Calatorie in timp?
Raspunsuri - Pagina 2
dana76 spune:
Pt. Alexandra.
Te rog, mai povesteste-mi despre semne. Cred ca asta e cel mai interesant lucru. "Amintirile pe care le ai" dintr-o viata anteriara.
Parerea mea: ar fi nemaipomenit daca n-am aduce aminte de vietile noastre anteriare (iti dai seama cam cata informatie ar fi recuperata?)
Pusici
dana si 
Amalia
dana76 spune:
Pt. Daria.
Sper din tot sufletul sa nu existe lumi paralele!!!!!!!!!!!!!!!! iti dai seama cam ce ar insemna asta?! Individul trebuie sa fie unic, asta e "filozofia" unui individ. (De acea nu sunt de acord cu clonarea!!!!) Numai gandul ca pe lumea asta ar exista doua Dane ma infioara. Si inca ceva: sa traiesti cu gandul ca una dintre noi ar putea sa o duca mai bine sau mai rau. Nu, individul trebuie sa fie UNIC!
Pusici,Dana si Amalia
Ubi spune:
Eu imi doresc sa dau timpul inapoi doar cu 100 de ani. Sa ma trezesc in Bucuresti, Iasi sau oricare oras din Romania inceputului de secol 20. Si neaparat sa fiu de familie buna pentru ca sunt constienta ca daca erai sarac...acele timpuri ar fi fost tare urate. Iubesc vechiul Bucuresti si simt cateodata ca parca as fi trait intr-o viata anterioara si nu prea indepartata in acest oras.
Ubi
ALEXANDRA MUTU spune:
Pt Dana:
Da, ar fi "minunat" sa venim cu toate problemele din vietile anterioare si sa le ducem pe toate, apoi sa incercam sa le rezolvam....Ce zici? Am fi perfecti? Am mai avea ceva de facut in ceea ce priveste evolutia noastra karmica?
Cei in domeniu spun ca toate amintirile vietilor noastre se inregistreaza sub forma de imagini in spirit, in Eul nostru.In ceea ce priveste locul unde s-ar gasi ele in organism, cica ar fi in substanta reticulatra din triunghiul cerebral.Gandurile sunt percepute in mod continu in subconstient si doar o parte din ele sunt constientizate.Inmagazinarea memoriei si posibilitatea de a o descifra.... asta da esenta!( prin hipnoza, desigur!)
Eu am trait adevarate "traume" inca de mica, cand percepeam diferite lucruri, situatii ca si cum le stiam de demult..... si reveneau, reveneau.... neintrerupt!Mai greu a fost atunci cand am inceput sa recunos personaje, oameni din anturajul meu cu care am mai avut contact.....
Nici timpul nici locul nu ne permit o despicare a subiectului in "N" parti, dar daca vrei sa vorbim pe indelete.... trimite-mi un mail.
Cu stima,
Alexandra
ESTE FOARTE USOR SA TE FACI PLACUT, MAI GREU ESTE SA TE FACI INTELES!
Reliana spune:
Hai ca ma bag si eu in seama! Daca va intereseaza, ca pe mine ma intereseaza uite aici un site, sorry e in engleza, care discuta despre aceste "fenomene" si sunt muuuullllttteeee chestii taaarrreee interesante de citit pe acolo!!!
http://www.crystalinks.com/
Pupicei de la Cassy&Co.
Tot ce-ti doresti se poate realiza, atunci cānd vrei cu adevarat!
http://www.desprecopii.com/forum/photo_album_view.asp?cname=Album+principal&mid=117&cid=16
Garofitza spune:
Nu stiu de vieti anterioare, dar ca si Alexandra am (re)trait anumite momente si am avut (si mai am) deja-vu-uri. De nenumarate ori, mi s-a intamplat ceva, si ma intrebam mirata de ce se repeta.
Mi s-a intamplat (de exemplu) sa merg pe o strada (necunoscuta), dar pe care o cunosteam!!!! stiam de dinainte pe cine si ce-o sa discutam samd. Foarte ciudat!
Citesc carti necitite, dar cunosc pasaje, versuri. Si astea sunt numai cateva exemple.
