Primul an de casnicie
Raspunsuri - Pagina 2
val77 spune:
sunt atat de diferiti de noi si cu toate ca ma stradui sa ii inteleg nu reusesc
Adela spune:
quote:
Originally posted by ellaalba
Cristinica
povestea mea e alta. Eu castig de 3 ori cat Bog. Si el ca un capricorn orgolios nu poate sa se simta mascul sef in conditiile astea. Si mai ales ca el e in perioada in care porneste in viata ( desi are 34 de ani ) pentru ca isi cauta un post in spital. De asta si agitatia cu plecatul! Vrem si noi o casuta...dar uite ca m-a pus pe ganduri ce a scris una din fete. Si noi suntem prieteni, adica vacante, WE-uri impreuna. Dar oare in viata adevarata ne suportam? De gandit la asta! Eu nu vreau sa fac presiuni asupra lui. Sincer. Si daca ma uit foarte atent in sufletul meu nu stiu daca neaparat o casnicie ma atrage acum. Ceea ce ma duce in aceasta casnicie e numai nevoia disperata a unui copil. Imi doresc un copil...dar sunt constienta ca eu sunt responsabila pentru acel copil, daca va avea sau nu o familie.
Despre povestea vara-mii? Tipul e un nenorocit! Unul din acei barbati care nu au coloana vertebrala, care isi imagineaza ca traieste 1000 de ani si in primii 100 se distreaza. In fine! Mie mi-a zis cineva o vorba pe care nu pot s-o uit: cand te hotarasti sa te casatoresti cu cineva te gandesti intai daca esti in stare sa intorci omul ala cu patura o viata daca se intampla ceva Doamne fereste! Cam asta e esenta. Viata asta nu prea e lapte si miere. Iar casnicia se intampla sa ne sprijinim si sa formam un tot. Asa vad eu lucrurile.
Pupic
Asa este, nu trebuie sa faci presiuni asupra lui, totul trebuie sa vina de la sine , firesc si sa va doriti din toata inima amandoi.
Cat despre ce-i in jurul tau? Cum spunea si Cristina: da si? Exemple sunt multe. Daca ne luam dupa asta nu ajungem nicaieri. E ca si cum ne-am conduce dupa principiul: degeaba te mai nasti daca tot mori.
Eu ma uit in jurul meu si vad jumatatea plina: adica sunt si casnicii care merg (sa spun Fericite?)...
~~Adela&Julia
Danza spune:
quote:
Originally posted by buli
eu cred ca e adevarat ce se spune ca pe un om il cunosti bine atunci cind are bani si putere.
cei care au caracter "rezista" cu bine si in situatia asta "grea", cei care sint de calitate proasta o iau razna.
am zis-o prea de-a dreptul?
Anca si bebitza Matei (data nasterii - 1 ianuarie 2004)
http://community.webshots.com/user/ancutza124
subscriu din propria experienta, am fost buna cat nu a avut servici, am fost buna pt ca aveam casa mea si strictul necesar in casa, bani saptamanal de la parintii mei, iar cand i-a iesit banul a dat bir cu fugitii
Cu drag,
Dana, mamica lui
Danutz 
Poze>:http://www.desprecopii.com/forum/photo_album_view.asp?cname=Povestea+de+Craciun&mid=1214&cid=3759
http://www.yamafoto.com/?ref=6599
http://www.yamafoto.com/?ref=14353
http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Danza
casandra spune:
Mie mi-a zis o prietena, ceva mai coapta, inainte de a ma casatori, ca primul si al zecelea an de casnicie sunt cei mai grei. Primul, anul de acomodare, in care realizezi ca ai mai multe responsabilitati, ti-e teama ca ti-ai pierdut libertatea, sa nu ajungi sub papuc,... Al zecelea, te gandesti ca poate e timpul sa rupi monotonia, sa arati ca inca mai ai farmec pentru ceilalti,...
De primul an am trecut, ne apropriem de al zecelea....
Primul a fost tare greu, nu l-as mai retrai pentru nimic in lume, dar am supravietuit.
bibi spune:
quote:
Sunt adepta casatoriei de proba, locuitului impreuna inainte de oficializare. Dar nu prea mult!
am inteles ca pana la acomodare, dar asa, din experienta ta si a altora, timpul asta cam cat de lung sau scurt este?
