Ma isterizeaza cu mancarea!
Raspunsuri - Pagina 2
craluca spune:
ai incercat sa-i pui "pupici" sau "iubire" in mancare?
Mama Raluca, baiat Alex si bebita mica Ioana
http://community.webshots.com/user/craluca100
boo lina spune:
Sanzi, stiu ca orice mama isi da cu pumnii in cap cand nu mananca copilul, dar, ca citez "doftoru", daca e sanatos si ia in greutate nu trebuie sa-ti faci probleme. Usor de zis greu de facut, stiu:) Totusi un control de giardia i-ai facut caci e cunoscut ca cei care au asa ceva nu prea mananca decat cioco...
carina spune:
Sanzi: nu stiu daca iti mai amintesti dar eu am postat mai multe mesaje referitor la nemancat. Carina este "mama" lor ca sa zic asa. La noi a inceput de cand era bebelus. Nu vorbesc prostii, datorita ei eu am intarcat fara sa stiu. Manca foarte putin si dormea, nu plangea. E drept ca nascuta cu 3500 de grame, la 4 luni cand am trecut pe lapte praf avea doar 4500 de grame. Am mers la medici, toti spuneau ca e ok, analize peste analize. Am trecut apoi pe lapte praf, manca maxim 600 de grame in 24 de ore. A urmat diversificarea, de am crezut ca mor de stres. Copilul meu nu vroia sa manance si pace. Era slabuta, nu statea o clipa (la 8 luni jumate a mers singura- de ci lipsa de mancare nu a afectat-o). A continuat cu : refuzul mancarii cu urlete infioratoare, voma autoindusa dupa masa, tinut mancarea in gura si 3 ore pana se incumeta cineva sa i-o scoata din gura (asta cu tinutul mancarii a durat pana nu demult-pozele noastre din concediul de anul asta sunt elocvente in acest sens).
Toata lumea, sot, mama, sora, prietene, imi spuneau ca e doar vina mea, ca ma stresez prea tare, ca sa o las un pic sa rabde de foame. Eu o lasam , dar nu puteam sa sar mai mult de o masa ca ma apuca cu tremurat. Minunea s-a produs insa cam acum o luna: am avut mai mult de lucru pentru serviciu (eu lucrez de acasa), plus ca am avut o blestemata de sinuzita care m-a nenorocit o saptamana. In conditiile astea, cat si cum manca ea mi-a fost mai mult decat indiferent. Nu puteam sa ma enervez ca simteam ca imi ies ochii din cap. Si astfel am ignorat-o cam aproape 2 saptamani. Sa stii ca diferenta se vede: cantitativ poate diferenta nu e mare, dar calitatea mesei e clar superioara. Copilul vine la masa ca vrea el, cere mancare, mananca singura, inghite din gura ca tot omul, nu mai tipa de parca o omor. Dar si acum, cand ea a zis gata, a fost gata.
Stiu ca m-am lungit, dar a fost ca sa vezi ca ignoratul ala trebuie sa fie pe bune, sa nu se prinda nici copilul ca de fapt tie iti pasa ce si cum. Si apropos, si eu am incercat cu vitamine si sirop pentru pofta de mancare, nu au avut nici un efect.
