Comportament necorespunzator

DRAGELE MELE,
AS VREA SA-MI SPUNETI (CELE CARE AVETI BAIETI IN VARSTA DE 7 ANI)CUM VA DESCURCATI CU EI?Ca sa ma fac mai bine inteleasa am sa va spun urmatoarele:Razvanica al meu e tare poznas inca de mic , acum insa e mai marisor si sunt momente in care pur si simplu nu ma pot intelege cu el.Nu ma asculta iar eu imi pierd cateodata rabdarea si mai tip la el, ceea ce el uraste cel mai mult.Si atunci e clar ca mi-a zburat sansa de a mai indrepta ceva.Imi pare atat de rau dupa aceea ca nu m-am putut abtine dar sunt sigura ca ii place sa ma scoata din pepeni.Sunt si insarcinata si "iesirile "astea le mai pun in spinarea sarcinii dar chestiile astea se intampla de mai mult timp.Uneori ne intelegem atat de bine si atunci prind momentul sa-i spun ca nu e bine ce face atunci cand ma supara , iar eu imi promit ca nu-mi voi mai pierde rabdarea niciodata ,insa nu trece mult timp si ne cicnim din nou.
Cum va descurcati voi cu baieteii vostrii?
Astept cat mai multe sfaturi din partea voastra!!!
Va doresc un Craciun Fericit alaturi de cei dragi voua!!!

Siminaf spune:

Ce sa-ti spun, Silvia... si eu am aceleasi probleme cu Andrei, desi are doar 2 ani & 4 luni! Eu sint la capatul puterilor, uneori, cu "procesul de educatie"; imi vine sa-mi iau lumea in cap si sa ma tot duuuuuc. Stie cineva vreun psiholog de copii, sa ne sfatuiasca ce sa facem ca eu, una, nu vreau cu nici un chip sa-i dau pastile!

Simina & Andrei (Deiutzu)

Elena spune:

Hop si eu, o mamica de fetitza, sa-mi dau cu parerea...
Nu pot sa-ti spun din experienta mea proprie, pentru ca din fericire Laura e un copil cumintel si nu am avut astfel de probleme cu ea (cel putin nu pana acum)...
Bine e sa incerci pe cat posibil sa nu tzipi la el..eu am tipat o singura data si saraca, a tresarit rau, s-a speriat pentru ca nu se astepta, m-am simtit atat de vinovata ca de atunci nu am mai tipat niciodata. Sigur ca uneori mai folosesc un ton categoric, dar nu mai tzip la ea. Sa stii ca in cazul Laurei cel mai mare efect il are, atunci cand e fetitza rea, sa-i spun ca m-am suparat pe ea si ca nu mai vorbesc cu ea; si chiar asa fac, devin serioasa si nu mai vorbesc cateva minute cu ea, dupa care ea nu mai suporta situatia si incepe sa planga spunandu-mi "sunt cuminte, vreau sa rida mama"; uneori a avut efect si cate o palmutza la fund (se potolea ca prin minune)...

Silvia, incearca sa gasesti niste carti despre educarea copilului. Am vazut ca esti in SUA si acolo poti gasi o gramada de astfel de carti. Mie mi-a recomandat o prietena o carte dar nu am apucat sa o cumpar. Ea mi-a spus ca i-a placut foarte mult si ca a fost foarte utila (ea are o fetitza de 12 ani si un baietel de 6 luni). Uite iti dau si tie titlul:

Parent Talk. 50 Quick, Effective Solutions to the Most Common Parenting Challenges, Stanley Shapiro, Karen Skinulis and Richard Skinulis, Stoddard Publishing Co, 1997

Iti doresc mult succes, rabdare si intelepciune,



Elena&Laura

Este mai important sa fii bun decat sa ai dreptate.

ponicid spune:

Draga Silvia cred ca orice mama se confrunta cu situatii asemanatoare.
Si eu imi reprosez de multe ori ca nu am rabdare, ca nu am tact, ca ridic tonul fara sa fie necesar, ca nu ma joc suficient cu copilul, ca nu sunt o mama buna.
Se spune ca noi ca mame ne comportam cam asa cum s-au comportat si mamele noastre cu noi iar un copil pana la o anumita varsta este ceea ce facem noi din el. Totul are o cauza: si neascultarea, si nervozitatea copilului, si faptul ca pare a-ti face in ciuda si toate celelalte.
Atunci cand devii parinte nu faci o scoala pentru aceasta si te comporti asa cum ai fost educat, cum simti, cum poti. A fi parinte este o profesie dintre cele mai grele si faci o activitate pentru care singura rasplata este ceea ce devine copilul tau. Ori noi in general facem o profesie din activitatea prin care ne castigam painea, cea de parinte trecand oarecum pe locul doi.
Eu personal am vazut extrem de putine mame model care mi-au starnit admiratia prin rabdarea, intelepciunea si tactul lor: erau facute pentru a fi mame.
In Romania a aparut o carte scrisa de o americanca (Kuzma cred), numita "Ascultarea de buna voie" care cred ca raspunde chiar problemelor tale. Pe mine ma ajuta foarte mult.

ponici daniela

Garofitza spune:

Nu ma pot abtine: Nu tipam la copil, dar o palmuta la fund....?!?!??. Cred ca meseria de parinte este foarte grea ne trebuie rabdare multa. De cate ori nu m-a suparat al meu copchil, de cate ori imi venea sa tip si chiar sa-l ating? De nenumarate ori. Este greu de-a da un sfat pentru ca orce parinte, vrea bine pentru copilulul sau. Dar cred ca chiar si-o palmuta la fund nu rezolva absolut nimic. Dimpotriva ii invata ca este ok sa lovesti daca esti suparat/infuriat/nervos. Copii nu sunt decat reflectia nostra, ei ne copiaza si invata totul de la noi. Iar daca totul merge bine cu o atingere la fund si se potolesc pe moment, de ce mai tirziu repeta, stiind ca o vor incasa oricum?. Cred ca ar trebui sa ne calmam noi mai intii si sa gindim clar si apoi sa luam actiuni. Stiu ca o sa am comentarii pe aceasta tema si ca-i usor a da sfaturi si ca nu am fost in situatii extreme. Dar daca de la 2-3 ani, 5-6-7 ani ne pierdem rabdarea, ce-o sa facem cand intr-adevar copii nostri or sa atinga pubertatea si hormonii or sa-i faca de nerecunoscut? Personal, nu sunt nici pentru nici cea mai mica atingere corporala, si am avut rezultate bune cu pedeapsa. In sensul ca i se i-a jucaria favorita pentru un timp (citeva minute, sau ore, depinde de varsta copilului), sau il rog sa stea pe un scaunel, linistit, citeva minute, pana ne calmam amaindoi. Greu de crezut, dar asa procedam cu el. Ne-a luat timp, dar a dat rezultate. Inainte de-a merge la magazin, ii repet de cateva ori ca nu vom cumpara jucarii, poate sa se uite, sa atinga, dar nu cumparam nimic. Stii ceva, acum la magazin el imi spune ca nu cumparam nimic. Nu se tavaleste pe jos, in tipete/urlete ca vrea o jucarie sau o bomboana, si chiar daca la casa ajung cu ceva ce nu doresc sa cumpar pentru el, i-l rog sa puna la loc pe raft.Repet, Alex nu este un sfint, dar cu rabdare si control din partea noastra vom trece peste momentele mai dificile. Sunt de acord cu Ponicid referitor la carti si literatura legata de cresterea si disciplina copiilor nostrii. Eu una in ultimii trei ani asta-i tot ce citesc. Si pentru ca tot suntem la acest capitol doresc sa specific, ca am in copilarie am fost pedepsita corporal pentru ce-a mai mica greseala, de la varsatul unui pahar pana la faptul ca notele nu eram sadisfacatoare. Stiti ceva, mi-am urat mama in acele momente. Adeseori ma gandesc ca nu meritam, atata ii ducea mintea si considerau ca este ok. Am avut o discutie pe tema aceasta cu mama, care acum la cei 57 de ani ai ei, regreta ca a ridicat palma de atatea ori mie si surorilor mele. Va rog sa ma ierta-ti daca am suparat sau jicnit pe cineva, nu a fost in intentia mea.

sarbatori fericite
garo


Sanatate, ca-i mai buna ca toate.

