M-am hotarat.....adoptie(partea a 6-a)
Raspunsuri - Pagina 11
Rozi spune:
Ok, fetelor, m-ati linistit 
. Doamne, ce bine ca v-am gasit!! 
Oricum ma duc sa-l vad, oricum, daca il "simt" aproape, nu ma mai gandesc la nimic! Am si eu emotii, dubii, ce sa fac 
Asa-s Gemenii, fac 1001 scenarii, planuri, grji...
Va 
si va povestesc maine! Bafta multa Flory, va trece usor comisia, important e dup'-aia!
"Nu crede in minuni; lasa-te in voia lor!"
angiVa spune:
Buna tuturor!
Ma bucur din suflet ca s-a deschis si aceasta sectiune pe forum, caci anul trecut, cand eram si eu in situatia in care multi dintre voi va aflati, nu prea aveam de unde sa gasesc informatii.
Si noi avem 2 bebei, dintre care unul este adoptat(baietelul). Noi am depus cererea de adoptie in iulie anul trecut, ne-a fost dat in plasament din octombrie anul trecut, pana la terminarea abandonului, care a durat f. mult (mai mult de 6 luni), iar in urma cu 1 luna a trecut pe numele nostru. Acum suntem la faza de schimbare a prenumelui.
Celalalt bebe ni l-a trimis Dumnezeu , probabil ca sa aibe baietelul nostru o surioara cu care sa se joace, deoarece el iubeste foarte mult copii. Bineinteles ca si noi iubim f. mult copii.
Succes tuturor, sa aveti parte de bucuria unui mic sufletel in viata voastra! Noua ne-a schimbat total viata, in bine!
Va pupam
http://community.webshots.com/user/angivatm
(si sa nu il uitam pe tati care a avut si el o contributie la toate astea 
)
lili spune:
Mama Andreei avea 42 ani... si drept sa-ti spun, cred ca vorba aia " copii facuti la batranete sunt destepti" este verificata in cazul ei.Deci eu nu m-as speria de acest lucru.
Lili si Andreea Diana ( 15.04.2002 )
danielac spune:
Felicitari aissa, ai o fetita superba ! sa va traiasca!
Rozi, maine iti tin pumnii si sper sa fie numai vesti bune !
Dana si Diana-Maria http://www.babiesonline.com/babies/f/fatamea
http://www.desprecopii.com/forum/photo_album_view.asp?cname=diana+nou&mid=201&cid=1072
paginuta personala:
http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=danielac
Rozi spune:
Buna, fetelor, am fost sa-l vedem pe baietel!
Nu stiu daca e frumos, nu mi se pare ceva deosebit, poate si unde n-am mai vazut baietei asa mici. Are, la 2,5 luni, 6 kg, e dolofanel, are pielea alba-alba, putintel par in cap si ochii inchisi la culoare (deci nu albastrul ala - oare asta sa fie culoarea definitiva?).
Are un semn, un fel de pata rosiatica intre sprancene spre frunte (prima data am zis ca are stea in frunte ), ei zic ca o sa-i treaca.
Am fost cu asistenta maternala la policlinica, sa-i faca vaccin. A plans doar putin, dupa aceea, dar am inteles ca toti fac asa.
E doar de o sapt la asistenta maternala, l-a luat cu o opareala urata intre picioare, se pare ca l-a tratat corect ca dr a zis ca e multumit de cum evolueaza, avea si testicolele putin umflate dar tot asa a zis ca-i trece.
Nu stiu ce sa zic... parca imi place de el, dar mi-e teama, nu pot sa spun ca am simtit vreo "izbeala" asa, la sufletel, ma uitam in ochisorii lui si-l intrebam daca el e... Cred ca la fel as simti si cu alt bebelus. Nu stiu ce sa fac!
M-au doborat iar indoielile, mi-am dat seama cata grija trebuie sa ai de el, sa-i dai un strop de lamaie daca sughite, sa-i dai nu's cati ml de lapte la 3 ore, sa-i pui o lingurita de suc de morcovi in biberon, candva sa-i faci supa de zarzavat. Eu ma gandesc ca nici pt mine nu sunt in stare sa-mi fac mancare, de multe ori mi-e lene si sunt obosita, habar n-am sa fac "suc de morcovi" (ei da, puteti sa radeti de mine, na 
, va dau voie!), nu am intotdeauna lamaie si morcov in casa (asta asa, ca ex). La o temperatura de 38.4 rectal cica nu trebuie sa-i dai nimic, dar daca are 38.6 sa-i dai nu's ce picaturi pt beblusi. M-am chinuit sa-i pun caciulita in timp ce-l tineam in brate si, bineinteles, nu m-am descurcat. Eu, cand eram mica, decat sa merg afara sa ma joc cu copiii, preferam sa stau in pat si sa citesc. Asa ca nu stiu sa fac jucarii pt copii, nu stiu sa scot sunetele alea la care copilul zambeste...