Te pup si iti urez bafta si nervi de otel,
Anda si printesuca Carina (2 ani- 22 octombrie)
http://community.webshots.com/user/andamihai
Cristina_C spune:
Exact asa imi face si mie de vreo luna. Robert are 22 de luni. El, care inainte statea cuminte la masa si manca tot - chiar singur cu lingurita sau furculita, acum nu mai vrea sa auda de asa ceva. Trebuie sa alerg dupa el prin casa cu mancarea in speranta ca doar-doar o deschide gura - ceea ce se intampla cu mult cantec. S-a fixat pe cateva feluri de mancare si numai pe acelea le vrea. Concluzia mea e ca a ajuns sa speculeze: s-a invatat sa ceara un anumit lucru si nu accepta altceva in loc. De exemplu, dimineata nu bea decat lapte formula cu cereale de la Nestle in cutiuta - 250 g (Alete aici)- cum se trezeste incepe: "lapticu go" - adica lapticul gros. Incerc sa-l pacalesc cu lapte de vaca, dar il scuipa 
, apoi, in cursul diuminetii cere banana - asta ma bucura. In schimb, la pranz e dezastru - cu chiu cu vai reusesc sa-i dau cateva lingurite de piure de legume. Cand vede carnea nu mai vrea piure si daca i-o amestec in piure se stramba si striga "cane, cane!". Ciorba sau supa e imposibil sa-i mai dau din simplul motiv ca nu are rabdare sa stea asezat. Daca, printr-o minune se aseaza incepe sa se joace in castron, vrea sa bea direct din el si sfarseste prin a si-l varsa pe haine. Daca-i dau in canita sau biberon, tot acolo se ajunge. E acelasi copil care era altadata in stare sa stea cuminte si sa manance bors cu lingurita - fie c-o ducea el la gura sau i-o tineam eu. Dupa masa de pranz - care se intinde cam o ora normal ca tramane flamand - mai sta putin, apoi ii vine somnul, nu vrea sa se culce cu burta goala si incepe iar: "lapticu go, lapticu go...!". II dau, ce sa fac, daca nu-i dau face un scandal monstru , nu adoarme si-si strica tot programul. Cand se trezeste dupa 2 ore mergem afara, chipurile sa favca pofta de mancare - trecem pe langa patiserie (e inevitabil traseul) si-mi cere covrig sau mai stiu eu ce placinta pe care o mananca pe drum. Cand ne intoarcem acasa e oarecum satu, nu mai vrea nimic si, la masa de seara doar ciuguleste ceva ca la pranz - dar asta numai din farfurie de la tata... si uite-asa s-a dus ziua.
Nu-mi explic ce se intampla cu el - cand credeam si eu ca, in sfarsit am reusit sa-l invat sa stea si el la masa ca oamenii si sa foloseasca tacamurile (asta s-a intamplat pe la 1 an si 7-8 luni si eram tare mandra), acum parca o luam iar de la capat. Culmea e ca stie cum se face dar nu vrea sa faca - cred ca totul tine de faza asta de opozitie prin care se pare ca multi copii trec in jurul varstei de 2 ani...
Cristina
http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Cristina_C
Sabina spune:
Noi am avut mari probleme cu Sofia la inceput.Insa nu ne dadeam seama ca ea se satura repede si pune dop.Multe s-au rezolvat cand i-am dat si ei sa manance ceva care putea tine in manauta si cand am trecut pe mancare de oameni mari ,asa ca am facut o cura de oua de prepelita( sotul meu i-a dat fara ca eu sa stiu galbenusuri crude...nu numai ca n-a patit nimic dar a pus-o repede pe mancat)
Dupa care 10 luni ea manca f. bine dimineata, la parc biscuit sai covrig sau banana, cat am alptat-o( un an si 8 luni) tzatzica si nani.Abia pe la 5 manca pranzul.
Acum am reusit sa gasim niste feluri care-i lac( macaroane, orz cu pui, mamaliguta ci branza si smantana si soufle de dovlecei)si asta ii dau la pranz.Cand n-are chef fructe si culcare.
Ajuta f. mult sa maresti intervalul dintre mese si sa nu-i dai absolut nici o gustare timp de 2, 3 saptamani.
Sofia nu mananca nici acuma mult, insa mananca cu placere pana se satura.mai strecuram 2, 3 imbucaturi cu joaca, dar asta-i tot.
Succes!
