Perle d`ale socrilor
Raspunsuri - Pagina 14
ana maria spune:
In general soacra-mea e de treaba. dar are momente cand scoate niste prostii care ma fac sa cred ca nu prea gandeste inainte sa "vorbeste". dar si eu sunt mama de baietel asa ca tre sa fiu ingaduitoare. Totusi ceva ceva tot am cules.
Doua perlutze dragutze:
Eu gravida, cu ceclaj si la pat din luna a 3a. "Ce gravida esti tu??!!. Eu la 6 luni saream gardu la mama si la 9 luni m-am urcat in cires. Imi zicea barbata-meu: Da-te jos ca se rupe pomu cu tine.Ii era fica saracu' ca aveam 110 kile"
Nasc prematur copil putin sub 2 kile. Toata lumea zice ca seamana cu sotul meu. Soacra-mea: "Da, de unde, Fi-miu avea 4 kile si 50, de unde sa semene" Acum insa nu mai poate de dragu juniorului desi la 6 luni e cat era fi-su la 3. he he he
Perla maica-mii, ca e si ea soacra: Eu gravida imi iau niste pantaloni si-i probez impreuna cu ea. Ce zice "Suge burta ca sa poti sa inchizi fermoaru'".
Ana Maria si bebe Victor Stefan 
(15 12 2004)
Succes si s-auzim numai de bine!!!
iully spune:
Am citit cateva pagini din cele 9 si-am zambit un pic....
Eu am o soacra buna,nu e rea dar nici superbuna.De fapt vreau sa va spun o perla de-a socrului meu.Eu la Bucuresti dau indicatii la telefon cum sa i se faca baita copilului,soacra tace,asculta dar la un moment dat are o obiectie ,eu contracarez.In momentul urmator il aud pe socrul meu zicand in surdina :ce stie ea sa creasca copii.
(Intr-adevar e primul copil dar eu sunt la medicina si aveam atunci stagiul de pediatrie)la care se adauga vocile tuturor din incapere,matusi,camnati...si rad toti.Doamne,ce m-am enervat.
Imi venea sa-i strang de gat.Acum copilul meu are 11 luni , arata f bine si toti se mira cum si-a crescut nestiutoarea copilul...
Iuliana si Cristian
Carmi spune:
Nadia 1976, 
petaluda spune:
am ras ca proasta in fata calculatorului...i-am mai citit si lui iubi al mau care s-a imbufnat crezand ca sunt apropouri la adresa mamei ''domniei'' sale.
a mea viitoare socrela e destul de draguta cu nime desi intr-un mod destul de rece..are talentul de a ma face sa ma simt in plus...poate trece cu timpul..asta imi vor spune cele cu experienta.
ultima perluta a avut loc la ultima vizita: ea isi cumparase niste pantofi, eu ii spun ca sunt tare frumosi la care ea imi raspunde: tie nu-ti s-ar potrivii ca ai picioare scurte...poate asa e, dar nu era nici momentul nici persoana potrivita pentru asa o afirmatie.
ce sa facem, nu am mai avea de cine sa povestim daca s-ar potolii 
linusa spune:
Sa va zic si eu una. Anul trecut ne-am cununat la sfat in RO, in orasul unde sta socrela. Noi (in concediu fiind) ne-am agitat cu hartiile si am organizat un bufet suedez la un restaurant. Cumnata-mea a venit sa o ajute pe soacra-mea, adica sa-i faca curat. Cand credeam ca totu-i gata, ma intreaba soacra-mea: "Dar eu cu ce ma inbrac?"
danais spune:
Mda, nu prea e de ras, ci mai curand de plans, cel putin pentru norele protagoniste. Eu in momentul de fata ma am relativ bine cu soacra pentru ca stam la 400 de km distanta si ne vedem mai rarut ca-i mai dragut, dar am avut si noi partea noastra de meciuri "amicale", incepand cu nunta, la care din 5 in 5 minute anunta ca ea nu mai poate, trebuie sa planga, ca uite cum i se duce baiatul ei cuminte si frumos...aoleu, ziceai ca e inmormantare, nu nunta, mai ales ca se hotarase si sa se imbrace toata in negru.