Sotul meu zice ca e prea "serios"; el face comparatie cu fetita de 5 luni care, cum se uita la tine, cum zambea cu gura pana la urechi! Ne dorim un bb vesel, nu unul tacut si serios (morocanos, cum e sotul meu si familia lui), dar probabil ca inca nu ne putem da seama. Am citit si eu ca la varsta asta zambetul este un gest reflex, nu stie sa rada, nu zambeste cand te vede pe tine ca te strambi la el.
Una peste alta, in loc sa zic "il iau acasa acum!", incep sa ma indoiesc ca fac vreun bine cuiva adoptand un copil. Mie imi va fi foarte greu (ca sunt tare inceata, de felul meu!), poate nu voi fi o mama buna pt copil si acesta va suferi. Zau daca stiu ce sa fac!!
Va pupic si va scriu mai tarziu, sa vad in ce ape ma mai scald!
PS sunt ciudata, nu-i asa?!
danielac spune:
pe Diana am vazut-o la sfarsitul lui noiembrie 2001, am mers si am vizitat-o in orfelinat de mai multe ori pana au trecut termenele legale.
am luat atestatul in decembrie 2001
pe 24 ianuarie 2002(chiar in ziua cand ea facea 3 luni) am luat-o acasa de tot
in iulie si in august 2002 am mers la tribunal
in octombrie 2002 aveam certificatul de nastere cu numele de familie schimbat
a durat foarte mult pana am reusit sa ii scoatem certificatul de nastere si cu prenumele schimbat. Dana si Diana-Maria http://www.babiesonline.com/babies/f/fatamea
http://www.desprecopii.com/forum/photo_album_view.asp?cname=diana+nou&mid=201&cid=1072
paginuta personala:
http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=danielac
aissa spune:
quote:
Originally posted by Rozi
Nu stiu ce sa zic... parca imi place de el, dar mi-e teama, nu pot sa spun ca am simtit vreo "izbeala" asa, la sufletel, ma uitam in ochisorii lui si-l intrebam daca el e... Cred ca la fel as simti si cu alt bebelus. Nu stiu ce sa fac!
Cunosc atat de bine senzatia de care spui ca nu ai simtit o izbeala.
quote:
Eu ma gandesc ca nici pt mine nu sunt in stare sa-mi fac mancare, de multe ori mi-e lene si sunt obosita, habar n-am sa fac "suc de morcovi" (ei da, puteti sa radeti de mine, na
Rozi, sincer incep sa te suspectez ca vorbesti despre mine. La fel si eu, nu stiu sa ma "prostesc" cu copiii, nu am un morcov in casa, lamaie mai se nimereste cand si cand, de gatit gatrsc o data la cateva saptamani. Nu rad de tine, vreau sa te incurajez, asa sunt si eu. Nu am avut niciodata prieteni pentru ca stateam in casa sa citesc...
Nu esti ciudata, semanam mult de tot, tare as vrea sa te cunosc personal. Stai linistita, o sa treci de faza asta. E greu, e o decizie pe care o luam foarte cerebral. Poate nu toate femeile sunt asa impinse spre a fii mame. Unele sunt mai asa, ca noi, mai serioase, mai inchise un pic. Asta nu inseamna ca nu vom fi mame bune. Eu lupt cu negativismul colegilor, chiar si mama ma tot intreaba daca o iubesc pe asta mica. Eu spun sincer: mi-e draga ca e mica, dar nu pot spune ca o iubesc, atat timp cat am vazut-o doar de cateva ori.
Sunt sigura insa ca in curand nu o sa mai vad nici un copil mai frumos si mai destept decat al meu. La fel de sigura sunt ca dupa cateva zile cu copilul acasa vom face tot felul de "fete" si vom vorbi cu el/ea asa cum trebuie sa ii faci sa rada. Vorbesc la general, nu numai despre mine, pentru ca sunt sigura ca si la tine e la fel.Toate astea vin in timp, nu poti fii asa de la inceput.
