Tagada paternitatii

Raspunsuri - Pagina 3

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns mumulina spune:

quote:
Originally posted by Liliana

Cica interzis femeilor?!...
Eu nu o condamn pe fosta ta sotie pentru ceea ce i s-a intimplat...ci o privesc ca pe o alt fel de "Anna Karennina"...si chiar imi e mila de ea pentru tot ceea ce i s-a intimplat,o tragedie!
"Pustiul" de care ea s-a indragostit si pe care probabil ca l-a iubit cu adevarat din moment ce a lasat sarcina (vruta sau nu),dind nastere acestui copil,a dezamagit-o nespus de mult si numai ea stie ,biata, cita suferinta a avut in suflet vazind ca acesta nu recunoaste copilul...Aici a luat ea marea "teapa" si fi tu sigur ca s-a dat cu capul de toti peretii!...
Cinstit ar fi asa : tu sa pastrezi baiatul si ea fata.Ea sa poata vedea baiatul oricind doreste. Sa-si recapete numele de dinaintea casatoriei cu tine,nume care sa il poarte si fata ei. Sa-si creasca fata in demnitate,dar fara numele tau - nici ea si nici cea mica!
Baiatul sa ramina cu tine insa,caci un baiat are nevoie mai ales de TATAL SAU. Mama sa vina sa-l vada,impreuna cu surioara oricind doreste.
Tu sa-ti refaci viata alaturi de o alta femeie,care sa te iubeasca si sa te respecte si pe care sa te stradui sa o faci mai fericita,satisfacuta si multumita decit pe fosta ta sotie si nu in ultimul rind pe care baiatul tau sa o accepte ca "step mother".
Iar fosta sotie,de asemenea,sa-si gaseasca un alt barbat(in aceleasi conditii de mai sus).
Daca tu ramii bun platnic la amindoi copiii de pensie alimentara si nu ai nici macar unul din ei sub directa crestere...e trist.Si vorba cuiva ,Alexandru parca,nu vei mai avea nici o sansa in a-ti reface viata,caci ce femeie sa te accepte in felul acesta?! daca fosta sotie ramine si cu baiatul si cu fata,o sa fie in aceeasi situatie,si ea si copiii vor suferi in timp,mai ales baiatul!...O tragedie totala.
E clar ca ea nu se va mai intoarce la tine niciodata,sti vorba aceea cu "daca dragoste nu e,nimic nu e"!? Aia e. N-are rost sa pui fata pe numele tau.Si trebuie sa lupti pentru obtinerea baiatului,sa-l cresti tu ,sa fie alaturi de tine! Aceasta este desigur varianta ideala,cinstita a situatiei.Tardiva sau nu aceasta este parerea mea.
Noroc si sanatate.




cinstit fata de cine ar fi sa desparti copiii? pentru Dumnezeu, sunt frati! indiferent ce ar fi facut parintii lor, de ce vina s-ar fi facut vinovati, nu-i poti desparti! nu stiu daca un baiat are nevoie cel mai mult de tatal sau. sigur e ca un copil ar trebui sa creasca alaturi de amandoi parintii. daca asta nu e posibil, atunci de cine are nevoie cel mai mult e greu de spus. depinde de ce fel de parinti are, de varsta copilului, de multe lucruri...instanta i-a acordat baiatul mamei si daca e o mama adevarata nu va renunta la el pentru ca asa e cinstit. a facut o greseala, e adevarat, dar are doi copii si si-a asumat responsabilitatea sa-i creasca.
stiu cum e sa ai doi copii cu doi barbati. de fapt, din doua casnicii diferite. fetitele mele nu au acelasi tata. din prima casnicie am ramas cu o fetita superba, iar de cinci luni am o alta fetita cu al doilea sot. si sotul meu e un barbat minunat, care le iubeste enorm pe amandoua si nu face nici o diferenta intre ele. poate e greu de crezut lucrul asta, sau o sa ma acuzati de subiectivism, dar sa fiti siguri ca eu as fi prima care ar recunoaste daca acesst lucru ar fi neadevarat. pentru ca as suferi foarte mult daca sotul meu s-ar purta in mod diferit cu ele si m-as simti datoare (fata de fiica mea) sa iau masuri.
insa ceea ce e mai important e faptul ca pentru fetita mea cea mare sora ei este cel mai important lucru. o iubeste nespus de mult si ar suferi daca ar fi despartite. si cred ca acelasi lucru s-ar intampla si cu baietelul lui reiki si surioara lui, adica ar suferi foarte mult.
poate ca raspunsul meu nu are legatura cu problema care il framanta pe reiki. imi cer scuze pntru asta, am incercat doar sa va arat de ce copiii trebuie sa ramana impreuna.
si inca ceva. depinde numai de tine, reiki, felul in care privesti fetita. ea nu are nici o vina si sper sa u o privesti tot timpul ca pe fructul aventurii sotiei tale cu alt barbat. cred ca daca o iubesti pe mama si vei putea sa o ierti, atunci vei iubi si fetita.

