Situatii caraghioase !

Raspunsuri - Pagina 5

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns qsar spune:

... Iaca Q! Imi pare rau ca v-am tinut in suspans :)...

Asea... unde ramasesem? A! In "confrenzrum" cu clientul important si cei doi insotitori ai sai; si cu colega blonda. Incep prezentarile si politeturile obligatorii in atare imprejurari. Insotitorii -expati. Adica strainezi. Adica prezentare in limba engleza, care mi-e vag cunoscuta. Nu-i nimic, imi zic, las ca ma descurc io. Si ne asezam. Am uitat sa va zic. Haina, pentru mine, eleganteala, mai bine zis, este un soi de armura; daca-s obosita ori am emotii, ma apuca cu gateala. Booon... Incepem bla-bla-bla-ul introductiv, la care clientu' ne aminteste ca este destul de grabit si s-o scurtam... sa intram in problema. Adica, randul meu sa prezint minunatele creatii. Cum nu stiusem cata lume vine, dadusem numai trei exemplare de printuri. Asa ca, vreau - nu vreau, trebuie sa pun plansele pe display, sa vaza toata lumea. Ma ridic impetuasa si simt "zbang" cum mi se desface o jartea pa piciorul drept... Incep sa vorbesc si sa dau din maini, dar cu gandul stateam la ciorap care se mai tinea numai intr-un singur carlig. Dau un rasol de mare clasa, si ma asez din nou pe scaun pentru intrebari si discutii. Uuuuf! Slava cerului! Terminam. Toata lumea se ridica. Si-atunci, din nou "zbang!" a doua jartea care se desface. Tot la drepul. De data asta ma si "ciupeste" elasticul si tresar si scot un fel de sughitz-guitz, si-ncrucisez brusc piciorele. Salutari. Politeturi... nu se mai dadeau dusi. Zic "ma scuzati ca nu va conduc" si ma asez caaaatinel pe scaun si-o las pe blonda sa faca oficiile de gazda. In sfarsit singura. Salt poalele-n cap sa-mi prind ciorapul, cu gandu' la patul meu de-acasa in care ma si vedeam in mai putin de juma' de ceas... Si taman atunci se deschid de perete ambele usi ale "confrenzrum-ului". Si blonda colega intra grabita ca-si uitasera aia un nu-stiu-ce pe masa. Ei, plus vreo doi colegi, plus shefu' nostru erau in fata usii... privind panorama-panarama. Secunda de groaza! Termin de prins jarteaua ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, imi netezesc fusta cu palmele deschise, ma ridic mai cu grija si-mi adun de pe birou hartoagele. Si trec printre ei, aruncandu-le si-un "see you" si ma-ndrept cartre biroul meu.

Q

PS. Introducere: exista un club super-fitzos in Bucuresti... d'ala unde-ti parcheaza un nene masina... Si unde se tin petreceri super-fitzoase; "black tie" (asa se scrie?)... ma rog. Si-acum, intrbarea: Daca tot au facut in mijlocul salii de bal un havuz... sau bazin cu apa... sau ce-o mai fi ala... de ce nu i-au facut si-o bordura macar?
Precizare: paharul de sampanie a ramas intact si nu s-a varsat din el nici macar o picatura. :)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns debby spune:

Qsar in afara de faptul ca e intr-adevar super comica situatia , mai ai si un dar anume de a o relata de ma lasi aici cu gura cascata in asteptarea urmatorului episod .... cat asteptam de data asta



Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns denissa spune:

Aoleu, Q, ai cazut in bazin? Tre' sa stau pe-aci, sa vad.....

