parinti cu copii de liceu

Oare pe site-ul asta nu exista si parinti cu copii de liceu? Cred ca ne-ar ajuta sa discutam despre problemele lor si implicit ale noastre, nu credeti? Incep cu problema mea. Fata mea a reusit sa intre in clasa a IX-a la o clasa de bilingv - real. Poate am gresit gandindu-ma ca filologia - spre care are inclinatie - ii ofera mai putine sanse in viitor decat daca ar urma o sectie de real. Numai ca mi-am cam pus mainile in cap cand m-am dus la scoala, iar acum, la sfarsitul semestrului are 3/4 din medii de 5, ba chiar era gata-gata sa ramana corijenta la fizica. Am crezut ca innebunesc! Nu este un copil de o inteligenta sclipitoare, trebuie sa munceasca pentru a acumula cunostinte si reuseste, drept dovada ca a intrat cu medie mare la liceu. Iar eu o vad invatand! In camera nu are nimic care sa faca zgomot, gen casetofon, radio, calculator, NIMIC! Sotul meu ii reproseaza ca doarme 2 ore cand vine de la scoala, ca pierde timpul in loc sa invete. Nu mai stiu daca sa-i dau dreptate sau nu, dupa ce am vazut notele. Poate ma lamuriti voi cum sunt copiii vostri, cum procedeaza ca sa invete bine, ca eu nu mai stiu ce sa cred: ori e copilul meu tampit ori sunt profesorii astia... ca sa nu spun vorba aia. Ca sa nu mai spun ca acum, cu sarbatorile astea, ne-a rupt la bani: pentru cumparat brad artificial in clasa, cumparat cadou fiecare elev la colegul de banca, cumparat cadou fiecarui profesor din clasa, ca sa nu mai spun de pana acum: fondul clasei, fondul scolii, dictionar englez-englez si inca vre-o 2 carti de engleza, toate de ordinul sutelor de mii. Astept mesajele voastre si va pup pe toti! Sarbatori fericite!

Marina spune:

indiscreta copilul meu e bb mic si pana la liceu e cale taaaaare lunga. Dar o sa-ti spun din experienta mea si a surorii mele care pe mmine m-a marcat intr-o vreme dar acum o inteleg perfect.
Eu am fost genul mattematica pe paine...olimpiade, nebuneli oricum matematica a fost pentru mine o joaca. Sora mea cu 5 ani mai mica nu pricepea nici macar o ecuatie de gr 2...oricat explicam eu, profesorii, meditatori avea mereu probleme in generala. Asa ca ai mei au decis sectia uman pt ea la liceu. Si de unde era copilul problema cu corigente la mate , fizica si chimie s-a transformat intr-o eleva de nota 10. Intre timp a facut dreptul, a intrat la magistratura si jur ca poate toci si memora cantitati incrediibile de informatii fara nici o logica. Spre deosebire de mine care m-am apucat candva de drept si nu am reusit sa trec de anul 3 pt ca nu gaseam logica in ceea ce invatam.

Pt mine a fost o lectie buna...lasa-l pe fiecare om sa-si urmeze iinclinatiile...

poate daca o treci la o clasa de umana o sa-i fie mai simplu. Ea ce zice?

Somnul la pranz e sfant. Bravo ei ca poate sa faca asta. Cum sa ii interzici copilului sa faca asta?

indiscreta spune:

Sotul meu e inginer si este foarte bun la matematica si fizica dar nu are darul de a-i face si pe altii sa priceapa, i se pare ca nu stii niste lucruri absolut banale si incepe sa tipe, asa ca se duce totul naibii. In schimb la limbi straine e ZERO. Eu am avut inclinatie catre limbile straine si mate-fizica ZERO. Poate de aceea eu o inteleg pe undeva pe fata, iar el nu. Mai e si foarte sever si ne e cam frica de el la amandoua, de aceea fata se ascunde de amandoi, iar eu cand aflu o mai acopar pe ea de frica sa n-o bata, ca bate rau. Bine, daca e ceva prea grav trebuie sa-i spun ca altfel nu se poate, dar incerc sa-mi aleg bine momentul.

doras spune:

Nu ti se pare de inteles ca fiica ta are note proaste daca merge la un liceu si la o sectie pe care nu le-a ales ea, este terorizata ca va fi batuta daca greseste cu ceva si se ascunde in permanenta de tatal ei?
Poate ca ea este buna la alte materii decit matematica si are cu totul alte pasiuni, acestia sint anii in care se formeaza, daca o obligi sa faca ceva la care nu este buna si mai ales daca este constienta ca nu face fata cerintelor voastre, va creste speriata , inhibata si nu va avea sansa sa descopere care este inclinatia ei.
Tu iti dai seama ce umilitor este sa fie batuta de tatal ei, este fata de liceu !! Nu ca bataia ar fi de acceptat la alte virste!
La aceasta virsta ar trebui sa fie sustinuta si incurajata de parintii ei si sa capete incredere in propriile forte! Ce fel de adult va deveni?
Gineste-te ca sint alte fete de virsta ei care beau , se drogheaza, nu merg la scoala, fiica ta se straduieste sa faca fata cerintelor scolare asa cum poate si face asta ca sa va multumeasca pe voi.
Incearca sa vorbesti cu profesorii la care are note proaste si mai ales cu ea sa o intrebi ce i-ar placea.
Toti ne-am dori copii superfrumosi si destepti care sa aiba un viitor stralucit dar trebuie sa tinen cont si de inclinatiile copiilor
imi pare rau ca m-am incins
sper ca nu te-am suparat

adda spune:

quote:

---

Originally posted by indiscreta
Mai e si foarte sever si ne e cam frica de el la amandoua, de aceea fata se ascunde de amandoi, iar eu cand aflu o mai acopar pe ea de frica sa n-o bata, ca bate rau. Bine, daca e ceva prea grav trebuie sa-i spun ca altfel nu se poate, dar incerc sa-mi aleg bine momentul.

---

Cum s-o bata? . La varsta asta??? Cand copiii sunt mai mici mai merge o palmuta-doua , ca ei nu inteleg pentru ca-s micuti si nu stiu ce e bine si ce e rau. Dar la varsta de 14-15 ani, fetita e deja mare...nu e nevoie de bataie...
Daca ea nu are inclinatie spre matematica nu e bine s-o fortati...e pacat...

Dragostea e intotdeauna gata sa ierte, sa aiba incredere, sa spere si...sa indure orice urmeaza.

Porumbita spune:

Am mai citi un mesaj de-al tau si nu inteleg cum poti trai mereu cu frica in san...dc pt tine deja nu mai conteaza, nu te gandesti la fata ta? ce exemplu de familie are?

ref la scoala, multi copii in clasa noua au o "cadere" pt ca sunt f multe lucruri diferite, se simt rupti de mediu...dar isi revin...

Adela spune:

E f bine daca doarme la pranz... Asa poate avea mai mult spor la invatat cu mintea odihnita!
Dar ce inseamna ca o vezi invatand? Nu e suficient sa stea cu nasul in carte 5 ore si sa-i fuga mintea... Pune mana pe carte si ascult-o! Controleaz-o la teme! Tu te pricepi la limbi straine, sotul la fizica-mate!. Nu stie sa faca probleme? Nu-i nimic! Sa invete teoria!
Nu te baza numai pe scoala... Nu astepta sa faca profesorul minuni... Se poate sa nu inteleaga din clasa la unele materii. Ajutati-o!!!
Mergi cat de des la scoala, nu numai la sfarsitul trimestrului sa-i vezi mediile/notele! Discuta cu profesorii la care are note mici (nu numai cu dirigintele)
Iar cu bataia nu rezolvi nimic!!!! (asta e pentru sotul tau)
Nu am copil asa mare insa mi-am permis un sfat pentru ca sunt profa de meserie. De fizica!
Si am fost si diriginta.
Succes!
Adela-

~~Sarbatori Fericite!

lilach spune:

Eu am o fetita in clasa a X si un baiat in clasa a VII insa asa cum probabil observi noi nu traim in Romania.

Trecerea insa de la scoala generala la liceu este foarte grea...am trait-o prima data in urma cu citiva ani cind fiica mea a trecut in clasa VII si acum din nou. Aici examen de trecere se da din clasa VI spre a VII.

