Povestea mea!
Raspunsuri - Pagina 6
mariagi spune:
scumpa mea,
mie mi se pare ca esti prea dependenta de iubitul tau.si acum esti in al 9-lea cer ca merge sa vada ce acte sunt necesare.oscilezi intre agonie si extaz.si nu e de dorit in starea in care esti.dar vad ca nu ai zis nimic de control.a-ti fost amandoi te-a tinut de mana la ecograf?a vazut poza cu copilul vostru?dar oare in loc sa se duca la primarie azi,nu puteai sa-i spui "hai sa luam o sticla de sampanie un buchet de flori si sa mergem la parintii tai?!ca,presupun ca daca va casatoriti ar trebui sa fie si ei anuntati,nu?!
maria
Vichi spune:
Iti tin pumnii! 
Ai grija mare de tine!
Dumnezeu o sa te ajute! Apeleaza la el cu cate o rugaciune, mica.
Violeta
lorellay spune:
Ce bine imi pare ca existati!Ca sunteti aici sa ma ascultati!
Sa va spun ce mai nou( ca imi vine sa urlu!)"Fosta" il vrea inapoi si din intamplare i-a dat termen sa aleaga intre ea si mine tot 1 octombrie ca si mine pt casatorie.
Sunt terminata.Am plans toata nopatea.Stiu ca nu ii fac bine copilului plangand dar nu pot sa ma abtin nu pot sa ma gandesc la altceva.Ce cruda poate fi viata uneori!Stiu ca ar trebui sa plec fara sa intorc capul dar nici asta nu pot pentru ca il iubesc si stiu ca si el ma iubeste.Dar ea il chinuie.Si stie si cum sa o faca pentru ca il cunoaste foarte bine.
As fi vrut sa ma intalnesc cu ea sa ii spun sa ne lase o data in pace dar nu vrea sa se intalneasca cu mine.
Azi imi e asa d greu sa stau la servici.Nu stiu ce voi face.Parintii mei trec azi pe la mine ( se duc acasa de la tara si trec pe la mine ca sunt in drum) si o sa vorbesc cu ei.Dar mi- asa de gru sa l spun ce mare durere am in suflet si sa ii supar.Si mi-e frica sa nu isi schimbe parerea despre el si sa nu il mai aiba la suflet, iar noi sa ne impacam si nu o sa fie usor sa ii apropii.
Va pup si va multumesc ca sunteti aici pentru cei ca mine care nu au pe umarul cui sa planga
Lorellay
Va pupic,
tzoc
mariagi spune:
scumpa mea,
mai intai de toate nu mai plange.gandeste-te la copil!ce spune el de toata povestea asta?si cum a aparut?ca fosta il vrea inapoi acum cand a vazut ca i faci un copil si vrea sa se insoare cu tine.daca zici ca vin parintii tai la tine,i-ai de mana si spune-le si lor ce ai pe suflet.mai tare o sa-i doara mai tarziu ca nu le-ai spus.si esti inainte de toate copilul lor.si vor fi langa tine indiferent la bine si la rau.sfatuieste-te cu ei.si totusi pritenul tau ce spune de schimbarea asta la 380 de grade?
te pup si iti doresc numai bine,
Maria
infofun spune:
E destul de nasoala situatia! Eu nu inteleg de ce cele care considera ca un act la primarie nu reprezinta nimic intrebati pe cele, care nu cred la fel, de ce nu gandesc ca voi??? E chiar asa de greu de inteles ca suntem toate diferite si avem fiecare principii si vise proprii de indeplinit? Eu cred in familie, cred in lucrurile facute "ca lumea". Am locuit cu sotul inainte de casatorie, insa nu mi-as fi dorit ca bb-lul ce il am acum in burtica, sa vina cand nu eram decat cocubina lui si nu sotia!!!
Bravo celor care au curajul sa faca in asa fel incat sa-si imiplineasca dorintele, si cat despre faptul ca il fortezi, eu nu gandesc asa. Din moment ce un barbat nu vrea sa se insoare, nu se va insura doar pentru ca e pus in fata faptului implinit, ci atunci cand e un tip nehotarat din fire!