Sabina si
Sofia Galagia
elenacristina spune:
Uf! Mai exista copii ca ai mei! Nu-mi vine sa cred.M-am mai linistit, fetelor. Nu stiu daca are vreo legatura directa, dar de cand m-am hotarat sa tin pe masa din bucatarie o vaza cu flori - dumitritele sunt o nebunie! - pe o fata de masa din aceea veche, brodata, care trebuie pastrata impecabila, chiar ca "zestre" de la bunica - parca s-a schimbat ceva in casa si la mancare. Pai in primul rand copiii nu mai stau ore (exagerez, o ora)in fata farfuriei pentru a manca doar felul 1, dupa care "nu mai pot", iar peste o ora sa urmeze iar o ora de stat in fata felului 2.Cam asa decurgeau dupa-amiezele: venit de la gradi, schimbat etc - pranzul (cam pe la 13.30). ora 15 le prindea tot la masa pe cele mari (gemene, de 6 ani)(va inchipuiti asa ceva?!?! - intre timp eu o adormeam pe cea mica, de 1.8 ani - care nici ea nu se da in vant dupa mancare - cam ca la CristinaC - si dupa eu ramaneam sa fac ordine) Efectiv simteam ca asta nu mai e viata. Ei, dar de cand cu florile... s-a luminat si viata noastra. Pai trebuie sa manance repejor, ca sa aranjam din nou masa. Nu mai facem pauza intre feluri, ca e enervant sa tot iei fata de masa/pui fata de masa. Pana ce termin eu de spalat vasele de la primul fel, si ele trebuie sa termine al doilea fel, ca sa pot spala si ultimele vase. Pe la ora 14 este ordine perfecta in bucatarie, copiii sunt mai linistiti. Nu stiu cum, dar si cea mica parca a prins viteza. A inceput sa vrea sa manance cot la cot cu cele mari, incearca sa manance singura, si culmea, ii reuseste (bine, cam 50 ml de supa, nu mai mult). Cand termina cele mari - acum intr-un timp normal
ea are numai atat mancat, zice si ea "mana masa" si pleaca. Revine insa repede si o hranesc cu felul 2 ramas (jumate in bucatarie, jumate in pat)si mergem la nani.si am si eu 2 ore libere dupa amiaza, cat doarme ea, de o saptamana
Pupici
sinzi_ana spune:
Uf, noroc cu voi ca ma mai linistesc si eu!!! Am momente cand efectiv imi musc limba ca sa nu tzip la el...cand il vad ca scuipa mancarea mi se pune pe suflet!!!
Nu imi doresc sa fie gras, dar macar sa stea linistit la masa!!!
Am mai gasit o metoda, care nu tine de fiecare data, ii pun un programel pe comp si niste maimutoi care canta si danseaza si e fascinat de ei, si din greseala mai deschide gura...numai ca uita sa si mestece!!! Sta cu mancarea in gura..pana adorm!
Deci mai sunt copii ca al meu!!!
Sinzi 
si David
Poze NOI-NOUTE cu David la 20luni
Midori spune:
Si a mea a avut perioade cand ma stresam ca nu ma mananca
mancare (in special carnea o respingea)
Ma duceam sa-i fac niste analize, hemoglobina si proteine,
asta ca sa stiu pe ce butoane sa apas,
O flamanzeam inainte de mese, nu-i mai dadeam biscuiti
si ii dadeam suc de portocale inainte de masa.
Asta la mine a facut minuni.
O alta smecherie, o iau cu vorba la ce nu-i place carnea. de exp.
"Si ia arata-mi cum ai hranit iepurasul,
cum mergi cu bicicleta, bla bla,
subiecte care o intereseaza f f mult/
Daca sunt stresata, nu reusesc s-o fac sa manance
ce nu-i prea place, cred ca mai mult tine de atitudinea noastra decat a lor.
oimpia_76 spune:
Draga Sinzi, crede-ma ca mai exista copii precum David al tau. Piticuta mea e mult mai micuta decat David(are 5 luni jumate), dar, asa cum spunea si Anda despre Carina ei, de pe acum nu ii place sa manance. O mai alaptez, dar niciodata nu s-a omorat dupa laptic. E cam supla si mi-am facut si eu o multime de griji din cauza greutatii ei, mai ales ca toti parintii de copii micuti se lauda cu greutatea copilasilor lor. Ma enervau cumplit cand ma intrebau ce greutate are Sara. Eu am mare noroc cu sotul meu, care e supermultumit de cum mananca printesuta noastra si imi spune ca eu ii fac cel mai mare rau vrand mereu sa o indop. In sfarsit, am inteles si eu asta si las copilul sa pape cat vrea el.