Uneori ma intreb de ce trebuie sa repet o anumita actiune, de vreme ce stiu sigur ca a fost executata deja. Nu stiu, voua vi se intampla asa ceva? Eu una nu prea discut despre asta, deoarece nu doresc sa fiu luata de 
sau 
sau 
, dar daca tot am deschis discutia, atunci...
As face o calatorie in timp, as vrea sa-mi revad bunicii, si sa le repet (ca poate nu le-am spus-o cat trebuia de mult) cat ii iubesc. Sa-mi revad tatal si sa-l cunosc mai bine, si sa petrec putin timp cu el (aveam 16 ani cand a decedat). As fii multumita numai sa-i pot vedea, nimic mai mult. M-am intristat acum, imi este dor de ei.
Garo
Sanatate, ca-i mai buna ca toate.
n/a spune:
quote:
Originally posted by ALEXANDRA MUTU
Eu am trait adevarate "traume" inca de mica, cand percepeam diferite lucruri, situatii ca si cum le stiam de demult..... si reveneau, reveneau.... neintrerupt!Mai greu a fost atunci cand am inceput sa recunos personaje, oameni din anturajul meu cu care am mai avut contact.....
Alexandra, am citit cu mare atentie absolut tot ce-ai scris aici si la subiectul referitor la suflet, foarte interesant ... dar gol ... si eu cred ca-ti place sa te joci de-a Dumnezeu, sau de-a Destin ... ai grija sa nu depasesti granita necunoscutului, ca poate iti va fi cam greu sa te intorci la realitate ... te rog, nu te supara pe mine, dar afirmatiile tale ca-ti cunosti karma, cit si vietile anterioare, ma duc cu gindul la citeva episoade din serialul "X Files"... cred ca cei de la NASA ar fi foarte interesati (glumesc) ...
Toti cautam adevarul intr-un fel sau altul, toti ne intrebam daca fantasticul e chiar fantastic sau e doar o realitate pe care nu suntem in stare sa o percepem inca, dar cred ca mai sanatos (pentru mintea noastra) este sa incercam sa exploram fara a intrece o anumita limita ...
Te rog nu ma intelege gresit, nu-ti spun toate acestea cu rautate ci doar vreau sa te atentionez putin ... bineinteles ca esti libera sa nu ma bagi in seama ...
Referitor la topicul subiectului, mie mi-ar place sa ma intorc in timp in perioada dintre cele doua razboaie, bunica imi povestea tare frumos de aceasta perioada ... sau in anii '50, dar nu in Romania ...
dana76 spune:
Alexandra,
nu imi este nou ceea ce mi-ai spus, din contra am auzit lucrurile astea de nenumarate ori, dar probabil pentru ca nu mi s-a intamplat si mie, mi-e greu sa cred. Totusi o intrebare: ce varsta aveai cand ti-ai dat seama ca ii cunossti (sau i-ai cunoscut) pe anumiti indivizi care nu faceau parte din anturajul tau. Ma intereseaza acest lucru deoarece se vehiculeaza idea ca isi aduc aminte de vietile lor anterioare pana la varsta la care noi le "inoculam" ce inseamna de fapt viata.
Pusici,Dana siAmalia
reiki spune:
Daca as putea sa dau timpul inapoi as merge pina la perioada din viata mea actuala in care iubeam, IUBEAM cu tarie, orb, fara sa imi mai pese de nimic, fara sa ma mai intereseze nimic altceva decit femeia iubita. Sa traiesc din nou ce am trait atunci. Asta mi-as dori.
Reiki
dana76 spune:
Iata un sentiment pe care de asemenea nu-l inteleg "sa iubesc, orb". Mi-am pus de multe ori intrebarea: E ceva in neregula cu mine? si asta pentru ca de cate ori am iubit (nu-s prea multe datile)iubirea pentru mine s-a construit in timp si a devenit mai puternica si azi pot zice cu mana pe suflet ca-l iubesc pe omul de langa mine mai mult decat in ziua in care "am zis DA". Sau poate e prea devreme (suntem impreuna de approx. 8 ani)
Pusici Dana si Amalia