Acum faptul ca fosta il vrea inapoi...ce sa zic, poate ca e mai bine asa, caci acum ai sa vezi cat de mult contezi tu si copilul pentru el. Incearca sa nu nu-i arati ca esti slaba, sa nu plangi in fata lui, el trebuie sa te ia din iubire, nu din mila sau obligatie, pentru ca atunci nu va tine, si mai devreme sau mai tarziu tot se va duce cu fosta, daca asta vrea.
E o dovada de enorm egoism din partea fostei, eu in locul lui nu m-as intoarce la ea, e clar ca o face pentru ca stie ca tu vei avea un copil cu el. Ar trebui si el sa realizeze ca ea se joaca cu el, ca daca il iubea il ierta demult, si nu avea timp sa faca un copil cu alta femeie. Apropo de cat timp sunteti impreuna?
Indiferent de ce va fi, tu fii fericita ca ai sa ai un bb, e fructul iubirii tale, nu stiu daca pot spune ca si al lui, din moment ce sta atat pe ganduri.
Multa sanatate tie si lui bb, si fie ca lucrurile sa fie favorabile tie!!!
GabrielaHope si bebitza din burtica!!! 
"Cel mai mare pacat este acela de a nu zambi, macar odata, in fiecare zi de viata!"
sinzi_ana spune:
Cat de sigura esti tu pe iubirea lui daca se gandeste ca ar putea reveni la "fosta"???
Fii puternica, i-ati viata in maini, fii independenta, gandeste-te la tine in primul rand, la bebelus. Nu ai nevoie de un barbat cu o "fosta" atarnat de fusta lui ca sa plangi si sa fii nefericita!
Daca el isi da seamna ca te merita, atunci e un barbat inteligent, daca inca mai are dubii...incearca sa te pui pe picioare si sa te gandesti la viitorul TAU si al bebelusului.
Sinzi si David
http://community.webshots.com/user/sinzi_ana
iselin spune:
nu stiam ca exista o fosta care inca-si cere drepturile.
de unde ai aflat? ti-a spus el?
ce profanare de sentimente! tu il iubesti, esti insarcinata, doresti copilul LUI, iar el ``are termen limita`` sa ia o hotarare!!!!
mai bine lasa-l sa plece daca asta vrea. nu e momentul ca cineva sa-ti dea tie un ultimatum. daca face asta e imatur.
trebuie sa ai grija de tine si de bebe.asta e cel mai important acum. de multe ori e f important si un act, dar acum bebe e pe primul loc!!!
du-te la doctor, fa-ti analizele, ia vitamine, fii calma, asculta muzica!!
CorinaM spune:
Draga mea,
toata viata mi-am dorit sa am o familie, dar ...
Prima mea casnicie s-a incheiat cu divort (mici probleme psihice ale sotului, dar cu sau fara ele tot la asta se ajungea eram mult prea diferiti), a doua casatorie s-a incheiat cu moartea sotului meu (leucemie). In toata perioada asta dar mai ales in ultimii 9 ani mi-am dorit mult un copil care a venit in 2001 si uite draga ca a trebuit sa aleg intre tatal copilului si copil.
Am ales copilul si nu regret nici un moment, am o fetita minunata pe care nu asi da-o pe toti barbati din lume si da imi cresc copilul singura si sunt mandra de asta.
Sa stii ca nu ma aratat nimeni cu degetul pentru hotararea mea, din contra am fost sprijinita din toate partile inclusiv de biserica catolica , care doar stim ca este destul de severa. Zau chestia cu copilul din flori este perimata cel putin aici in vestul tarii.
A si ce este mai important am niste parinti extraordinari ( cum sunt convinsa ca sunt si ai tai) si care mi-au fost alaturi din primul moment.
Capul sus si fii sigura ca ai destule resurse si putere in tine doar ca inca nu le-ai descoperit si bazeazate pe parinti, sunt sigura ca nu te vor lasa.