Acum, daca indraznesc sa iti dau un sfat, ti-as spune acelasi lucru pe care mi-l spune si mie sotul: iti faci rau si tie, si lui David vrand asa de mult sa manance tot ce ii dai tu. Cred ca ar trebui sa iti comuti atantia pe altceva si sa fii mai relaxata, lasandu-l sa pape cat vrea el. Nu-l mai forta, nu mai umbla cu mancarea dupa el, nu te mai enerva, nu mai cauta tertipuri pt. a-l face sa deschida gurita. Pur si simplu lasa-l in pace! Stiu cat iti e de greu sa faci toate astea, dar eu cred ca e singura cale de a rezolva problema.
Pe mine stii ce m-a convins in discursurile pe care mi le tinea sotul despre obsesia mea ca Sara nu mananca? Faptul ca mi-a spus ce el a ajuns sa urasca mancarea din cauza mamei lui, care il forta mereu sa manance (si sotul a fost un copil mai slabut), ca era un copilas complexat pt. ca maica-sa simtea mereu nevoia sa se scuze in fata altor persoane (care erau, poate, mandre de copiii lor mai rotofei) pt. ca fiul ei era slabut. Asta m-a facut sa fiu si eu mai calma, sa o las pe Sara sa pape cat vrea ea, pt. ca oricum nu rezolv nimic daca ma stresez, ba din contra o stresez si pe ea. Chiar m-am enervat pe mine la un moment dat, pt. ca mi se parea ca ma afund in obsesia asta legata de mancare si pierd esentialul. Mi-am dat seama ca important este sa cresc un copil increzator in el si lipsit de complexe si frustrari, iar nu sa ma vada mereu nemultumita de cat papa, deci in esenta nemultumita de el.
Daca David e sanatos , si sunt sigura ca e, lasa-l in pace cu mancarea! Poate ca ti-e greu sa accepti, dar asa e el si poate asa va fi toata viata. Ce e rau in asta?
Iarta-ma, te rog, daca ti se pare ca m-am cam lungit, dar, asta fiind si problema mea cu Sara, cred ca am reusit sa ma autoconving o data in plus ca trebuie sa las dupa ea in ce priveste subiectul "mancare." Deci, mesajul a fost nu numai pt. tine, ci imi e si mie adresat, caci, oricat as parea de "sfatoasa", mai am si eu momente de slabiciune si senzatia ca o iau razna din aceasta cauza.
pt. David, care e un dragut si jumatate.
Olimpia, mamica Sarei.
Roxana_G spune:
Alexandra mea este intr-o perioada in care refuza orice fel de mancare. Gura este perfect sigilata si numai cand o asez pe scaun se pornesc tipetele. E drept ca se datoreaza eruptiei dentare (banuiesc cel putin, pentru ca saptamana trecuta a mancat foarte bine), insa uneori simt cum cedez nervos. Am citit multe carti, toate recomandau sa nu insist cu mancarea. Anorexia psihologica este o problema grava la copii, si de regula la asta se ajunge daca ii fortezi. Eu adopt tehnica cea mai putin "mamoasa": respir adanc sa ma calmez, iau farfuria si nu mai primeste nimic pana la masa urmatoare.
Si asta nu ptr ca ar fi rotofeie, ci dimpotriva. Are 7.8 kg la 8 luni si jumatate. Ei si ce? Copilul e sanatos, e vioi, e activ. I-am facut analize peste analize, si nu am identificat nici o cauza a siluetei tip "top model". Ultima pediatra la care am fost mi-a raspuns cat se poate de serios ca e cazul sa ma calmez, ptr ca ASA este felul copilului - este tipul mignion, slabut, cu tendinte hiperactive, si asa va fi indiferent de ceea ce voi face eu (probabil va fi si mai rau daca ma nevrozez). Va spun sincer ca am acceptat ideea. Ma doare sufletul sa o vad ca uneori nu mananca, insa stiu ca e si maine o zi si ca poate maine va manca. Stiu ca din cand in cand exista aceste perioade cand nu mananca, si stiu ca exista perioade cand mananca foarte mult si totusi nu se ingrasa. Important este sa nu ma mai necajesc pana ajung sa ma doara inima, si cu atat mai mult, nu vreau sa o mai stresez cu masa incat sa ajunga sa urasca si scaunul pe care sta.
Rox si Alexandra Maria (10.02.2004)