,don'soara Alex si bb Teo

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Cristina spune:

Primul gand care mi-a trecut prin minte a fost: baiatul asta inca o iubeste. Asta este parerea mea, in sufletul tau speri sa va impacati, sa-ti recapeti familia. Citind printre randuri am descoperit ca nu ai spus un cuvant urat despre ea, mai mult, ai zis ca este "ciudata" dar deosebita. Chiar ca este deosebita daca a ales sa infrunte oprobiul general si sa pastreze copilul. Eu nu cred ca a pastrat acest copil de dragul pustiului ci chiar de dragul copilului. Stiind chiar ca isi va pierde familia daca va face aceasta alegere. Putea sa te minta ca este al tau( si cred ca i-a trecut prin minte chestia, atunci cand ti-a zis sa faceti o fetita) dar mandria nu a lasat-o sa faca lucrul asta. Cate femei n-ar fi facut asa? Poate n-ai fi aflat niciodata ca nu-i copilul tau. Cred ca a fost o aventura pe care o regreta enorm (cu exceptia rezultatului) si de aceea este atat de inchisa in ea (adica din mandrie, nu vrea sa recunoasca si n-are nevoie de mila nimanui). Parerea mea este ca de aceea vrea sa emigreze: sa lase totul in urma, sa uite, sa nu o mai priveasca lumea crucis. Deci, dupa parerea mea sotia ta este o tipa foarte mandra, independenta si cu adevarat deosebita. Este adevarat, a tradat dar a si platit pentru asta. Cred ca, daca tu doresti acest lucru, te-ai putea strecura la loc in inima ei, cu multa delicatete si blandete, fara resentimente si acuze. Si astfel s-ar rezolva si problema copiiilor.
Oameni buni, nu aruncati cu pietre, a gresit o femeie de data aceasta (ca barbatii gresesc mai mereu) care acum probabil ca se simte ca un caine haituit.
Asta este parerea mea!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns reiki spune:

Pina la urma constat ca m-am pierdut si eu in sirul raspunsurilor...

Fiecare este liber sa scrie ce vrea aici..... DAR
Nu am deschis acest subiect ca sa o crucific aici sau sa o judece cineva pe ea sau pe mine. DIN NOU REPET eu vreau sa vad daca imi puteti aduce argumente in favoarea pastrari numelui meu pe certificatul de nastere al fetitei. De ce ar trebui sa fac asta?
Imi poate aduce cineva un argument solid in privinta asta?

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mumulina spune:

ai putea sa faci asta (adica fetita sa poarte numele tau in continuare) daca ati redeveni o familie (eu asa as face). mi-a placut ce a scris Cristina si sunt de acord cu ea: cred ca inca o iubesti, ca e o femeie deosebita si puternicaa si puteti fi din nou o familie daca reusiti sa treceti peste anumite lucruri. voi stiti mai bine care.

,don'soara Alex si bb Teo

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns claudiap spune:

Draga Reiki,
felicitari pentru baietel, e tare frumusel.