Cu prietenie
Corina & Gabriela
mmc_nd spune:
Draga Lorellay,
POvestea ta e cam complicata si daca imi permiti iti voi da un sfat pe care l-am primit de la prietenii mei indieni (oameni deosebiti, cu suflet mare si de un calm exemplar): ia problemele pe rand si rezolva-le cand iti ies in cale! Poate ca sunt stupid de banal, insa daca te gandesti rational, au dreptate.
Ia-le pe rand. Copilul e pe drum deja, nu mai poti da inapoi si el trebuie sa fie prioritatea ta numarul unu. Iti va aduce multa bucurie si iubire in viata si pentru el TREBUIE sa te aduni si te lasi in voia Domnului. El le rezolva pe toate cum nici nu visam noi.
Te inteleg perfect si iti admir dorinta de a avea o familie pentru copilul tau. In acelasi timp nu cred ca merita sa pui in pericol sanatatea ta si a lui framantandu-te asa de tare.
Vorbeste cu parintii tai, inteleg ca sunt si asa suparati, insa tu esti copilul lor si vor fi alaturi de tine oricum. Si poate n-ar fi rau sa suni si la potentialii socri.
Am sa fiu sincera in a-ti marturisi ca n-am prea inteles eu cum vine treaba cu "termenul limita" aparut de la "fosta" - nu inteleg cum isi permite sa se bage asa in viata voastra. Care a fost reactia lui? Se poate sa faceti astfel incat ea sa fie cat mai departe?
Roaga-te la Dumnezeu si El iti va arata calea cea buna!
casandra spune:
E destul de trist ce ti se intampla.
Ce am inteles eu din situatia asta:
El si fosta au avut o casnicie detul de reusita timp de 11 ani, cred ca se iubeau, la un moment dat el a gresit fata de ea, ea s-a suparat, a divortat, a incercat sa se rupa de el. El a ajuns in situatia sa fie despartit de ea, fara sa isi doresca acest lucru. El, sperand ca o va uita implicandu-se in alta relatie, te-a intalnit pe tine, a incercat sa aiba o legatura cat mai stransa cu tine, sperand ca indragostindu-se de tine, va reusi sa o uite pe cealalta. Totusi, desi cred ca te iubeste si pe tine, sau cel putin iti este recunoscator ca ii esti alaturi, in sinea lui a sperat ca ea il va accepta inapoi, ca legatura lor se va innoda din nou de unde s-a rupt, de aceea a evitat sa te prezinte parintilor, sa faca cererea de casatorie, sa ofocializeze relatia. Intre timp, tu ai ramas insarcinata, fosta realizeaza ca un copil al tau si al lui inseamna sfarsitul definitiv al legaturii dintre el, cred ca si ea il iubeste cumva, ea stia ca el regreta ce a facut, ca tanjeste dupa ea, stia ca e suficient ca ea sa spuna "Da" si el s-ar fi intors la ea, dar, pentru ca a fost ranita de el, era multumita sa il respinga. Dar, pentru ca realizeaza ca il poate pierde definitiv, isi da seama ca de fapt ea nu vrea sa il piarda, a facut ce a facut doar ca sa il pedepseasca, dar nu este in stare sa renunte la el, si il vrea inapoi.
Situatia lui nu e de invidiat, va iubeste pe amandoua. Daca va ramane cu tine, pe ea o va purta mereu in suflet, daca se va intoarce la ea, tu si copilul veti fi mereu intre ei. Oricum, el pare un tip indecis.
Intrebarea este, tu vei putea trai cu el, stiind ca fantoma celeilalte va fi intre voi, daca nu deschis, in mintea lui cu siguranta va fi acolo. Probabil ca poti, din moment ce ai intrat in relatie cu el, stiind povestea lui.
Cea mai de bun simt solutie e ca el sa isi linga ranile, sa realizeze ca e timpul sa creasca, sa lase trecutul in urma, pentru ca e tata si destinul unui copil nevinovat depinde si de el. Fosta si ea, ar trebui sa isi asume faptele, l-a alungat, asa ca sa il lase in pace.