Tinabeve spune:
Draga Ellaalba, eu sunt ceva mai optimista din fire. Am in jur tot felul de cazuri asemanatoare celor despre care fetele au scris deja mai sus. Experienta mea este alta insa, mai ales fata de ce spunea casandra. Primul an de casnicie a fost frumos, romantic, jucaus, cu ciondanelile de care nu este nimeni scutit, departe de toti parintii, cu prima cratita de sarmale arse (opera mea ) si cu multe altele, bune si rele. Acum se incheie cel de-al doilea an de casnicie. Am schimbat locuinta, statutul in cimpul muncii etc. Dar noi nu ne-am schimbat. Sau daca ne-am schimbat am facut-o impreuna si asta e tot ceea ce conteaza intr-o relatie:armonia. Nu cere bani si nici nu va fi stricata de bani. Astea sunt doar pretexte.
Bibi, psihologii spun ca sunt necesari 2 ani pentru intemeierea unei relatii viabile, si cel putin 4 pentru despartirea de familiile "vechi".
Tina
Speranta moare ultima.
cipcipcip spune:
quote:
Originally posted by Crystinne
Cunosc si eu un caz din pacate. Impreuna tot de 5 ani :-) se casatoresc. Tipul cam ipohondru (parerea mea) si cam mamos. Primele trei luni stau la parintii lui acasa, dar dupa un timp tipa nu mai suporta si parintii ei le cumpara un apartament unde se muta.
Dupa alte 4-5 luni, divorteaza de comun acord. Motivul nu era alta la mijloc, ci faptul ca nu asa si-a imaginat el viata impreuna, ca sotia lui nu se mai ingrijea,etc.
Pe mine m-a socat cel mai mult cand am stat de vorba cu el si spunea ca ii displacea ca sotia lui seara dupa ce ii servea masa cand se baga in pat ii mirosea parul a prajeala (avea parul lung). Am ramas interzisa, asta e motiv???! L-am intrebat cum asa, stai putin, "avea posibilitati sa se spele?"."Nu!Ce-i drept nu prea aveam apa calda" Pai atunci????
Am inteles totusi care era problema. Viata lor de prieteni era altfel decat cea de casatoriti. Prieteni se intalneau din cand in cand, faceau cate un concediu impreuna, etc. Totul este romantic, frumos, interesant, etc. La fel ca si relatiile dintre amanti.
Dar cand ajungi sa traiesti impreuna, il vezi pe celalalt in cele mai intime momente, cand se spala, iese de la toaleta, face mancare si miroase, etc - intelegeti voi ce vreau sa spun - atunci romantismul poate sa dispara, mai ales daca nu s-au iubit cu adevarat, sau nu au fost pregatiti sa traiasca impreuna, si fug. Pe altii aceste lucruri ii unesc, pe altii ii dezbina. Parerea mea!
Si mai este o hiba; de ex. acest cuplu despre care povestesc, ei au fost impreuna 5 ani, de la 20 la 25, dar in final ei s-au casatorit nu ptr ca se iubeau neaparat ci ptr ca s-au obisnuit impreuna iar tipa spunea : " acum dupa ce am stat atata timp cu tine trebuie sa ne casatorim! Ce am pierdut tot timpul asta??"
Povestea o stiu prin gura lui, cu ea nu am vorbit, dar era o tipa visatoare si frumusica.
Doamne, cita superficialitate! Sa te desparti de o fata ca mirosea a cartofi prajiti. Dar el cind se trezea dimineata mirosea a petale de trandafir??
De-aia se destrama atitea casnicii, unii isi inchipuie ca viata in doi e numai un dans pe roze. Zicea bine cineva mai sus cu patura. Toti imbatrinim, ne imbolnavim, trecem prin greutati...
Barbatul care vrea o femeie care sa arate super tot timpul, n-are decit sa-si ia o amanta, altfel e imposibil...
gabrielat spune:
Casandra si eu sunt in al zecelea an de casnicie (iti doresc multi ani inainte fericiti) si pot sa zic ca prietena ta avea dreptate.
Dar primul an de casnicie a fost foarte frumos, dar a fost o continuare a relatiei ca sa spun asa ca eram deja de 4 ani impreuna, casatoria a venit ca ceva firesc.
gabi
gabrielat spune:
Cat despre sotul care se plage ca sotiei ii miroase parul a prajeli, eu zic sa nu-i mai pregateasca masa ci sa se duca la coafor, la cosmetica, sa se faca frumoasa pentru el si pe urma vedem noi ce-i place mai mult, burta goala sau femeia la 4 ace!
Daca ar fi iubit-o nu i-ar fi spus asa ceva!
gabi
Tinabeve spune:
Ura pentru gabrielat! Imi place cum gindesti. Ar fi interesant intr-adevar de aflat ce ar prefera barbatii: o masa buna sau o femeie aranjata.
Al meu ar opta pentru ultima varianta: e in cura de slabire!
Tina
Speranta moare ultima.