Julie spune:

Cer un Sfat tuturor celor care pot s�El dea!!
Am 30 de ani si am un bäietel de sase ani care m�Einebuneste cat de räu este.
Pin�Ela varsta de un an a fost foarte cuminte iar dup�Eaceea a inceput marele greu deoarece a inceput perioada critic�Ein sensul c�Eatunci-a cand dorea ceva si nu primea dädea cu capul de podea , perete,musca etc. de ciud�Ebineinteles.
Acuma a crescut si prea mult nu sa schimbat,toat�Eziua doreste s�Emänance dulciuri si vrea doar Desene Animate de cum intr�Ein cas�E
Pe ling�Etoate aceste lucruri mai putin bune el este foarte obraznic si anume se uit�Efoarte urat la mine cand nu-l las s�Ese uite la Desene sau a inceput s�Edea in mine si in Bunica lui care mai are grij�Euneori de el si atunci-a cand m�Eopun si nu-l las s�Efac�Eceea ce el doreste incepe s�Etipe pin�El tine gura si ies Vecinii pe Casa Scärii.
V�Ecer din suflet ajutorul vostru care stiti ce as putea face cu acest copil neascultätor.
Am uitat s�Ev�Espun c�ETatäl lui nu se ocup�Ede copil si atunci-a cand copilul face anumite lucruri rele sau incepe s�Etipe , tatäl lui ori zbiar�Esi el la copil ori nu-i spune nimica, deci intr-un cuvant nu se ocup�Ede copil(deoarece este plictisitor s�Ese joace cu el de exemplu..)spune Tata.
M-as bucura dac�Ecineva ar putea s�Em�Eajute mäcar cu un Sfat si in acelas timp v�EMultumesc mult de tot.
Postat de Alexia.1970

iris
Membru de baza

eu sint mai dura si as face asa; as desfiinta tv & video & PC pt copii - nu mia e si gata, e stricat..apoi as aincerca sa repar ceva din relatia cu copilul, sa ma imprietenesc cu el; as gasi ceva activitati care sa le face impreuna, cu placere, as incerca sa il conving si pe tati ca trebuie facut ceva si daca nu ar intelege i-as cam da papucii; si as fi foarte hotarita adica nu as ceda; mincam mincare apoi putin dulce; ne plimbam, facem sport, citim samd ; cere mult timp dar merita orice ca sa ajungi sa ai un copil rezonabil; e vorba de cei 7 ani de acasa , nu e de glumit; cred ca pe masura ce cresc sint din ce in ce mai greu de domolit daca se obisnuiesc sa isi faca de cap...si l-as lasa sa urle pina oboseste , o data de doua de cite ori vrea el; se va potoli cindva daca nu ii dai atentie...
bat cimpii?!