Da-i o sansa bebelusului. Discuta cu sotul tau si impreuna decideti ce vreti sa faceti. Mai mergeti sa il vedeti o data. Copil morocanos nu am vazut pana acum. Cred ca saracutul a schimbat prea de curand mediul in care a fost pana acum si poate e afectat de asta. Luti-l voi in brate, plimbati-l (nu sa il duceti la vaccin ca doar acolo nu se va apuca sa rada) si o sa vedeti ce simtiti.
Succes!
Alexandra
Cristina, sper o viitoare mamica de ghemotoc mic-mic
Rozi spune:
Ah, Cristina, iti multumesc! Asteptam cu sufletul la gura sa-mi scrie cineva ceva! Mai, cata nevoie am de voi!
Ma bucur enorm ca nu sunt complet anormala, cum ma credeam (deoarece nu am vazut sa se mai "laude" cineva cu asemenea defecte 
). Asadar sa-mi mai dau o sansa, nu? 
Azi mi-am luat o zi de concediu, ca nu ma mai simt bine sa merg la serv si tot la altceva sa-mi stea gandul, ma simt vinovata. Ma gandesc doar la bb, ce soarta va avea el?! As vrea sa il am acum in brate, sa ma uit la el cum doarme. Parca mi-e dor de el...
Cristina, pai hai sa ne vedem! Tot ziceam noi pe-aici sa ne vedem, toate mamicile care au adoptat. Chiar ma gandeam ca poate ar fi bine si pentru copii sa se vada cu altii ca si ei, adoptati, sa nu li se mai para ceva deosebit, ci ceva normal. Ce ziceti, fetelor? Sa legam o prietenie asa, pe viata, mai ales pt copiii nostri 
"Nu crede in minuni; lasa-te in voia lor!"
xerxe spune:
fetelor imi permit sa va spun ca sunteti perfect normale, ceea ce ati simtit sau nu voi in legatuta cu bebeii mici simt multe mamici biologice,si ca multe prietene care au nascut prin cezariana nu s-au dus sa-si vada bebeul decat a treia zi; asa ca va spun sigur ca dupa ce veti petrece cu ei mai mult timp nu veti mai putea pleca nicaieri fara ei.eu cand ma intreba lumea cum e mamica in prima luna ridicam din umeri, iar acum cand mergem la chefuri eu sunt cu ea dupa mine (13 luni). oricum lucrez in domeniu si va admir pentru ceea ce faceti. mama alexutei
meme spune:
Exista femei cu un foarte dezvoltat simt matern.Eu sunt una dintre ele.Ajunsesem sa fac o psihoza de fiecare data cand intram in contact cu persoane care aveau copii.Aproape ca imi venea sa plang cand ma trezeam an de an la mare,pe plaja,doar eu si sotul meu,inconjurati de atatea familii cu bebelusi ,care se jucau si faceau castele de nisip.
Eu am iubit-o pe Anca imediat cum am vazut-o si am stiut ca ea este fetita mea.Imi dadeau lacrimile de bucurie atunci cand radea cu gura pana la urechi si ne intampina cu manutele ei mititele intinse catre noi.Nu m-am gandit nici o clipa ca nu ma voi descurca in noua postura de mamica,am stiut ca este destul de dificila,dar la fel de bine am stiut ca am puterea sa-mi cresc copilul.Este, intr-adevar ,o mare responsabilitate,viata nu mai este la fel de usoara,totul se raporteaza la "mica printesa".Si cu toate astea suntem cei mai fericiti oameni din lume,nu cred ca am mai trait o asemenea implinire sufleteasca.Am invatat sa ne bucuram,sa radem frumos ,sa traim clipa.
Si sa va mai povestesc ceva.Asta vara cand petreceam primul concediu in trei,a intrat in vorba cu noi o doamna care dupa ce a incercat sa ne faca conversatie ne-a intrebat ca ce ne-a mai trebuit copil la varsta noastra(nici nu mi-a mai venit sa-i spun ca este infiata).Am crezut ca ea nu are copii,dar m-am inselat.La un moment dat a aparut o fata frumoasa,blonda,de vreo 10 ani,pe care ne-a prezentat-o ca fiind fata ei.Si apoi, profitand de intrarea in apa a fetei, ne-a declarat cum ca ei nu-i plac copiii.Am ramas interzisa si am intrebat-o de ce a adus totusi pe lume acea frumusete de copil.Mi-a raspuns cum ca asa trebuie,ca la un anumit moment al vietii sa o facem si pe asta.
Nu vreau sa supar pe nimeni,dar inainte de a face pasul cred ca ar trebui sa va "cantariti" foarte bine sentimentele si sa stiti exact daca puteti sa va simtiti cu adevarat mamici.Nu este usor,nu este nici greu,este minunat!
Meme