Tot la nunta, il anunta oficial pe sotul meu ca nu are nimic sa ne dea cadou de nunta, dar nu vrea nici sa se faca de ras fata de ceilalti nuntasi. Noi insistam ca nici nu avem nevoie de nimic, ca nu e nici o problema, ca avem tot ce ne trebuie, ea nu si nu ca se face de ras, sa ii dam noi vreo 3 milioane sa puna si ea in plic si sa ne dea la nunta. Toate bune si frumoase, ii dam, se linisteste, dar dupa nunta aflam ca se plansese in acelasi fel si fratelui ei, care ii daduse si el 3 milioane ca "sa nu se faca de ras", iar noua ne-a dat in plic pana la urma 2 milioane. Asta e, nu ne-am suparat, mai mult ne-am amuzat. Partea cea mai proasta a fost cand navalea pur si simplu pe plicurile cu "darul" celorlati invitati sa vada cat a dat fiecare si apoi luni de zile s-a plans in dreapta si in stanga ca familia mea a dat prea putin, si abia a reusit familia lor sa "acopere gaura", care "gaura", numai Dumnezeu stie.
Dupa nunta am avut o luuunga perioada de relatii infloritoare...prin telefon. Apoi, cand eram gravida in luna a 9-a a venit cica "sa ma ajute". Adica sa imi povesteasca 1001 de povesti de groaza despre nastere. Dupa o saptamana am facut-o pachet si am expediat-o acasa, ca nu mai aveam nevoie de "ajutor".
Partea horror a fost insa cand fata avea vreun an si ceva si a hotarat sa vina iar "sa ne ajute", ca "de-acum fata e mare si ii trebuie educatie" A stat numai o luna, dar in luna respectiva a reusit sa imi alunge bona, o femeie exceptionala care o iubea tare mult pe Denisa si m-a adus si pe mine in pragul nebuniei iar eu sunt de felul meu o fiinta pasnica si calma. In afara de faptul ca vorbea non-stop despre rude, vecini, vecine, telenovele, vanzatoare de la magazin, stirile de la ora 5, povestile de la 'Din dragoste' etc, etc, etc, facandu-ne tuturor capul calendar, venea si cu exemple asa-zis subtile, adica "bate saua sa priceapa nora"
De exemplu: vin acasa de la serviciu, dumneaei pe canapea la telenovele, imi spune: "Trebuie sa te duci sa cumperi ceva sa faci mancare, ca nu mai e nimic si nici nu am avut ce sa-i dau fetei dupa-amiaza" (mancarea pregatita de mine cu o zi inainte, pusa in frigider, dar i se paruse ca "s-a stricat" si a aruncat-o). Buun, plec la cumparaturi, tabarcesc sacosele, fac iar mancare, vine sotul tarziu, ii dau si lui sa manance si dumneaei incepe ia pe un aer filosofic: "Vai, mama, am vazut-o la televizor pe Mihaela Radulescu, saraca, povestea ce rau ii pare ca a lasat-o Banica, ca tare l-a iubit, dar a spus si ea ca de aia lasa barbatii femeile, ca dupa ce s-au vazut maritate nu mai fac nimic, nici mancare, nici curat, nici nimic, stau ca doamnele si asteapta sa fie servite." 
Tot din ciclul exemple subtile, incepe sa imi povesteasca de fosta ei cumnata (sotia fratelui), saraca, ce rau o duce, a ramas singura cu un copil, dar e vina ei, daca a fost proasta si n-a inchis ochii ca barbatul o insela si a facut un copil cu alta si a facut scandal, asa ii trebuie. Ca barbatul de aia e barbat, mai calca si el pe alaturi, dar femeia trebuie sa il inteleaga, nu sa ii sara in cap, ca uite, pana la urma tot ea sufera ca ramane singura cu copilul. Noroc ca sotul meu este un tip la locul lui, ca altfel intram la idei.
