de destinul tau si totul v-a fi bine!!
Nu pot sa uit cum si eu eram disperata ca nu imi mergea nimic si cum un preot deosebit m-a invatat sa ma rog nu pentru ceva anume ci sa zic:Doamne faca-se voia ta!!Ei bine chiar daca pare de necrezut dupa ce nu m-am mai rugat pt ceva anume(binenteles pt ca sa fiu cu cineva)Dumnezeu mi-a scos in cale pe cel mai minunat barbat din lume care ma adora si s-a casatorit cu mine chiar daca aveam doua fete din prima casatorie!!Barbati buni sint dar trebuie sa ii lasi sa vina in viata ta,iar pe dansul trimite-l la dansa caci se potrivesc unul cu altul,tu meriti ceva mai bun
Te rog nu fi trista cit de curand o sa nasti iar viata ta se v-a schimba,vei fi iubita neconditionatNastere usoara!!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Freia spune:

scumpa, o mare parte din noi am facut asta. am mai dat o sansa "familiei". Si , de exemplu, eu m-am simtit ultimul om, am facut si dupa nastere o incercare, dupa 1 luna mi-am luat talpasitza definitiv. Mi-am dat seama ca inebunesc literalmente, si fimea doar cand il simtzea ca vine acas si incepe sa faca scandal urla, si avea 1 luna.

Nu fa cum am facut eu, nu te mai gandi, atat cat poti, stiu ca e greu, ca te macina gandurile, ce simti, te invinovatzesti ca iar ai facut un pas gresit, dar nu e asa. Tu ai facut tot ce ai crezut a e bine pt voi ca familie, el nu stie ce vrea. Mergi acasa, trage aer de munte in piept si pune pe o hartie toat gandurile negre si da foc la hartie si incepe o viata noua curata de ganduri triste.

Pune in ordine in cap ce iti trebuie pt copil dupa ce nasti, du-te si vezi spitalul, stai in parc la aer relaxeaza-ti mintea si corpul si dormi cat poti de mult.

Sa ne dai de veste cand mergi sa nasti.

Succes si nastere usoara si un bebe sanatos.

Freia si Alexa

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Tzuni spune:

Isabela, daca mai ai numarul meu de mobil, si daca simti nevoia sa povesteti cuiva prin viu grai, sa te descarci, suna-ma! Daca nu mai ai mobilul, PM si ti-l retrimit!
Nu vreau sa stiu ca plangi!

Astept.
Cu drag,
Tzuni

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Kehleyr spune:

Eu cred ca odata ce vei pleca la Brasov si te vei distanta un pic de el - la propriu! - iti va fi mai usor. Este de inteles ca i-ai mai dat o sansa, poate altfel mai tarziu ti-ar fi parut rau ca nu ai incecat tot ce se putea incerca. Dar acum, incearca si metoda cealalta - indeparteaza-te de el! Nu-l mai suna, nu iti mai intreba cunoscutii ce face, impune-ti sa nu te mai gandesti la el.

Fa din copilul pe care il astepti centrul universului tau, si nu din acest partener care nu o merita.

Cred ca iti dai seama si tu, rational, ca relatia voastra nu ar enici un viitor. Dar de la ratiune la inima, e cale lunga. Fugi, fugi cat mai departe de el. Multa putere .


The Answer to the Great Question of Life, the Universe and Everything Is Forty-two.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns simina2005 spune:

"Un copil este o raza de soare ce iti va lumina viata. Un copil e o promisiune a lui Dumnezeu ca viata merge inainte. Un copil e atingerea raiului. Un copil e tandrete si dulceata. Un copil e mereu surprinzator, emotionant, fermecator si captivant. Un copil e o minunata binecuvantare. Dar in primul rand un copil e dragoste."
Eu consider ca femeia a fost dintotdeauna capabila sa-si creasca singura copii! Restul este doar cruda realitate!
Si mai cred ca nu merita sa ne consumam timpul si energia cu URA, fiecare om este liber sa-si traiasca viata asa cum doreste...Nu poti sa-ti faci din casa "puscarie" si nici din copii "ancora".In ziua de azi nu mai poti avea incredere decat in Dumnezeu...iar fericirea si puterea trebuie sa ne-o gasim in noi insine.




Simina Diana si Andrei

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns araya spune:

Eu nu l'as cataloga drept "ipocrit", e prea bland apelativul ....eu l'as numi bestie, nemernic...si nu pentru ca e barbat; oamenii nu se impart in barbati si femei, ci in buni si rai.

Eu nu l-as mai primi in viata mea, de'ar fi sa mananc paine cu apa si sa muncesc cu ziua pentru copilul meu. In momentul in care accepti ca un nemernic sa joace rolul de tata, nu faci cea mai buna alegere pentru copilul tau: acesta va sfarsi prin a te ura si pe tine pentru ca ai acceptat ca si el sa fie chinuit alaturi de tine.


Daca ai nevoie de ceva, spune-ne.

Stiti........uneori as vrea sa am puteri magice...ca eroii din filmele pentru copii.
Mama ce l'as tavali pe individul asta....si pe toti cei asemenea lui...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Freia spune:

araya, crezi ca daca l-ai tavali ai obtine ceva? te-ai simti bine pretz de cateva minute si atat. Faptul ca un parinte singur lupta e mai pretioas o viatza intreaga decat acele cateva minute.

parerea mea.

Freia si Alexa

Mergi la inceput