Povestea mea!

Mia. spune:

Am citit si m-am intristat...E un timpit,au dreptate fetele cind iti zic sa-l pui la plata...E pacat mai ales ca acum trebuie sa fii senina si linistita pt.puiutul care se va naste...
ORICE SUT IN FUND E UN PAS INAINTE!Roaga-te la Cel de Sus sa iti arate calea si va fi bine,ai sa vezi!In fiecare zi roaga-te pt linistea ta si sanatatea copilului si nu te mai gindi atit la prostul ala...E greu dar rugaciunile te vor ajuta f.mult!D-zeu stie ce face...poate nu tre sa fii cu tatal copilului ci cu un alt om mai bun mai potrivit pt tine..
Prin iad se ajunge in rai!

www.lucavasile.go.ro" target="_blank">Poze

Iman3 spune:

Iman3 spune:

Salut pe toata lumea si din lipsa de timp prezentarile... mai tarziu. Tot ce pot sa spun e ca azi efectiv "am stat pe" aceasta poveste cam toata ziua printre alte biberoane, pampersi ... si tot arsenalul necesar "intrtinerii" in conditii optime de functionare a 2 fetite de 1 si respectiv 2 ani si-un adolescent de 15 Fac aceasta precizare ca sa nu mi-o luati in nume de rau ca - hop si eu fara prezentari fara nimic. Incerc sa punctez cateva aspecte, asta nu ca n-as sta mai mult la vorba dar...

Vreau sa spun asa: se pare ca e cam tarziu pentru acest sfat dar nu se stie niciodata: oricum ai acceptat din start f. multe de la el asa ca ar fi meritat sa incerci sa fie langa copil din primele clipe. Aceste momente pentru unii sunt stresante si-i fac sa o ia la fuga dar... cine stie ? altii le pot primi altfel, ii responsabilizeaza cumva, mai mult sau mai putin. Nu consider ca e cea mai buna solutie, dar am in vedere nivelul tau de toleranta(e drept ca intre timp lucrurile au mai degenerat "luandu-se" - ca sa zic asa de copil)si dorinta ta foarte mare de "a avea copilul tau tata". Daca mai e cazul sau... devine cazul la un moment dat , incearca dar cu conditia sa iti spui in permaneneta ca sansa i-o dai lui nu tie si copilului. Este foarte important sa gandesti asa pentru ca asa si este. Mai tarziu chiar daca nu va iesi vei stii ca ai facut totul ca daca nici asa nu se intampla nimic, atunci cum ? Daca ai puterea sa treci peste toate cele spuse in ultima vreme, incearca. vei fi impacata cu tine mai tarziu. Nici eu la unul dintre copii nu am avut confort afectiv in ceea ce priveste sotul meu, chiar n-am avut lapte din cauza asta dar... copilul mi-a ocupat asa timpul si inima incat in afara de lacrimi care curgeau singure e drept si laptele care "l-am pierdut" ... in rest totul a fost bine. Sotul meu spune ca desi a dorit-o foarte mult - de aceea iti spun ca unii o iau la fuga - pe fetita asta a suportat foarte greu primele 4 luni si noi consideram ca el a avut depresie post-partum, ca eu nu aveam timp. Stii ? Ii auzeam pasii pe hol si ma rugam sa intre la noi in camera dar nu ... atat doream sa fie langa mine, insa momentele grele cu colici crize de plans le suportam impreuna; eu incalzeam carpe calde cu fierul de calcat cu copilul intr-o mana si cu fierul in cealalta si el alerga noaptea la spital sa-l invete asistentele ce sa faca si sa-i dea "leacuri". Trecea episodul respectiv pleca si el... revin ca fetele mele plang ingrozitor si trebuie sa le alimentez si sa le culc. Revin cand... toata lumea doarme; sper cu folos.