Andrada
Moderator

Draga Alexia,
dupa cum vad eu sint doua probleme: mai intii relatia baietelului tau cu tatal si mai apoi educatia lui.
Desi banuiesc ca ai incercat sa vorbesti cu sotul tau, incearca sa-i apropii altfel. Descopera lucrurile pe care le pot face amindoi cu placere impreuna si pune-i in situatie fara a-i prepara inainte. De multe ori pe tati, chiar dupa 6 ani, responsabilitatile de tata ii coplesesc. Incearca sa i le iei un pic de pe umeri si sa-i administrezi tu pentru o perioada "educatia" copilului, poate libertatea asta il va face pe tata sa se bucure mai mult de copilul lui si se va naste chiar o relatie mai buna. Din pacate, daca nu va raspunde nici de data asta, situatia va fi destul de grea pentru ca eu consider ca e greu sa suplinesti rolul tatalui atita timp cit este prezent si nu cu o influenta pozitiva.
Pentru a doua problema, cea legata de educatie, cel mai bun lucru si la aceasta virsta sint regulile fixe. Ca de ex: ciocolata simbata, televizor o ora pe zi, etc.
Da-i libertatea lui sa aleaga ora sau tipul de dulciuri pe care le vrea dar nu abdica de la regula odata ce ai fixat-o, chiar daca trezeste tot orasul! Nu te arata impresionata de lacrimile sau tavalelile lui si spune-i pe ton calm privindu-l in ochi (poti sa te lasi putin in jos la nivelul lui) ca nu crezi ca-i face bine ce face el si ca o sa astepti sa-i treaca ca sa va puteti juca impreuna. De asemenea daca nu ai timp prea mult sa va jucati impreuna spune-i cinstit, am o jumatate de ora de joaca, dupa care trebuie sa dau cu aspiratorul, cind vrei sa ne jucam acum sau mai tirziu?
Un alt sfat bun pe care mi l-a dat cineva a fost sa cedez in cauzele fara importanta si sa-mi mentin pozitia in cele care privesc sanatatea sau siguranta lui.
Nu tine dulciuri in casa (vezi nici mami nici tati nu au) si nu da drumul la televizor cind el n-are voie. Asta pina cind se va obisnui cu regula. Cu timpul ii poti explica ca exista timpul mami la televizor, sau timpul tati, etc.
Nu dezarma la prima tavaleala pe jos si nu-ti pierde cumpatul. Daca totusi o faci, explica-i calm (cind te linisteti) de ce ti-ai iesit din fire. Nu-l lasa sa te manipuleze si nici tu nu incerca sa-l mituiesti. Vorbeste-i de reguli de familie (asa e in familia noastra...) asta ca sa te feresti de: "dar gigel are ciocolata cind vrea el". Si mai e ceva, acum e destul de mare ca sa inteleaga de ce televizorul sau ciocolata nu sint bune mereu. Vorbeste-i de cumpatare (daca maninci mult te faci gras, daca dormi prea putin esti obosit), spune-i ca in toate exista o masura. Si spune-i ca va trebui sa se obisnuiasca cu toate astea pentru ca astea sint noile reguli pentru sanatatea lui. In concluzie vorbeste de el si nu de tine (nu-ti dau ciocolata pentru ca nu-ti face bine, nu pentru ca nu am bani, etc)
Cu timpul prind ideea, mai ales daca n-au incotro. Cum a spus si Iris cu timpul va fi mai greu. Fii ferma!
Mult succes!

Si inca ceva, nu-i mai spune ca-i baiat rau nici in gind si nici lui. Copiii tind sa ne indeplineasca asteptarile! Deci cit mai multe ginduri bune si spune-i cit mai des, esti baiat bun dar purtarea ta n-a fost buna. Daca incearca sa te loveasca indeparteaza-te si ignora-l chiar si cu orele daca e nevoie. Arata-ti dezamagirea din nou pentru purtarea lui si repeta-i ca-i baietel bun. Arata-ti increderea ca va reusi cu timpul sa se poarte ca un copil bun,


crenguta
Membru nou

copilul dupa parerea mea , are exemplul tatalui care spui ca tipa si el, sau este nepasator.Consider ca ar trebui sa vorbesti cu tatal lui(fara ca baietul sa fie de fata), sa-i explici ca copilul are nevoie de ajutor din partea lui, mai ales ca anul viitor va merge la scola, si poate sa apara esecul scolar, chiar din primul an.
Copilul este la gradinita?Daca nu atunci trebuie dus, daca da, intreaba educatoare despre comportamentul lui la gradinita.
Deasemeni tine cont de tot ce ti-au scris fetele dinanitea mea.Cu drag, Crenguta