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Adela spune:

gabrielaQ Ce va holbati asa? see you

~~Adela&Julia


www.casa-romanilor.ch/teodora.htm" target="_blank">Salvati un ingeras.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns gandacelu spune:

in facultate, un seminar de franceza cu un prof tanar, simpatic, superdestept... inalt, slab, cu parul prins in coada

discutii faine, tournier, foucault... ma afirm si io, profu ma simpatizeaza...

in fine, peste o vreme de la terminarea seminarului(cateva luni), eu stateam si-mi asteptam prietenul undeva langa niste scari... cu privirea pierduta (mioapa), ca de obicei

proful respectiv (eu va spun reconstituirea, pentru ca initial n-am priceput ce s-a petrecut) cobora cu un alt prof mai in varsta, discutand serios, chestii intelectuale
el ma vede, eu ma uitam chiar in directia lui, dar pe langa ca nu vad bine, isi tunsese parul scurt si nu l-am recunoscut
el m-a recunoscut si da sa ma salute
eu ma uitam tinta la el fara sa mi se clinteasca un muschi
el nu intelege nimic, se blocheaza (era in mijlocul unei discutii), se dezechilibreaza si, cu ochii pe mine, buf! cade pe scari cat mi ti-i gliganul!
abia cand a aterizat la picioarele mele l-am recunoscut si am priceput toata povestea

mi-a fost o rusine de nu va pot povesti!!!!

http://www.desprecopii.com/forum/photo_album_view.asp?cname=Album+principal&mid=8697&cid=5405

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ocebine spune:

Sotul meu este catolic si primul Craciun cind am fost si eu invitata pe post de prietena am facut o mare gafa!!!

La inceputul mesei mama lui (viitoarea mea soacra) a spus o mica rugaciune, dupa care a rupt o bucatica ditr-un disc marisor alb si a bagat bucatica in gura. Nu am mai fost atenta la ce se petrecea in jur din cauza ca bunica sotului tot vorbea cu mine si engleza ei este foarte stilcita (ei sint de origine poloneza). A ajuns discul acela si la mine. Stiind ca viitoarea soacra a bagat in gura, am bagat si eu bucata aceea in gurita si m-am pus pe mestecat.

Toata lumea s-a uitat complet ingrozita la mine!!!! Sotul mi-a explicat ulterior ca acel disc (sfintit la biserica) facea roata la toata masa si toata lumea rupe doar o bucatica si apoi merge mai departe pina cind toata lumea are un pic. Este ca un fel de Paste care luam noi.

Fiind la mijocul mesei eu am infulecat toata bucata si restul nu au mai avut ce sa manince!!!



Anamaria mama la Nick (6)& Alex (3)
http://mywebpage.netscape.com/Ocebine/Alex3.jpg
http://mywebpage.netscape.com/Ocebine/Nick3.jpg

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns petra spune:

Stati asa sa va povestec si eu una care se poate intitula" un taran la un hotel de lux!"
Bun, vrem sa plecam in vacanta si rezervam bilete pe Internet. aveam 2 destinatii. La prima am avut un hotel normal, foarte elegant dar nu-ti avea nimeni grija. si noi romani invatati sa caram dupa noi si catel si purcel, aveam cam multisoare bagaje, avnd in vedere ca mergeam si cu fetita de 2 ani, imi trebuiau diverse. Ne simtim bine si dupa cateva zile plecam spre a doua destinatie. am pus toate claie peste gramada in masina si pornim la drum. Am ajuns cu bine la a doua destinatie, in fata unui hotel super luxox, cu valeti care parcheaza masina si altii care iti iau bagajele!Aici belea. parcheaza sotul meu masina in fata hotelului si se duce inauntru sa vada ce si cum . si vine un valet de asta, deschide portiera, ma saluta politicos, deschide portbagajul masinii si cand ma uit in spate nebunul ala scotea plase, plasute, genti, gentute din portbagajul masini de nu-mi venea a crede ochilor. Pana sa ma dau jos sa-i spun sa le lase acolo, el a scos aproape tot, si desupra o plasa in care era olita fetitei!!!!!Mai nu va inchipuiti cum arata caruciorul asa auriu cu fel de feld e borfeturi pe el! Cand a iesit sotul meu afara, sa cada jos nu alta! si pleca aia inauntru in hotel cu bagajele noastre si tocmai pe acolo era organizata o sindrofeala cu fete care mai de care mai simandicoase si mai elegante, si noi in urma caruciorului plin cu bagaje viu colorate.
Ajunsi in camera, am descarcat toate bagajeturile, i-am vazut pe aia iesiti din camera si m-am pus pe un ras de s-a auzit cred tot hotelul. Nu va zic la cate lucruri am renuntat si am mai cumparat o geanta, pentru ca la plecaresa avem toate puse in genti cat mai putine si cat de cat mai elegante! acum cand mai mergem undeva ma straduiesc sa pun totul in genti cat mai organizate, ca nu se stie niciodata! peste ce dai!