Diferenta este enorma...daca la scoala generala nu prea le cerea multe acum fiecare profesor are pretentii foarte mari (profesorii nu isi prea cunosc elevii si invers elevii nu stiu exact ce pretentii au profesorii),doar sint copii mari de acum. Exista la toti copiii o cadere mai ales in primul trimestru (semestru - nu stiu cum e acum in RO.)si poate va fi pe intregul an. Nu dispera...incearca sa te gindesti cum ai fost tu la aceasta virsta...gindeste-te ca acum este si perioada critica la fete...plus toate lectiile ...plus din cite inteleg atmosfera in casa nu e prea grozava...cel putin din partea tatalui.
Ar trebui sa va faceti timp si sa stati cu ea sa discutati ...sa o ascultati in tacere...fara sa comentati, fara sa strigati la ea si mai ales fara bataie!!!!
Nu e exclus ca sensibilitatea ei sa fi ajuns la maximum si din cauza greutatilor ...pe toate planurile ...sa nu mai vrea sa lupte...pentru asta trebuie sa fiti linga ea... Daca crezi ca sotul tau nu poate sa o asculte in liniste,atunci incerca tu si apoi discuta cu el si neaparat impreuna sa stati de vorba cu ea...
Acum in legatura cu camera ...spui ca nu are nimic care sa faca zgomot...de anul asta fiica mea invata cu muzica...asculta la casti...si pot sa-ti spun ca se vad o diferenta mare ...la toate materiile ...deci citeodata muzica are un efect benefic.

Daca ai nevoie si de alte aspecte si eu pot sa va ajut iti stau la dispozitie.

Mult succes si foarte multa rabdare.

"Un sfirsit e un inceput..."

ella& com.

aquariusrpro spune:

Fata mea-i mica dar... imi aduc aminte de experientele din liceu..hmm.. mai ales mate!


La noi in familie deciziile s-au luat cam asa: cand am aterizat in burtica la mama am decis sa iau muzica si tot ce tine de uman, mai putin desenul. Din partea de real m-am lipit de chimie ( cred ca am gasit pe-acolo o gena ceva.. ca mama a fost profa de chimie!). Fratele s-a "aruncat" pe mate si pe tot ce tine de real dar a luat si desenul.. Si ce-i mai merge mana.. hmm mergea! A uimit multi ochi profesionisti dar a ajuns la fac de mate!

Mama mea a avut parte de-un copil care nu pricepea mate si pace! Dar si un copil care nu scria un comentariu literar nici daca-l picai cu ceara!

Pentru mine socul liceului a fost dur pentru ca veneam dintr-un liceu de muzica ( dupa 8 ani de muzica, scoala buna dar mai subtire la mate si fizica). In rest .. super bine. Am iesit de la muzica din diverse motive si am cautat ceva fara mate! Greuuu! Tot liceul am avut probleme cu matematica.. daca ma asculta cat era lectia proaspata, era ok; impuscam un 9 fara probleme. La capitolul teze era altceva.

Dar.. altceva voiam sa spun. Norocul meu a fost cu mama mea, fosta diriginta din Enescu ( Ligia )si profa de istorie de la muzica. M-au invatat sa invat.

Spunea mama: " Vorbeste cu problema, hai sa vedem ce spune, ce ne cere." Si ma punea sa explic ce se da, ce se cere. Si sa caut drumul intre cele doua. Ne mai "asculta" fara sa faca politie. Ascultatul decurgea cam asa:
- despre ce-i vorba in lectie
- elementele principale, concluzii si DE CE ajungi la acele concluzii
- ce nu inteleg - straduiala mare sa definesc ce si de ce nu inteleg
- ce mi-a placut si ce nu mi-a placut si de ce ( fiecare )
- cu ce se leaga notiunile ( lectii anterioare )
- hai sa-ti spun o poveste .... si-mi spunea ceva legat de lectie sau notiuni apropiate, sau la ce foloseste x sau y notiune . Si uite asa am aflat ca Pauling ( "Nea Caisa cel cu multe premii nobel )avea o pasiune pentru vitamina C, sau diferenta intre coordonate hard si soft in fizica , imi sugera diverse carti sau doar capitole.. Apoi eu am ajuns sa-i spun "povesti"