Tot in timpul "lunii de cosmar" in care am convietuit cu soacra o aud vorbind la telefon (cu frate-su, cred) si spunand textual: "saracu' (sotul meu), n-are nici un ban pentru el si umbla rupt in fund, ca ii mananca nesimtitele astea doua toti banii" Nesimtitele eram eu si nepoata ei in varsta de un an si vreo trei luni.
Iar incunarea respectivei perioade nefaste din viata mea a fost cand, sotul meu trebuind sa isi caute de lucru pentru ca firma la care era angajat se desfiinta, soacra-mea imi zice de fata cu el: "Pai, mama, eu il iau acasa daca nu-si gaseste serviciu. Eu am pensie, am pamant, il muncim, ne descurcam." La faza asta am ramas atat de perplexa incat nu mi-am revenit ore bune. Peste doua zile era in tren pe drum spre casa, fierband de nervi ca indraznise "baietalu'" ei sa ii atraga atentia ca el nu mai are 5 ani, ca e insurat si are si copil, deci responsabilitati fata de familia lui.
Mamaaa, ce mult am scris! Mi s-a terminat si pauza de masa si nici n-am mancat. Adevarul e ca m-am mai racorit impartasindu-va si voua "aventurile din epoca de piatra" cu soacra.
Acum, ca nu mai stam impreuna, am revenit la amabilitati si politeturi. Tot si se mai ridica parul pe ceafa cand ne ducem in vizita si se uita cu mila la feciorasul ei, jeluindu-se ca tare a mai slabit, apoi incepe sa indese intr-o sacosa ce are prin frigider, explicandu-i "baietelului" ca trebuie sa se alimenteze, ca daca nu este mancare (adica nora nu face), sa isi fiarba si el un ou, sa manance o felie de paine cu unt, ca o sa se imbolnaveasca de nemancare. Pentru precizare, sotul meu are 1:75 inaltime si 84 de kg, adica este chiar grasut, dar cand a plecat de la mama avea 95 si era, dupa spusele soacre-mi "numai bine".
Daniela
KULTA spune:
Soacra mea, a spus muuuulte, insa eu, obraz subtire
, vreau sa tin minte doar o singura fraza: SA NU AI NICIODATA INCREDERE IN BARBAT, BARBATUL E DRACU'.
Fain, nu?
Kulta graviduta si BB Daniela (15,04,2004)
Poze cu noi
"Lucrurile bune li se intimpla celor care stiu sa astepte"
casandra spune:
--------------
Iar incunarea respectivei perioade nefaste din viata mea a fost cand, sotul meu trebuind sa isi caute de lucru pentru ca firma la care era angajat se desfiinta, soacra-mea imi zice de fata cu el: "Pai, mama, eu il iau acasa daca nu-si gaseste serviciu. Eu am pensie, am pamant, il muncim, ne descurcam."
---------------
Mi-am amintit cand a venit bunica-mea pe la noi sa il ia acasa pe tata, tot asa ca are pamant, viata la tara e sanatoasa,.... Bine, bunica-mea incerca si sa il convinga pe tata sa renunte la servici si sa fie profesor in satul natal.