Iman3 spune:

Ce vreau eu sa spun ca odata cu nasterea copilului multe vor fi lasate in urma ( cuvinte si intamplari) si poate ca omul se va mobiliza cu acte sau fara - asta nu este chiar atat de important totusi. Sa nasti la parintii tai si sa revii dupa 2 ani...si asa simtul responsabilitatii la el este undeva catre 0, ce sa mai vedem ? Daca mai ai ocazia stai, nasti, sa declare copilasul si dupa aceea restul armelor care oricum le ai odata declarat copilul. Stii cat costa analizele pesntru stabilirea paternitatii ???
Poti sa pleci dupa aceea la mama ta daca nici asa nu realizeaza ca e tata. Eu nu vreau sa ma erijez acum in persoana care da sfaturi bune. Vreau sa stii ca eu nu am cel mai bun sot - si la noi probleme cu carul dar, dar e un tata nemaipomenit si nu a fost de la inceput: A DEVENIT. Tot ce gandesc despre o posibila rezolvare a situatiei tale vine din experienta. Ca se poate termina prost si asta e adevarat. Eu sunt la a doua casatorie si la primul meu copil foarte dorit de amandoi si asteptat si stat cu ureche pe burtica si etc etc - s-a terminat cu 1 luna inainte de nastere si actul final a fost scris in plin travaliu asa ca exista si indivizi care pur si simplu nu realizeaza niciodata ca sa cresti un copil nu e asa cum iei un catelus de pe strada si-l bagi cu botul in lapte si zahar - cum facea primul meu sot de altfel un suflet "foarte mare".
E cam dezlanat ce am scris dupa cum recitesc dar cred ca in mare ai intelesce am vrut sa spun; ideea e sa fie langa tine in toata perioada ce va urma nasterii copilului, perioada la care daca participa si se prinde in "jocul" asta ii va sterge din minte preocuparile pentru "fosta". Sotul meu nu stiu cate ar face pentru mine dar pentru fetele lui, chiar si pentru baiat e in stare sa-l manance pe acela care s-ar atinge de ei. El este unul care inainte nu suporta ideea responsabilitatii copiilor, nu suporta sa se uite nici macar la o realama cu un copil "dulce" foc. Acum spune la toti burlacii inraiti cat e de minunat sa fii tata. Alt exemplu: chiar azi am vorbit la telefon cu un fost coleg de facultate "fluturas din floare in floare" m-a sunat sa o ascult pe fetita lui la telefon cum canta "ninge, ninge..." si imi spunea ca si la servici asta canta toata ziua.
Eu nu spun ca vei rezolva ceva cu asta; poate ca nu. Din cele ce-ai spus a facut multe mizerii dar cine stie ? Te rog sa nu sintetizezi cele scrise de mine in bine-cunoscutul sfat "stai cu el ca e tatal copilului sau stai cu el de dragul copilului " Nu! departe de mine asa ceva. Ia asta ca pe o experienta si asta doar in cazul in care poti privi dinafara. Adica in gandul tau sa fii deja plecata de langa el. Daca iese bine,bine; daca nu atunci cu demnitate iti alegi momentul cel mai potrivit si iti urmezi drumul ca viata e atat de plina si frumoasa cu o magaldeata langa tine incat dupa un timp te vei considera fericita ca nu ai langa tine "un copil razgaiat" si iresponsabil - dupa cum bine iti spunea cineva. Ala micu' poate sa fie oricum ca-i al tau dar individul acesta ca nu stiu cum sa-i spun mai potrivit... sa stea cu cine il merita cu cine merita.

Inca un lucru - in Craiova incearca sa ajungi la Prof. Georgescu; este un profesionist si s-a format si a lucrat intr-o echipa super. Daca te horarasti sa nasti cu el sa apuce macar sa te urmareasca pe ultima suta de metri. Cam atat azi, sper sa nu te fi buimacit si sa nu fi suparat pe nimeni. Sper de asemenea Dumnezeu sa te ajute pe tine si pe copilasul tau si sa vi se deschida cel mai potrivit drum. Suferinta din inima ta va fi mai mica dupa nastrea copilasului si ai grija: sa alaptezi ! Greu, nu ? E greu dar esti o fata puternica si ai o varsta frumoasa si o mama de partea ta. Ai sa reusesti !