La fel procedau si profesoarele de care am vorbit. Asa am ajuns sa invat istorie si sa nu ma apuce amocul ca nu am memoria datelor. Dar am memorie auditiva. Ligia a descoperit asta si m-a ajutat. Cel mai mult conta faptul ca nu ma "luptam" singura cu materiile alea afurisite gen fizica si mate

DDDin pacate, matematica s-ar fi lamurit mai repede daca frate-meu ar fi fost mai mare decat mine. El are talent la "povestit" mate si fizica. Explica.. nu stiu cum ... vizual. Ca la desene animate. Eram deja maaare cand am inteles de la el diferenta intre integrale si..hmm... am uitat A predat vreo 8 luni la o scoala, a suplinit pe cineva la clasele 5-8 si copiii l-au iubit. Era un profesor cu "coada" adica par lung, venea in blugi, explica bine si cu rabdare si dupa ore juca baschet cu pustii. Cand a venit profesoara titulara inapoi a iesit scandal cu pustii si cu mamicile; copiii se indragostisera de mate si de profesor si se simteau bine ca intelegeau si nu mai era totul asaaa.. abstract! Dar frate-meu n-a vrut sa ramana in invatamant.

Cautati profesor capabil sa explice si discuta cu ea "valoarea repetitiei, a exercitiului " ( mama n-a castigat razboiul asta ) si discuta cu fata. Nu trebuie sa invete singura. Ajut-o sa invete sa invete, trebuie sa se descopere pe ea, sa-si construiasca un mod de a invata.

La noi totul este in viteza iar programele sunt aberante. Incearca si tu ce facea mama mea: rezolvam amandoua aceeasi problema si apoi fiecare isi sustinea versiunea. Apoi ne uitam dupa rezultate.

Si inca ceva: mama m-a impins spre medicina, ca asa era moda atunci. Eu sunt foarte emotiva, aveam alte chestii in cap,facusem practica in spital de-mi iesise si pe nas si pe urechi, discutiile cu mama nu erau asa extinse ca.. intelegere. Am dat la medicina, am cazut cu brio dupa o reactie nervoasa in timpul examenului de fizica ( am facut o conjunctivita care s-a mai repetat la stare de nervozitate si s-a adaugat la nenumaratele alergii!!!!) DAR eu as fi vrut sa fac filozofie, sociologie.. ca psihologie nu mai era! Dar mama mi-a spus ca voi muri de foame!!!!!

Si am ajuns acolo unde nu mi-a placut. Si m-am revoltat intr-o zi.. si-am lasat facultatea aia. Mi-am bagat picioarele pur si simplu! Si am mai pierdut vreo 3 ani sa inteleg ce vreau si ce-mi place. Si anii astia au fost ani de certuri cu ai mei.. pana au inteles si m-au acceptat asa cum sunt. am descoperit marketingul si managementul dar tot psihologia a ramas la sufletel... Acum mama ma incurajeaza sa fac psihologia chiar daca impinesc 35 de ani. E visul meu si am sa-l realizez.

Filologia e buna si orizonturile sunt mari. E un domeniu "elastic". Dupa fac. poate face un masterat de comunicare, poate lucra in jurnalism , traduceri, edituri, poate scrie sau critica , poate lucra in publicitate sau PR, etc etc etc etc

Las-o sa fie cine este ea nu cine doriti voi! Invatati sa o cunoasteti si ajutati-o sa se cunoasca. Asta-i marele ajutor de la parinti: sa te ajute sa te descoperi si sa te construiesti. Sa accepti si partile mai putin bune si sa ai cu cine pune la cale un plan de sustinere a puctelor slabe.

Gata dizertatia libertatii! Eu mi-am promis ca nu voi interveni in alegerile fetei mele. Am in plan sa merg la un psiholog peste 1 an sa ma ajute sa-mi cunosc copilul si sa ma invete cum se pot dezvolta aptitudini si cum pot fi atenuate defectele. Vreau sa-i pot explica ce inseamna fiecare meserie care o sa-i treaca prin gand, sa inteleaga ce trebuie invatat si ce satisfactii ajungi sa ai. Deja discutam si incerc sa introduc ideea de argumentare la ceea ce-i place sau nu-i place. Si multe altele.