Legat de fetita eu iti spun parerea mea sau ce as face eu. As face o fapta crestineasca si as incerca (macar) sa ma port cu fetita ca si cum ar fi a mea! Ea n-are absolut nici o vina ca a venit pe lume, nu ea a vrut asta, si in concluzie, daca poti face un gest frumos, fa-l! Vei primi o dragoste curata si dezinteresata, asa cum este cea a baietelului tau! Poate cand va fi mare ii vei explica situatia si poate atunci va aprecia tot ceea ce ai facut poentru ea!

Iar daca tu iti vei intemeia o alta familie si nu vei mai putea face/simti nimic pentru fetita, atunci asta este, se va ajunge la acelasi lucru ca si acum, adica la suferinta unui copilas, dar macar tu vei stii ca ai incercat sa faci ceva.

Oricum tu vei face tot ceea ce vrei/simti tu, dar ne-ai cerut parerile si atunci fiecare zice ce considera de cuviinta!

Eu iti doresc multa liniste si intelepciune si eventual sa ne spui ce ai hotarat!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ale spune:

Singurul argument solid care poate exista in favoarea 'acceptarii' rolului de tata pe certificatul de nastere (si nu numai?) este, in opinia mea, dragostea. Mai exact dragostea ta pentru baietelul tau si pentru fosta sotie. Si dragostea lor pentru fetita. Chiar daca dragostea nu este neaparat tranzitiva. Daca cauti insa argumente logice (si nu doar solide) atunci probabil ca procesul trebuie sa continue.

Parerea mea ...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns n/a spune:

Aoleu, abia dupa ce am postat mesajul, am vazut ca m-am intins cit o zi de post ortodox ... ce sa fac, daca m-a lovit inspiratia? ... in fine, nu esti obligat sa citesti totul................