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns sirod spune:

Am ezitat pina sa scriu...am in minte doua intimplari, relativ recente...

Era vara, adica asta-vara...eram cu Madalina(fetita prietenilor nostri, 5 ani la momentul cu pricina) in piscinuta fie-mii la tzara si n-am de lucru si o intreb pe Madalina:
-Tu mai stii vreo poezie ca incepe acush' gradinitza si v-o intreba doamna...
-Stiu - zice pustoaica sigura pe ea si incepe sa turuie ceva cu fulgi de nea, stelute si braduti...
- Bine ma - zic - in miezul verii imi trancani despre zapada?Altceva cu floricele, pasarele...nu stii?
- Nu stiu Due(asa ma 'alinta' ea!) ca eu am fost numai iarna la gradinitza!
Stop-cadru, sa ma inec cu gura de bere rece-rece pe care ma pregateam s-o savurez:
-Cum ma, ai fost numai iarna la gradinita?Voi serbare de 8 martie n-ati facut?
-Ba da, raspunde senin copilu', am facut.
-Vezi ca ai fost si primavara la gradinita?triumfez eu...
-Nuuu, ma Due, nu-ntelegi ca am fost numai iarna?
Incep sa ma uit printre gene, dar zic sa mai fac o incercare, poate-poate o dovedesc!
-Dar cind ati terminat gradinita si ati intrat in vacanta de vara(accentuez eu...) ati facut serbare?
-Daaaa...si a fost asa de frumos!
-Pai si atunci cum spui, ma,ca ai fost numai iarna la gradinita?
-Pai numai iarna am fost - ma priveste copilu cu ochi maaari si limpezi...
'Asta-si bate joc de mine!' gindesc si incerc sa ma abtin, sa nu izbucnesc...cind 'clinc' imi pica fisa...
-Auzi Madalina, da' numai primavara cine a fost la gradinita?
-Raluca - raspunde cuminte facindu-si de lucru cu o rata de plastic...
Si eu nu stiu ce sa fac...sa rid, s-o privesc cu duiosie...micutza...ce vina avea ea daca la fiecare serbare aveau in program sceneta cu Anotimpurile ...si ea era numai iarna...la gradinita!

DORIS

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Krissias spune:

Si eu care ma si vedeam "gunoier sef".Dar vad ca mai sint si altii care vor sa ia piinea de la gura ,celor de la salubritate.
Sintem pe ultima suta de metri ,inaintea intrarii in casa noua ,asa ca pachetele sint aproape gata iar in casa sint intimpinata numai de "cutii ,cutiute ,cutioare".Mai fac ce mai fac ,mai gasesc ceva aruncat si ma intreb :asta mai foloseste la ceva ?Bineinteles ca raspunsul il dau singura :nu .Si pac cu obiectul la "gunoi"
Asa facui si astazi cind am dat de o carte ,care nu-mi spunea nimic si evident ,a luat calea gunoiului.
Vin acu o juma de ora acasa ,frinta de la servici si Alexuta ma intreaba ingrozita :mami ,stii cumva unde este cartea mea cu coperti negre de care am nevoie la examen ,marti?
Cu mutra timpa raspund:am aruncat-o la gunoi ,fiindca am crezut ca nu-i ceva important ,daca tot statea aruncata pe aici si nu era la locul ei in biblioteca.
A inceput sa tipe ca muscata de cine stie ce lighioana si eu ca mama simtitoare ce sint, ma ofer sa merg la gunoi sa caut in pubela(un amanunt,nu am apucat sa ma dezbrac asa ca pe toace si pusa la "patru ace" ma indrept cu fata si lanterna la posesor spre locul cu pricina)
De prisos sa mai spun ca vecinii erau cu rudele la poarta si se uitau la mine ca la "masini straine tamponate" in momentul in care am inceput sa verific toate sacosile aruncate ce se aflau in tomberon.
Alex,in spatele meu se tinea cu mina de burta de ris ,dar isi facea si datoria de a-mi lumina calea cu lanterna.
Am dat de punga de gunoi si am recuperat "cartea care te face mai dastept"si-n uralele de bucurie ale fetei am luat calea intoarsa.I-am intrebat pe ai mei daca le mai lipseste ceva ,pt. ca nu sint sigura ,ca miine mai gasesc ceva acolo.
Krissias si Alexandra
http://community.webshots.com/user/krissias

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns lilanda spune:

Am “talent” la zbor!!! De cele mai multe ori pierd avionul, insa recuperez cu Lufthansa…cine a calatorit de la Bucuresti cu Lufthansa stie ce vreau sa spun; cursa de dupa-amiaza spre Frankfurt nu pleaca niciodata la ora fixata si asta pentru ca avionul care vine de acolo si care e acelasi cu ala de se si intoarce, ajunge intotdeauna cu cel putin o ora intirziere pe Otopeni. Asa ca daca ai niscai legaturi rapide spre alte destinatii, poti sa-ti iei adio de la ele!!! Dar nu stiu cum se face ca tot ocolind eu Lufthansa, tot cu ea ajung sa zbor. Luna trecuta veneam de la Bucuresti cu catelul (Ilie, un collie, de 2 ani cu ceva greutate), cu intentia de a ajunge la Billund, in Danemarca. Singura companie care are aceasta destinatie si care mai primeste si ciini la bord, este KLM-ul. Am platit bilet pentru mine dus-intors (480 de Euro) si am facut rezervare pentru Ilie, caruia i-a trebuit cusca de zbor (200 de Euro – cea mai mare pe care am gasit-o in Romania). Plata biletului pentru animale se face la imbarcare in functie de greutate si de costul one way al unei calatorii. Mi s-a spus de la agentie, ca la cit trage la cintar animalul meu, ma pot astepta la consistenta suma de 390 de Euro…. numai dus. OK, am zis. Asta e…si mai aveam o zi pina la plecare. Nu stiu ce instinct ma face sa pun mina pe telefon si sa sun la agentie, daca totul e in regula. Cu mine, da…cu Ilie insa nu, ca bietul de el avea toate sansele sa ramina in Amsterdam. Zborul pentru el fusese confirmat doar pina in Olanda, nu si mai departe. Aia de la agentie, vadit incurcati ca n-au sesizat ei (si la timp problema), mi-au cerut o ora in care sa gaseasca un al traseu sau o alta destinatie cit mai aproape de unde stau eu, aici in DK. Iar urmatorul aeroport apropiat este cel din Hamburg, asa ca – ati ghicit probabil – din nou Lufthansa. Legatura de la Frankfurt la Hamburg era cam strinsa insa, si ma rugam la toti sfintii sa nu intirzie avionul….Se pare ca am ceva pacate, fiindca avionul a plecat din Bucuresti cu o ora si 15 minute intirziere, insa pilotul ne-a promis ca sigur recupereaza. Ceea ce a si facut, dar nu suficient cit sa am sanse ca atit eu, cit si Ilie si bagajul meu sa ne luam zborul la timp spre Hamburg. Am fost insa politicos programata la cursa de peste trei ore, ceea ce imi deschidea largi perspective de a cunoaste fiecare colt din duty-free. Numai ca elanul meu a fost brusc retezat in momentul in care am realizat ca persoana care trebuia sa ma astepte la Hamburg si care sa ma transporte mai departe cu masina in DK se afla deja in Germania, cu un telefon fara acoperire in afara regatului danez. Nu stiam ce sa fac si deja ma vedeam singura si abandonata, noaptea, intr-o tara straina, si cu un ciine dupa mine!!! Am avut insa inspiratia, care m-a ajuns cred din disperare, sa ma duc la desk si sa o intreb pe tipa de acolo, daca nu poate cumva sa faca un anunt la Hamburg cum ca eu, subsemnata, cu catel cu tot, voi ajunge si pe acolo, da’ cam in 4 ore. Aia amabila, imi spune ca sigur, va incerca numa’ sa fac eu bine si sa-mi scriu numele pe o bucata de hirtie, alaturi de numele celui caruia ii este destinat mesajul. Zis si facut. In momentul in care imi dadeam silinta sa-mi caligrafiez cit mai citet numele, o vad deoadata pe individa ca se lumineaza si imi spune ca … de muult ma cauta. De ce?, devin eu brusc curioasa. Pai stiti, zice ea, aveti o problema cu ciinele. In mintea mea, Ilie era deja ori mort, ori ratacit spre o alta destinatie. Ma rugam insa numai la Beijing sa nu ia drumul. In fine… imi spune tipa ca animalul e OK, insa cusca e cam mica pentru el. Cum adica?, intreb eu total derutata pentru ca la plecarea din Romania, Ilie incapuse lejer in ea. Nu…e mica, fiindca animalul nu se poate plimba in cusca. Pai nici nu trebuie, fac eu, pentru ca e sedat. Nein, o tine aia una si buna cum ca legea in Germania privind transportul animalelor e foarte sctricta si oricum, nu am ce comenta fiindca deja Ilie era abandonat pe o banda de bagaje, la iesirea din aeroport. Vedeam deja negru in fata ochilor si o intreb pe individa ce solutie vede ea la problema, ca eu una eram in ceata. Pai sa ma duc sa-mi iau ciinele, dupa aia sa ma duc la un pet shop din aeroport si sa cumpar o cusca mai mare, sa intru iar la check in si, daca intre timp nu pierd avionul, sa zbor spre Hamburg. M-am uitat disperata la ceas. Mai erau doua ora pina la