Sanatate si Dumnezeu cu voi!


Roxana&Ruxandra

Simonna spune:

Roxana, ce mi-a placut mesajul tau! Cum se face ca sa ajunga pe prima pagina? Cred ca ar fi de folos multor parinti, nu doar celor cu copii la liceu, cred ca toti ne izbim de lipsa lor de talent intr-un anumit domeniu si felul in care a pus mereu mama ta problema cu tine ar trebui folosit... sa stii ca eu imi salvez mesajul tau, chiar daca o sa-l folosesc peste niste ani!
Si cind ajungi la psiholog sa ne povestesti si noua!
Multumesc si La multi ani,
Simonna

aquariusrpro spune:

quote:

---

Originally posted by Simonna

Roxana, ce mi-a placut mesajul tau! Cum se face ca sa ajunga pe prima pagina? Cred ca ar fi de folos multor parinti, nu doar celor cu copii la liceu, cred ca toti ne izbim de lipsa lor de talent intr-un anumit domeniu si felul in care a pus mereu mama ta problema cu tine ar trebui folosit... sa stii ca eu imi salvez mesajul tau, chiar daca o sa-l folosesc peste niste ani!
Si cind ajungi la psiholog sa ne povestesti si noua!
Multumesc si La multi ani,
Simonna

---

Simona,

Multumesc .. dar mesajul ar trebui sa ramana aici.

Mai interesant ar fi sa ajung cu mama la discutii ( ale noastre discutii de noapte ) si sa inregistrez ce spune ea despre cum invata copii. Sa incerc sa pun cap-coada ceva din experienta ei de pedagog ( 30 si ceva de ani!) si din amintirile mele legate de impactul a tot ce spun sau fac parintii. Si din ceea ce aplic eu cu incapatanata de fii-mea!

Simona, eu folosesc acum tot ce spune si ce facea mama cu noi. Imi aduc aminte ca vedeam filme ( desene animate, sau pur si simplu ne citea povesti )si ne explica despre ce este vorba. Ne incuraja sa punem intrebari, ne intreba "de ce... ala a facut asa.. "etc si dupa aceea ne punea pe noi sa-i povestim. A pornit in joaca, in genul "hai spune-mi si mie ca eu nu am inteles " si a devenit un sport al familiei. Saraca de mama.. a ajuns sa vada / auda povestit ceva de cate 6-7 ori de la fiecare da' niciodata nu a dat vreun semn ca i se acrise! Acum fii-mea ( 3 ani si 6 luni )urmareste povesti, filme si imi povesteste. Si ma intreaba ( decate 10 ori acelasi lucru ), ii raspund apoi imi spune aceeasi poveste si incerc sa urmaresc daca a inglobat in povestea ei raspunsul la intrebari. S-o vezi pe fii-mea cum iti povesteste despre aburi si vapori! I-a explicat bunica-sa!!!


Acum avem un joc nou: daca Alexia spune "eu nu pot sa fac asta.." mami raspunde "wow.. adica avem o problema". Primul pas: hai sa radem de problema, totul se poate rezolva. Apoi "dam tarcoale" problemei ( am trecut peste faza cu "mami da-mi si mie niste tarcoale sa-i dau problemei mele..); daca este un joc, ne rotim la propriu in jurul jocului.. adica schimbam punctul de vedere. Mami:"nu-i asa ca de aici pare mai usor ?" ( dupa ce ne-am rotit 30 gr ). Alexia ganditoare "daaa". Mami: hai sa vedem ce trebuie sa facem... si discutam cu problema pas cu pas pana ajunge ea la concluzia cum trebuie rezolvata. Daca nu vede si nu vede solutia , ii zic " eu cred ca am o idee.. tu ce crezi daca facem asa... " si o incurajez sa spuna ce s-ar obtine.

Seara ne imaginam lumi noi. Il rugam pe Doamne-Doamne sa faca o steluta si o "desenam" noi, si facem ape sau nu, munti sau nu, etcetc. Este uluitor ce poate scoate mintea lor!

Daca nu ai uitat sa te joci.. e usor!

Roxana&Ruxandra