De-ale copiilor

-O mamã exasperatã de fiul ei care era pus numai pe rele, l-a întrebat într-o zi: - Cum crezi cã vei ajunge în Cer? Bãiatul s-a gândit câteva clipe, dupã care i-a spus: - Pãi, o sã tot ies si-o sã tot intru, si-o sã tot ies, si-o sã tot intru trântind usa, pânã ce sf. Petru-mi va zice: "Dar hotãrãste-te odatã, Dylan - ori înãuntru, ori afarã!"
-Un bãietel e trimis la culcare de tãticul lui. Cinci minute mai târziu... - Tati... Taaati... - Ce vrei? - Mi-e sete. Îmi aduci putinã apã? - Nu. Trebuia sã bei înainte de-a intra în pat. Cinci minute mai târziu: - Taaaaatiii... - CE VREI? - Mi-e SETE! Îmi aduci putinã apã? - Ti-am spus o datã: NU! Dacã te mai aud încã o datã, vin la tine si-ti trag o bãtaie...!!! Cinci minute mai târziu: - TAAAATIIIII... - CE VREI? - Când vii sã mã bati, îmi aduci, te rog, si putinã apã, cã mi-e tare sete!
-Când am intrat cu Billy, nepotul meu, în cãsuta de vacantã, nu am aprins lumina pânã ce nu am închis usa în urma noastrã, si asta ca sã nu atragem dupã noi vreo insectã nesuferitã. Cu toate acestea, câtiva licurici tot au reusit sã se strecoare pe lângã noi. Observându-i înaintea mea, Billy mi-a spus cu glas soptit: - Degeaba, bunicule. Tântarii-s pe urmele noastre... Si-au fãcut rost de lanterne...
-Nu stiam dacã nepotica mea recunoaste deja culorile, asa cã am vrut sã o verific. Am început sã-i arãt diferite lucruri, întrebând-o ce culoare au. De fiecare datã mi-a spus culoarea corectã. Mã distra sã vãd cu câtã importantã rosteste culorile, asa cã am continuat. În cele din urmã, nepotica mea s-a îndreptat spre usã, rostind cu multã gravitate în glas: "Buni, acum cred cã ai învãtat culorile. Încearcã sã te descurci si singurã!"
-Dupã ce si-a culcat copiii, învelindu-i cu grijã si sãrutându-i de noapte-bunã, o mãmicã obositã si-a schimbat hainele cu un trening ponosit si o bluzã lãbãrtatã si a început sã se spele pe cap. Auzind cã zarva din camera copiilor devine tot mai mare, si-a pierdut rãbdarea, si-a înfãsurat un prosop în jurul capului si a intrat ca o furtunã la ei, trimitându-i rãstit si amenintãtor înapoi în paturile lor. Pe când iesea din camerã, l-a auzit pe mezin (3 ani) cu o voce tremurândã: "Da ASTA cine-o mai fi fost?"
-O mãmicã îi povestea fetitei ei cum si-a petrecut copilãria: - Ne dãdeam pe gheatã în spatele casei; scrânciobul ni l-am fãcut dintr-un cauciuc ce atârna de un copac în curtea din fatã; vecinii aveau un ponei pe care îl cãlãream toatã ziua; si culegeam mure sãlbatice în pãdure. Fetita asculta cu ochii larg deschisi de uimire, savurând fiecare cuvânt din gura mamei. În cele din urmã a exclamat: - Uau, mami! De ce nu te-am cunoscut eu mai devreme!!!

Cu drag
Alexxia

Lumea este plina de frumusete atunci cand inima este plina de dragoste

http://www.foreverliving.ro/distr/Bunea085-463/

http://community.webshots.com/user/aalexxia

Kehleyr spune:

Foarte dragute .

Dana si Stefania (27.06.2003)
-----------------------------------------------------
"Life has more imagination than we carry in our dreams".