Psihologia copilului (II)
Raspunsuri - Pagina 13
Donia spune:
Laura, a fost extraordinar de bine! Am lasat-o pe Roxana acolo, i-am dat pupic si apoi a trecut la geam sa-mi faca cu mana (procedura standard, am inteles).
Carmen, multumesc pentru sfaturi, mi-au dat curaj sa o las singura de la inceput. Mai mult am suferit eu de anxietatea de separare de care vorbeau educatoarele. De acum Roxana are 3 zile de gradinita, educatoarele au spus ca este mereu vesela, activa, mananca binisor.
Am avut, totusi, o problema. 
La intoarcere a venit acasa hohotind de plans ca nu am mai lasat-o acolo. Majoritatea copiilor au program de 8 ore, iar ea s-a suparat ca nu o lasam sa doarma cu copiii.
Laura, tu nu vei avea problema asta, cred. Va doresc sa va mearga bine. Acum am ajuns si eu sa spun ca e mai greu pentru mama decat pentru copil.
karmen spune:
Salutare! M-am intors cu bine, a fost super (in afara de o zi in care a fost furtuna la mare si am avut probleme si cu bebe). Multumesc pentru urari si mi-a fost dor de voi.
Vad ca acest subiect (vol ii) atinge iar 10 pagini si va fi deschis, cred de catre moderatori altul nou. Nu stiu cat e de buna ideea de a ramane acest subiect aici pe forum. Admin. Desprecopii. a promis ca realizeaza pagina psihologului, unde ar fi un spatiu mai larg, organizat pe articole, intrebari, raspunsuri, sugestii, etc. Dar, probabil ca sunt motive pentru care intarzie aceasta pagina.
Carmen Ghilescu
karmen spune:
Donia,
Ma bucur ca fetita ta s-a adaptat bine la gradinita, dar sa planga ca mai vrea sa stea acolo? Inseamna ca e fericita facand aceasta schimbare si e dornica sa descopere atatea lucruri noi.
karmen spune:
Gen68,
Baiatului tau probabil ca ii place competitia, doreste sa fie mereu in frunte. Poate n-a inteles prea bine ce inseamna acest lucru si incearca sa-l realizeze la modul concret, adica sa fie cu un pas inaintea altor persoane (nu la modul figurat). Incerca sa-i exlici ce inseamna competitia, cum poate reusi sa invinga dar si cum ar putea pierde. Pana la urma e o joaca si se distreaza facand acest lucru.
Carmen Ghilescu
irina_ina2000 spune:
Buna Carmen
si bine ai revenit din concediu.Eu una ti-am simtit lipsa si ma bucur ca esti din nou printre noi.
Acum vreau sa te intreb si eu ceva referitor la comportamentul Lui Alexandru care are acum 2 ani si 4 luni, un baietel care zic eu ca nu este prea alintat deoarece atat cat intelege el la varsta asta ne asculta si mai si face ca noi, dar care de cand vorbeste adauga la sfarsitul multor cuvinte litera " A".Un exemplu acum: mami spune stai pe covor si el raspunde covora si tot asa in loc de caiet este caieta, ardei este ardeia.Acum eu il tot corectez si cateodata spune corect dar de regula rade.Ce pot sa fac ca sa fie bine si sa nu se invete sa pronunte asa?Efectiv la el pare mai mult o joaca dar nu as vrea sa se lase cu urmari pe mai tarziu mai ales ca el de cand vorbeste nu il spune pe R si cred ca va voi avea un pic de munce cu el ca sa invete si asta.
Multumesc anticipat si astept un raspuns.
gen68 spune:
draga carmen, multam ptr. raspuns. ti-am vazut albumul sunteti o familie super. semanati toti trei.
deci in legatura cu al meu baiat, de ce atunci cand face intrecere cu bicicleta cu alti copii si ajunge la finish printre ultimii nu se supara, iar cand i-o ia altcineva inainte pe strada se bosumfla?
karmen spune:
Irina_Ina2000,
Nu cred ca e o problema de pronuntie si mai ales o problema de comportament. Cum ai spus si tu, pentru el este o joaca, si spunand intentionat "a" la sfarsitul fiecarui cuvant el de fapt se opune, stiind ca nu asa se pronunta corect, te necajeste intr-un fel. Poate incerci sa nu-i mai atragi atentia o perioada si sa astepti sa vezi daca se corecteaza singur. Il va surprinde aceasta atitudine a ta si sa speram ca va da rezultate.
Carmen Ghilescu
irina_ina2000 spune:
Multumesc Carmen
nici eu nu credeam ca este o problema de pronuntie doar ca nu vreau sa se obisnuiasca sa pronunte asa.In schimb am sa incerc cateva zile sa nu-l mai corectez si sa vad cum va reactiona.
Multumesc
danis spune:
buna karmen si bine ati revenit din concediu!
eu te astept cu vesti bune, in sensul ca anduta mea face progrese vizibile cu vorbitul (daca iti mai amintesti, ma tot intrebam daca nu cumva este putin in urma la acest capitol); a inceput sa lege cuvintele, in sensul ca deja spune cate doua cuvinte si chiar ... a zis o propozitie! TATA PAPA'! a zis ea cand l-a vazut pe sotul meu mancand; apoi in alta zi, a vazut doi barbati trecand pe strada si, fara sa-i zica cineva ceva, a aratat spre ei si a zis: DOI NENEA! in afara de asta, zice tot mai multe cuvinte si a spus si cuvinte din trei silabe: MAMICA TATICU (aici inca stalceste si zice ticucu :D), dar cred ca suntem pe calea cea buna...
i-a mai trecut si faza cu opozitia, e mai ascultatoare si mai cuminte, desi nu a renuntat total la a ne sanctiona prin nesupunere pentru absenta din timpul saptamanii (nici nu ma mira...)
una peste alta, asa cum vezi, cred ca totul e mai bine si nu pot decat sa-ti multumesc din nou pentru sustinere si sfaturi,
cu drag,
daniela
Alyssa spune:
Trecem printr-un divort...
Din luna iunie fetele 5 ani si doi ani jumate nu l-au vazut, nu au auzit de el, le-a dat un ban sau vreun telefon...
Acum doua saptamini mergeam cu fetele pe strada, cea mica in carut, cea mare linga mine. Era seara pe la ora 7...
A trecut sotul meu cu masina pe linga noi, a incetinit atit cit sa il vada si fetele, muzica la maxim in masina, o tipa linga el... Isi da ochelarii de soare pe virful nasului, se uita la noi pente ei, strimba din nas ca in fata unui gunoi si merge mai departe... Ele au inceput sa strige "daddy, daddy"...
Mi s-a rupt inima pentru ele, nu pentru ca era el cu alta.
Am incercat sa le apar de probleme de genul asta, ma chinui sa le arat o altfel de viata, linistita...
Cum sa procedez? Cum sa le tin departe de murdarii? Cu el nu pot vorbi omeneste...