cristina liliana
Membru junior

Alexia ,cred ca cel mai bun lucru este sa mergi impreuna cu tatal si copilul la un psiholog.Primul consult se face cu toti membrii implicati,iar apoi se poate continua cu copilul(de fapt discuta cu medicul ,el stie cel mai bine ce este gresit in comportamentul vostru si de ce se comporta asa copilul).Va da rezultate sigur,dar ai incredere in voi.Nu amana ,cu cat mai repede cu atat mai bine.Numai bine Alexia.


Emilia
Membru matur

Si eu cred ca ar fi bine sa mergeti la un psiholog, dar din ce spui despre tata ma indoiesc ca va dori sa mearga.
Incearca sa-i trimiti duminica la un meci de fotbal... oare sotul tau nu vrea sa se duca cu cel mic?
Eu una l-as lasa sa urle. Si ce daca ies vecinii afara? Daca au avut copii vor intelege, iar daca nu inteleg foarte rau. Nu te mai gandi la vecini.
Eu asa procedez cu Adi, care este mic, dar a inceput cu cererile si urltele... A inteles insa ca poate urla pana nu mai poate ca daca eu sau tati am spus NU , NU ramane... si aceasta consecventa este foarte importanta. Nu-l certa ca da in tine si mai ales nu da si tu in el, chiar daca in gluma (sa vezi si tu cum este), va crede ca asa este normal. Eu cand are Adi astfel de iesiri ii spun cu tonul serios ca ma doare, iar daca este vorba de alta persoana ii spun ceve de genul "Te rog frumos Adi nu se face asta, termina". Am constatat ca daca toate dojenelile incep cu "te rog frumos" am sanse mai mari.
Este greu sa dai sfaturi in astfel de situatii... si mai greu sa alegi daca sa le urmezi sau nu... Sper sa fie bine.


ralu
Membru de baza

Draga Alexia,
Por sa spun ca Iris are FOARTE MARE DREPTATE. Eu pot sa subliniez ca iti trebuie foarte multa rabdare. Nu trebuie sa cedezi! Ca sa-l faci sa se schimbe, trebuie sa va schimbati si voi comportamentul vis-a-vis de el. Gandeste-te ca baietelul tau este un diamant tocmai scos din stanca si care trebuie slefuit. Deci trebuie multa rabdare si multa intelepciune din partea voastra. El, la inceput, o sa se inversuneze sa nu-si schimbe comportamentul, dar tu si sotul tau nu trebuie sa cedati. Cum a spus si Iris: cu cat vor trece anii cu atat o sa fie mai greu. Eu iti tin pumnii!
Multa rabdare!


lacramioara t
Membru junior

Alexia,si eu ma confrunt cam cu aceiasi problema,putin diferita de a ta,dar fetita mea are doar 2ani si 3luni.Cand nu o lasi sa faca ceva sau nu ii dai ce vrea ea are cateva iesiri violente(arunca cu ce apuca,musca de ceva sau tipa),dar o ignor total si dupa ce se linisteste ii explic ca ce a facut nu este deloc frumos si nu-i face bine la inimioara,ca mami si tati sunt f. suparati iar daca ar vedea-o Maria(verisoara) ar rade de ea.Cand ma joc cu ea(cam 2-3 ore seara cand vin de la servici) nu ezit sa-i spun ca mami si tati o iubesc si ca vom fi mareu alaturi de ea. Din punctul meu de vedere cred ca este esential ca,copilul tau sa stie ca este iubit si apreciat,si mai cred ca tatal ar trebui sa se imlice mai ales ca are un baiat de care ar trebui sa fie mandru.Multa rabdare pt. ca te inteleg f. bine.