Nadia1976 spune:
Eu ii multumesc bunului Dumnezeu ptr. soacra-mea. Scrul meu, Dumnezeu sa-l odihneasca, a murit la vreo 6 luni dupa ce l-am cunoscut. Oricum, mi-am cunoscut socrii la vreo luna DUPA ce ne-am mutat impreuna (mai exact: m-am mutat in casa sotului meu). Ei auzisera de mine, dar nu stiau ca m-am mutat la el; apoi, cand i-am cunoscut, desi socrul meu era bolnav tare, s-a ridicat din pat, s-a imbracat frumos si ne asteptau in sufragerie; soacra-mea a spus, asa in loc de bun venit, zambind cu gura pana la urechi: "Haha! Esti mai mica decat mine". Stiam ca glumeste, mai ales ca avem exact (culmea) aceeasi inaltime. Dupa care m-a imbratisat si m-a intrebat: "Da' de unde-ti cumperi tu hainele astea asa frumoase, ca eu nu gasesc niciodata pe marimea mea. I-am spus ca de la copii... si-a inceput sa rada. Desi socrul meu abia se misca, prima data cand i-am invitat la masa, au si venit (i-a zis socrul sotului meu: nu vreau s-o jignesc, ca e asa fata buna). Apoi, nu mai conteneau cu laudele la toate neamurile (matusi, verisoare de-ale sotului) ca ce mancare buna le-am facut, ce ordine si curatenie e in casa, etc. Si daca vreau sa cumpar ceva si nu gasesc o sun pe soacra-mea si ori imi explica unde sa gasesc si imi spune exact cum se numeste, ori a doua zi se prezinta cu ce cautam eu. La cateva luni dupa ce a murit socrul meu, ne-a sunat si ne-a rugat sa mergem sa o ducem sa-si cumpere o haina de piele. In magazin m-a pus sa incerc cateva, pana am gasit una care am zis ca-mi place si dupa ce am incercat-o am pus-o inapoi ca eu una, nu as fi dat atatia bani pe ea si am plecat sa ma mai "plimb" prin magazin, pana gaseste ea ceva ptr. ea. Am vazut-o cateva minute mai tarziu la casa cu 2 geci: care am zis eu ca-mi place si a ei...
Nu s-a bagat vreodata in deciziile noastre, chiar daca ea a platit ptr. cateva din "mofturi". Daca a venit sa ne viziteze (nu se intampla prea des sa vina neinvitata, cred ca a venit de 2 ori in 2 ani) si ii mai povestesc ce planuri avem, asculta, poate isi mai da cu parerea, dar intotdeauna spune: "Voi stiti mai bine, e casa voastra, faceti cum credeti voi". Poate si ptr. ca stie ca nu am pe nimeni aici, nici familie, nici prieteni (o singura prietena romanca) sau ptr. ca pur si simplu, nu e genul care sa faca zile negre...
Cred ca ar trebui sa ma opresc aici... v-am facut capul calendar cu ce soacra grozava am, dar nu ma pot abtine. In 2 ani nu a zis un cuvant rau nici mie, nici despre mine. Cand intr-un final, sotul meu i-a zis ca trebuie sa ma sponsorizeze el (desi ea stia ca unchiul meu m-a sponsorizat) si ca ne trebuie bani, nici n-a intrebat cat ne trebuie, i-a zis doar: "Ai acces la contul meu, du-te si ia cat aveti nevoie si faceti actele". Nu e vorba de bani, e gestul... faptul ca ii tot spune sotului meu ca alta ca mine n-o sa gaseasca (si nici macar in fata mea, ci cand sunt doar ei 2) si ma sprijina in orice vreau sa fac, mi-a facut o masa super festiva si mi-a trimis flori cand mi-am luat licenta de interpret... ce sa spun? E o femeie super. Gata! Ma opresc inainte sa ma 
Ne nastem goi, uzi si flaminzi. De abia dupa aceea lucrurile se inrautatessc.
Nadia1976 spune:
Hai acu sa va spun si una rea: ma mai cearta ca nu-l pun pe sot sa faca nimuc, ca-l las sa leneveasca cand vine de la servici, ca "uite ce burta a facut"... "baga-l la dieta, tine-l cu salata toata vara..." "pune-l sa spele macar vasele, ca tu esti acas toata ziua facand curatenie si mancare si de toate, macar vasele le poate si el spala..." da' parca mi-e nu-stiu-cum sa-l pun sa spele vasele dupa o zi de munca. Le mai spala in week-end, cand stiu ca e odihnit.
Ne nastem goi, uzi si flaminzi. De abia dupa aceea lucrurile se inrautatessc.