plecare, practic o ora si jumatate pina la imbarcare. Mi-am luat viteza spre iesire, am catat ciinele, care bietul de el, incepuse sa se trezeasca, motiv pentru care abia se tiriia prin aeroport. Am cautat 5 minute pe cineva care sa vorbeasca engleza, alte 10 minute pet-shopul cu pricina, iar cind am ajuns acolo am incercat sa explic vinzatorilor ca vreau o cusca mare, asa ca pentru Ilie care, obosit de teribila deplasare, sedea prabusit la picioarele mele. Vinzatorul, un pakistanez amabil, dispare pentru doua minute si se intoarce din spate, cu o ditamai cusca de puteai baga un elefant in ea.. Ma uit la ciine, ma uit la cusca, ma uit la pakistanez si il intreb zimbind daca are una ceeeeeeeeva mai mica. El, la fel de zimbaret, imi spune ca da, are insa e pentru papagal, iar aia de mi-o aduse, e singura dimensiune de cusca pentru ciine pe care o avea in magazin. Ce pana mea, aveam de facut?…o iau pe aia. Imi spune omu’ ca ma costa 250 de Euro, ii dau card-ul, ala imi zimbeste mai departe si imi zice ca are masinaria de citit carduri defecta. N-am cumva cash??? Aveam ceva la mine, dar nu eram sigura ca mi-era de ajuns. M-am scobit prin poseta, am gasit banii, am cautat un carut in care sa poate incapea cusca, mi-am trezit ciinele care, intre timp adormise, si am pornit-o in nou spre intrarea in aeroport. Aratam ca o caravana: in fata era carutul, pe care era ditamai cusca de eu nu ma mai vedeam, dupa aia urmam eu, incercind disperata sa imping, cu o mina, carutul si cu alta sa-l trag pe Ilie dupa mine. Cind am ajuns la check-in-ul de bagaje mai era o ora pina sa plece avionul. M-am pus la coada, am ajuns, am explicat ce si cum, aia n-a ‘nteles nimic, imi dau seama ca n-a ‘nteles cind o vad ca vrea sa-mi dea alte locuri, ii mai explic o data de ce am bagajele in avion, iar acum vreau sa pun si un ciine acolo, aia – in fine intelege, imi spune sa bag ciinele in cusca, insa…stop!!! Unde e paturica de sub ciine??? Pai am lasat-o in cealalta cusca, zic eu, belstemindu-ma in gind ca macar pe aia s-o fi luat, daca tot am abandonat prima cusca. Bine…zice ea asteptati sa ma duc sa caut una…..si astept, vreo 20 minute. Nu gaseste, imi scot puloverul de pe mine, il pun sub ciinele, las ciinele in grija lor si o iau la fuga spre chek-inul de la porta de plecare. Am pus frina cind am ajuns, ca si acolo se intra pe doua cozi….destul de mari. M-am asezat la una, dar ceva mai in spate ca sa am timp, eventual ca, dupa o rapida evaluare, sa ma pot muta la ailalta. Am constat triumfatoare ca m-am asezat bine si dau sa fac pasul decisiv, cind…nu stiu de unde au aparut 2 milioane de chinezi, care in cea mai desavirsita ordine s-au distribuit egal si uniform, pe cel doua cozi, in fata mea. Mai erau fix 30 de minute pin’ ce decola avionul. Ma asez resemnata in spatele chinezilor si imi astept rindul…Dupa 10 minute, cred ca mai erau vreo 6 persoane in fata cind vad ca vine spre mine, disperata, o tinara care ma roaga s-o las in fata ca pierde avionul…am lasat-o!!!! La check in, am mai pierdut inca vreo 5 minute, ca au vazut aia la raze lesa lui Ilie in poseta si nu stiau…cum functioneaza :-) Ma rog….am ajuns si la poarta avionului, unde am constat ca avionul avea intirziere…20 de minute. M-am prabusit pe un scaun si meditam profund la toate cele cite mi se petrecusera in acea zi. Ma gindeam cu seninatate ca mai rau de ce a fost n-ar mai putea fi decit faptul ca mesajul meu pentru Hamburg sa nu fi fost transmis, ori sa nu fi fost auzit…cind deodata aud un anunt referitor la cursa mea, in germana mai intii, si apoi intr-o engleza neinteligibila din care am inteles doar “delete”….eram obosita clar, ca aia spuse doar delay – 40 de minute, lucru pe care l-am aflat dupa ce am intrebat o pereche ce sedea linga mine. Cei doi nu pareau foarte afectati de intirziere si mi-au explicat ca acum e rezon numai 40 de minute, fiindca acu’ doua luni, cind s-au intors ei din vacanta din Republica Dominica, avioul – Lufthansa evident, a intirziat 21 de ore…Ideea e ca in momentul in care am ajuns, in sfirsit, in avion si l-am vazut pe steward agitindu-se cu niste formulare gen sondaje de opinie, m-am oferit cu mare entuziasm sa fiu subiect, asta spre marea lui uimire. Va inchipuiti cam ce variante de raspunsuri am incercuit eu acolo!!!! Basca am mai facut si completari. Da’ macar au avut bunul simt si au transmis anuntul la Hamburg!!! :-)

Mergi la inceput