Bine ai venit printre noi Reiki!
Am vazut mesajele tale in urma cu citeva zile, dar am evitat sa-ti raspund, pentru ca am observat ca foarte multi s-au grabit sa o puna pe sotia ta la zid si n-aveam chef de cearta cu nimeni, la inceput de an ...dar daca au avut altii curajul sa contrazica, hai sa incerc si eu.
Am sa-ti spun parerea mea, asta nu inseamna ca incerc sa-ti dau un sfat sau o explicatie logica.
Personal, eu apreciez ceea ce a facut sotia ta si am sa-ti explic de ce ...
In primul rind, casnicia voastra se clatina, chiar tu ai spus ca aveati libertate financiara si a timpului liber ... ori intr-o casnicie solida, libertatea se numeste LEGATURA: legatura financiara, 'libertate' de a gindi impreuna, de a-ti petrece timpul liber in functie de necesitatile familiei samd ...eu vad aceasta 'libertate' financiara sau a timpului liber, in felul urmator: nu comentez daca sotul cheltuie o traista de bani pe computer si muzica, dar nici el nu comenteaza ca-mi cumpar 20 de perechi de pantofi pe an, pe care nu-i mai port la anul viitor ... sau el merge la meciuri de hochei in fiecare saptamina, iar eu imi petrec simbata dupaamiaza in mall sau la coafor ...atita timp cit stim fiecare ce face celalalt ...
In plus, cred ca ea a incetat sa te mai iubeasca, s-a intimplat ceva intre voi ... sau poate s-a plictisit de monotonia vietii si a vrut sa incerce ceva nou ... nu este de condamnat, eu una ii apreciez curajul!
A avut o aventura, aventura care s-a terminat cu un copil nevinovat ... a avut decenta de a se desparti de tine inainte de a avea copilul si suficient suflet si constiinta "de a nu-l arunca la gunoi" ... ar fi putut foarte bine sa stea casatorita cu tine, sa aveti copilul impreuna si habar n-ai fi avut ca nu este al tau ... apoi ar fi divortat si te-ar fi jecmanit pina la ultimul leu, daca asta ar fi fost intentia ei ... dar NU, sotia ta este o femeie demna si mindra ... sa nu crezi ca a divortat de tine pentru a se casatori cu pustiul subaltern, ci pentru a-si oferi o oarecare protectie, ei si copiilor ei ...
Te-ai oferit sa fii nasul fetitei, deci implicit ai vrut sa fii parinte spiritual ... te-a refuzat, pentru ca ea vrea ca tu sa fii tatal fetitei, chiar ti-a spus ca 'celalalt' nu merita ... si nu pe considerente materiale (ti-am explicat mai sus de ce), ci pentru ca, desi nu te mai iubeste ca pe un sot - si aici fac o paranteza, tu trebuie sa accepti asta, indiferent de ce-ti spune orgoliul tau de mascul- , te iubeste ca pe un prieten, te apreciaza, te respecta, are incredere ca vei fii un tatic bun si pune interesele copiilor pe primul plan ...
Deci nu vad motivul pentru care sa nu accepti paternitatea ... poti sa fii un tata bun pentru amindoi copiii, mai tirziu poti sa-i explici fetitei ca tu nu esti tatal natural, dar esti taticul care o creste si o iubeste si sunt convinsa ca vei avea parte de recunostiinta si dragoste, nu de jecmaneala, dar asta depinde de cum ii cresti...
Am citit pe aici pe undeva, cineva iti spunea sa iei baiatul ... eu cred ca nu este pacat mai mare pe lumea aceasta decit sa desparti doi frati, sa-i indepartezi unul de altul si de mama lor, mai ales daca-i iubeste si ii ingrijeste, si sa-i invrajbesti unul impotriva celuilalt...
De ce sa faci copiii sa sufere, pentru simplul motiv ca sotia ta nu te mai iubeste si probabil ca nici tu nu o mai iubesti suficient, dovada ca ti-ai revenit destul de repede: 2 prietene si x aventuri? ... De ce sa nu-ti educi fiul sa-si iubeasca sora, cind il iei in concediu, sa-i iei pe amindoi? ... Te gindesti cit de mult va suferi fiul tau peste doi-trei ani, cind il iei la mare si surioara lui pe care probabil o va adora, va ramine acasa? ... Desigur, natural si moral tu nu ai nici o obligatie fata de fetita, dar sufleteste? ... chiar te lasa rece?...
Te roade problema mostenirii si a drepturilor? ... Sunt convinsa ca ai putea sa ajungi la o intelegere cu sotia ta, sa nu platesti pensie pentru fetita daca nu vrei, baiatul tau sa mosteneasca totul ... si atunci de ce nu? ... de ce sa nu faci un gest nobil? ... Si stii ca uneori viata ne arata si partea ironica a lucrurilor: ai putea sa fii in situatia in care fiul tau va deveni un adult care sa nu merite absolut nimic de la tine, iar aceasta fetita sa te respecte si sa te iubeasca ... sau fiul tau va mosteni totul, dar fiindca isi iubeste sora asa de mult, va imparti cu ea ... singele apa nu se face, mai ales cel de mama ...sunt asa de multe situatii pe care nu le putem prevedea ...
Spuneai ca sotia ta este asa de ciudata si deosebita incit nu va accepta pe nimeni in preajma ei, decit daca o sa-i iubeasca copiii ... mie asta mi se pare o dovada de dragoste materna nemarginita ...
Si te-ai gindit ca poate, daca tu vei fi acela care-i iubesti copiii, mai exista undeva o sansa pentru voi doi? ... acum nu, este adevarat, dar poate pe parcurs ... poate te va iubi din nou, poate vei incerca sa o recuceresti, nu de dragul copiilor, copiii trebuie iubiti neconditionat, ci de dragul femeii, de dragul fericirii ...
Am incercat sa ma pun in situatia ei, atunci cind ai povestit despre iesirea in Poiana : o femeie nefericita care-si iubeste copiii la nebunie ... e fericita cind sunteti impreuna, cind te vede pe tine in postura de tata ... apoi isi aduce aminte ca ai putea sa-i fii sot, iar ea nu vrea asta in momentul de fata ... si pune o prapastie intre voi doi, singura punte de legatura fiind copiii ...
De ce sa nu pornesti de aici, de la aceasta 'punte'? ... sa incerci sa-i redevii in primul rind prieten, sa incerci sa-i explorezi sufletul, sa afli ce o face fericita si nefericita? ... Daca veti redeveni amanti e bine, daca nu, la fel, ramineti prieteni ...
Esti ingrijorat ca vei ramine singur ... singur nu vei ramine, asta e clar ... dar sa stii ca femeia care te va iubi pe tine si numai pe tine, fara sa o intereseze pozitia sociala, numele, banii etc, iti va iubi si accepta si copiii ... cea care va inghiti in sec la gindul ca ai copii din alta casnicie, aceea nu te va iubi cu adevarat, si in afara de ceva dragoste, mai are si alte interese, iar cu asa ceva n-are rost sa te legi la cap, daca nu te doare !!!
Incerci sa o condamni pe sotia ta pentru ca a renuntat la stabilitate sau pentru ca vrea sa emigreze ... stabilitatea intr-o casnicie nu inseamna numai un sot, casa si bani, mai inseamna si DRAGOSTE si gindeste-te si tu cit de stabila poate fii o femeie care nu-si mai iubeste sotul sau nu se mai simte fericita alaturi de el ... in legatura cu emigrarea, la fel, nu e de condamnat: vrea sa traiasca si sa-si creasca copiii intr-o tara unde nu sunt aratati cu degetul ... uita-te aici: ai pus subiectul, imediat a fost pusa la zid, imi inchipui prin ce trece in orasul unde locuiti, este subiectul de birfa al tuturor 'prietenilor' si rudelor ... mentalitate tipica de tirg romanesc ... ai fi uimit sa vezi ca pe alte meleaguri, oamenii, inclusiv romani, isi traiesc altfel viata, nu-i intereseaza ce se intimpla in curtea vecinului si nici nu se bucura cind ii moare capra acestuia ... aici poti sa ai 5 copii cu 5 barbati diferiti si sa traiesti cu un al 6-lea si nimeni nu-ti are treaba, atita timp cit esti o mama buna ...
Singurul in masura sa iei o decizie esti tu ...noi nu-ti putem influenta decizia pentru ca nu te cunoastem si nu stim toate amanuntele, doar ne spunem parerea ...
Tine minte un singur lucru: copiii nu sunt niste bunuri in care investim sentimente si averi ... copiii sunt niste fiinte mult mai sensibile decit credem noi si care sufera mult mai mult decit parintii, din cauza greselilor acestora ...depinde numai de noi ca sa ne ferim copiii de suferinta, si asta se poate si daca suntem sau nu casatoriti cu celalalt parinte ... si daca sunt copiii nostri naturali, si daca nu sunt!!!