cristina liliana
Membru junior

Revin la subiect.
Sora mea a patit la fel cu cel mic si a mers la psiholog impreuna cu tati (la convins ).Tati a fost cam nervos cand doctorita i-a spus ca de fapt comportamentul lui este de vina.Cred totusi ca si el doreste sa aiba un copil cuminte asa ca n-are decat sa treaca peste mandria lui si sa incerce sa-si ajute copilul.Cum au spus si fetele ,tatal trebuie sa se implice mai mult in educatia lui ,deoarece este baiat si in general baietii ii copiaza pe tati.Baietelul surorii mele prefera jocurile cu papusi ,cu cratite,deoarece statea toata ziua cu mama si o copia pe ea.Daca tati repara masina in curte il repezea nervos in loc sa discute cu el despre ce face cu un ton ceva mai scazut.Tatii trebuie sa se implice in jocuri de baieti si sa-si faca mai mult timp pentru copilul lor(asa a spus si psihologul).In nici un caz nu trbuie batut,nici tipat la el dar nici incurajat in ceea ce face rau.Trebuie trecut cu vederea ,distrasa atentia in alte jocuri ,incurajat atunci cand face lucruri bune sa aiba incredere in
el.Totusi mergi la un psiholog chiar si singura daca tatal nu accepta.


Alexia.1970
Nou venit

V�Emultumesc tuturor celor care si-au luat timp s�Eimi scrie si in acelas timp s�Eimi dea Sfaturi care s�Efiu ´sincer�E am inceput s�Ele pun in aplicare.
Deci inc�Eo dat�EMultumiri si Mult�ESänätate.
Alexia


maryam
Membru matur

[green]Nu cred ca situatia este asa de grava, multi parinti trec prin situatii asemanatoare , care dupa parerea mea nu sunt altceva decat modul acestor mici -i de a se face "auziti", se prea poate ca felul lui de a fi acum sa fie de fapt o refulare , o reactie a situatiei pe care o resimte, pentru ca , -iii nostri percep intr-un mod foarte...acut situatiile pe care le vad sau le traiesc in casa , afara, etc., asa ca daca situatia voastra familiara este armonioasa si mediul este unul bazat peliniste, pe comfort, pe rabdare si toleranta , atunci poate ar fi bine sa-i gasesti ceva de facut, uite eu am trecut cu baiatul prin acceasi situatie , sau poate un pic mai lejera, l-am dat la tenis ,la karate, il plimbam mai mult mergeam pe la teatru , la circ , il lasam chiar sa-si aleaga el unde vrea sa mearga si acum la 8 ani , este un copil foarte bun , chiar daca are si el aerele lui , sau "crizele" lui de copilcare vrea sa-si impuna personalitatea...din proprie experienta iti spun ca metodele restrictive:pedepse-de ex. sunt cele mai bune , dar nimic nu e mai rau decat ca el sa vada(oriunde!)( ceea ce tu te plangi ca face...


iulia grosman
Membru junior

nu disperati. nu sint psiholog insa cu copii trebuie mare rabdare si nervi de otel.eu am 3.primul de 12,(baiat),fata de 9 iar gigilicea de 5 luni.toti au firi diferite,cei mari se cearta intruna dar sper ca va veni si ziua cind le va veni mintea la cap.eu am rabdare asta le oresc la toate mamicile.succes.si apropo sint de acord cu iris.


Adriana Radu
Membru junior

Buna Alexia,
Am si eu baietel tot de sase ani care are multe iesiri de genul asta de care spui tu.Singura diferenta este ca eu mai am inca doi si-ti imaginezi ce e la mine:)) Problema este ca noi parintii nu avem suficient timp sau rabdare cu ei.Si daca baiatul este de tip "sanguinic" cum e si al meu , are nevoie de foarte multa atentie .
Parerea mea este ca trebuie sa-ti faci timp sa-l asculti, sa vezi de fapt ce-l doare, daca se va simti iubit si acceptat o sa te minunezi ce copil bun va fi.