Aprilie spune:

Lorellay,bine ai revenit!

Ma alatur fetelor care au opinat ca ar fi bine sa stai in Craiova pina nasti.
Fiind un oras mare ai sansa unor medici mai buni, a unor maternitati mai utilate.

Nu in ultimul rind,viitorul tatic (ca asta este in definitiv, fie ca ii convine sau nu) poate fi alaturi de tine la nastere si sa-si ia in brate baietelul nou-nascut ! Indiferent cum va evolua relatia voastra in viitor, va fi intotdeauna TATAL copilasului tau !

Acum, totul depinde de tine : daca-l mai vrei, ii poti da o sansa (ultima, probabil)acum, la nasterea bebelusului.
E un moment bun si foarte potrivit pentru o "impacare" si pentru un nou inceput,alaturi de copilul vostru !

Daca nu-l mai vrei sub nici o forma,sper sa-ti dai seama ce important e ca TOTUSI el sa aiba o relatie cit mai apropiata cu fiul lui. Si, subliniez, nu e pentru el ci pentru FIUL tau,pentru sufletul lui.Orice copil are nevoie de un tata prezent in viata lui (chiar daca parintii nu sint impreuna).

Fie ca Dumnezeu sa te lumineze si sa te ajute sa alegi cea mai buna cale pentru tine si pentru copil !

Apropo, te-ai hotarit ce nume ii pui ?

Cind eram insarcinata cu primul meu copil imi vijiia capul cu nume de baieti...nici unul nu mi se parea destul de "bun" pentru el,destul de deosebit, de unic daca se poate...Dupa luni de indecizie am luat hotarirea ca in loc de toate numele speciale la care ma gindisem (dar nu ma putusem hotari la nici unul) sa-l botez cu ...cel mai comun nume de baiat la romani, adica Ion ! Si Ion a ramas iar in afara de ziua de nastere tragem o petrecere pe cinste si pe 7 ianuarie a fiecarui an, de Sf. Ion !

Craciun fericit si mult noroc in 2005 iti ureaza Aprilie !

P.S. - Iman3 ,bine ai venit printre noi ! Vei gasi aici prieteni (la orice ora ,he,he,he) si vei avea fun ! Cu 2 fetite atit de mici ai mare nevoie - din cind in cind - de putina relaxare.Cu bine, Aprilie

lorellay spune:

Azi e o saptamana de cand nu stiu nimic de dansul!
Nimic nimic...nici un apel, nici un sms ...nimic...
Voi credeti ca mai merita ceva?! Eu nu cred!
Nu il intereseaza cum ma simt, daca am nevoie de cava, cum e bebe din burtica...nimic...
Eu ma simt bine...ma misc greu dar mi-e bine.
din 3 ianuarie nu o sa mai merg la servici deci nu mai am cum sa tin legatura cu voi.O sa imi lipsiti ca tare bine imi face sa va spun voua ce am pe suflet!
Pe bebe, daca e baietel cum zice toata lumea inclusiv medicul o sa il cheme Codrin iar daca ar fi fetita asa cum imi doresc eu o sa o cheme Maria Rebeca. Dar ma mai gandesc.Cine stie ce imi trece prin cap atunci.
Mai vorbim!
va pupic, Lorellay si Bb din burtica Codrin

Where there's a will there's a way!

oana_noemi spune:

Si eu sunt de parerea lui Iman3! Nici sotul meu nu a fost cazut in fund de ideea de a avea un copil, si-l dorea, dar daca se putea la Pastele cailor!primele luni dupa ce s-a nascut Erik au fost grele, ne-am certat de multe ori, m-am gandit foarte serios la despartire, a fost cat pe ce sa postez aici si eu, eram vraiste. a vazut si el ce inseamna copil, e greu, dar acum nu mai poate dupa el, nu-si mai incape in piele de incantare cand il vede, mai ales cand i se agata de picioare si ii spune duios ta-ta, e ud tot!
daca as fi plecat cu copilul si nu l-ar fi vazut crescand, nu cred ca ar fi realizat ce inseamna copil si nu s-ar fi putut crea o legatura intre ei.
si inca o kestie, nici noi nu am fost casatoriti, stateam de 6 ani impreuna, ne-am casatorit cand a facut Erik 7 luni, pentru ca ne-am refacut pasapoartele, plus ca ne-am mutat si eu trebuia sa imi justific domiciliul, plus alte planuri de plecat din tara care presupuneau ca noi sa fim o familie cu acte, altfel, nu cred ca ne-am fi grabit prea tare cu actele si nici ca am avut cea mai mica problema ca nu suntem casatoriti.
cum spunea si iman3, unii barbati se responsabilizeaza mai greu cu rolul de tata.


Oana&Erik
Sarbatori fericite!
http://community.webshots.com/user/oana_noemi
http://www.bebelusi.august.septembrie.2003.home.ro

Rufus spune:

Nu mi se pare de loc o lipsa de responsabilitate este ceva mult mai mult. Este clar ca, din diverse motive, nu mai doreste nici copilul, nici pe mama. Nu vad de ce ar trebui sa patimeasca cineva asa si tot sa caute scuze celuilalt. In fond, perioada de sarcina este dificila din toate punctele de vedere, daca atunci o femeie este singura, ce rost mai are dupa aceea sa apara si printul? In mod clar (dupa mintea mea), trebuie sa ti-l scoti din inima si, dupa ce il faci sa plateasca material, sa-l scoti si din cap. Habar nu am cum o sa reusesti cu tot ce te asteapta, stiu insa ca o mama este capabila de orice si vei reusi. Si nu stiu ce imi spune ca povestea sa va sfarsi bine, pentru ca Dumnezeu vegheaza...

iren spune:

quote:

---

Originally posted by Rufus

Nu mi se pare de loc o lipsa de responsabilitate este ceva mult mai mult. Este clar ca, din diverse motive, nu mai doreste nici copilul, nici pe mama. Nu vad de ce ar trebui sa patimeasca cineva asa si tot sa caute scuze celuilalt. In fond, perioada de sarcina este dificila din toate punctele de vedere, daca atunci o femeie este singura, ce rost mai are dupa aceea sa apara si printul? In mod clar (dupa mintea mea), trebuie sa ti-l scoti din inima si, dupa ce il faci sa plateasca material, sa-l scoti si din cap. Habar nu am cum o sa reusesti cu tot ce te asteapta, stiu insa ca o mama este capabila de orice si vei reusi. Si nu stiu ce imi spune ca povestea sa va sfarsi bine, pentru ca Dumnezeu vegheaza...

---

Rufus

Iren dubla mamica Bogdanelu nazdravanu si Julia zbintuita
va ureaza un Craciun Fericit!

Poze cu noi

lorellay spune:

Va multumesc!
Chiar credeti ca trebuie sa mai sper?
Chiar credeti ca va veni la spital cand o sa nasc? Eu nu cred!
O sa nasc in Craiova, indiferent cat imi va fi de greu, doar cu speranta ca va veni sa isi vada macar copilul la nastere, daca pe mine nu!
Si imi va fi greu!
Daca este cineva printre voi care a fost singura in spital cand a nascut, pentru care nu a stat nimeni pe coridor cu emotii asteptand-o, care nu a primit o floare cand a dat viata, care nu a avut cui sa ii spuna ca e fericita...sa-mi spuna si mie cum a fost, ca sa stiu ce ma asteapta!
Lorellay

Where there's a will there's a way!