ps
eu am o nedumerire: de ce cind un barbat calca in strachini, imediat o sfatuim pe sotia acestuia sa-i mai dea o sansa, iar cind o femeie greseste, cine stie din ce motive, nu ne dorim altceva decit sa fie in vigoare legea omoritului cu pietre? ... oare e invidie, radicalism sau nimic? ... cineva scria aici "pacat ca are o asa mama" ... de ce e pacat? ... fiindca Mitrut are o mamica care-si iubeste neconditionat copiii, care n-a facut avort? ... pentru ca a avut o relatie cu un pusti, probabil destul de atragator? ... oare cite dintre noi am da cu piciorul la asa ceva, eu stiu, poate din plictiseala, nefericire, curiozitate etc? ... hai sa nu mai facem pe lupul moralist, pina la proba contrarie!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Veve spune:

Nu stiu daca asa suna raspunsul asteptat de Reiki,dar meriti nota 20 din punctul meu de vedere,Sofie!Daca as fi vrut sa raspund la subiectul asta nu mi-as fi gasit cuvintele asa de bine si citind ce-ai scris parca citeam ce-aveam eu in cap si nu puteam sa extrag..100% de acord cu tine!

La multi ani!
...Si un Nou An fericit si prosper!
Irina & Veve cea cumintzica foc!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mumulina spune:

bravo, Sofie! asa cum a spus si Irina, nu as fi putut sa exprim la fel de bine ca tine ceea ce gandesc. ma bucur foarte mult ca ai raspuns, e ca si cum ai fi facut-o si in locul meu. multumesc.

,don'soara Alex si bb Teo

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns claudiap spune:

Sofie!

Ai spus-o cum nu se putea mai bine...

Mergi la inceput