Mamiii!!!! Stai cu mine pina dimineata!!!!!!

E rindul meu sa cer o mina de ajutor. Si va rog sa mi-o dati, pentru ca desi problema e foarte noua la noi, recidiveaza. Si nu stiu care dintre noi, eu sau Copilul Atomic, s-a ticnit.
Asta e a treia seara consecutiv in care Radu plinge de-adevaratelea, nu isteric, nu de fandoseala, pentru ca nu dorm cu el "pina dimineata". Ce ma ingrijoreaza este ca el n-a facut niciodata din astea, a avut mereu camera lui - de citeva luni l-am lasat nedormind la el in camera si am plecat sa ne vedem de treburi, chiar si cind am dormit la prieteni si era intr-o casa necunoscuta, e drept, usa la camera lui era deschisa, mai nou ne-a cerut o luminita in camera, mai mult de dragul abajurului decit pentru lumina, i-am facut damblaua... Si acum, poftim!
Aseara a adormit singur, dupa plinsete si implorari, pina la urma i-am spus ca "mai vad eu" si l-am lasat sa adoarma. Dupa o jumatate de ora s-a trezit plingind in hohote, l-a respins pe tati - pe care il adora, tati este limanul si bucuria lui de zi de zi - m-a cerut pe mine si nu s-a linistit decit dupa ce m-am intins linga el. A pus o mina si un picior pe mine, s-a ancorat bine si a adormit in suspine. Dupa vreo jumatate de ora, cind dormea butuc, dar butuc - l-am tras de miini, l-am gidilat - am dat sa ma ridic. In secunda in care am ajuns la verticala, a inceput sa plinga in somn, pe urma s-a ridicat, a deschis ochii si iar da-i si plingi "mami, stai cu mine pina dimineata". Am ramas iar cu el, era spre miezul noptii, asa ca am adormit linga el. Toata noaptea m-a cautat, a pipait prin pat, daca ii dadeam mina la o parte punea piciorul pe mine!
Am zis ca na, se intimpla, in prima seara a adormit fara mine si s-a trezit in toiul noptii, pe la trei, l-a linistit unchiul lui, aseara iar, iar acum, de citeva minute, s-a dus linistit la culcare si, cind sa zic c-am sarit gardul, era la mine in brate si plingea in hohote sa dorm cu el. Abia l-am calmat. Si sint sigura ca el a inteles ca o sa merg sa dorm cu el!
Am incercat sa scot de la el ce s-a intimplat, de ce tine neaparat sa dorm cu el. O tine pe-a lui: "asa mi-e mie bine, mami!" si plinge inainte. Acum e cu tati, citesc povesti, parca vad ca iar se declanseaza inainte sa se culce!
Ma tot intreb ce sa ii fac? Sau ce se poate sa se fi intimplat... A stat acasa saptamina trecuta, nici macar n-a iesit decit pina in parc, sa zici ca a vazut ceva care sa-l fi socat, sa-i fi indus teama ca, intr-o dimineata, se scoala si eu nu mai sint acolo...
Oricum, ca masura, interzic vizionatul oricarui fel de film care nu e desen animat cit e el in casa. Alte idei, pe moment, n-am. Nu-mi explic ce i-a provocat teama asta, e clar ca se teme de ceva, dar nu stiu de unde i-au venit ideile ca sa pot sa le combat.
Chestia e ca a fost mereu un copil ultra-independent, nici cind nu stia sa mearga n-a mers de mina, mai bine lua capete in asfalt sau se tira pe burta decit sa fie purtat de minuta; dintotdeauna a dormit departe de cel care il adormea, chiar si cind il alaptam, tinea gurita de sin dar ma impingea cu minutele si piciorusele daca il lipeam de mine; l-am lasat la gradi, n-avea trei ani, nu pricepea o boaba engleza, nici macar n-a scrincit, parea tare nefericit cind l-am luat; daca il las pe la prieteni nu intreaba de noi o zi si o noapte si a doua zi... Pot sa va dau o mie de exemple din astea dar nu pot sa inteleg ce se intimpla in capsorul lui.
Incerc sa nu dramatizez, sper sa reusesc sa scot de la el ce l-a inspaimintat in halul asta... sper sa fie o criza a virstei... ma duc sa vad ce zic aia la manualul de crescut copii...
Dati-mi idei, explicatii, orice credeti voi ca imi poate fi de folos.
Multumesc si sarutari,
Simonna

mimitete spune:

Da-mi un telefon sa-ti dau sfaturi pe viu grai :-)

Mai toti trec prin faze din astea. Explica-i si tu ca baietii mari dorm singuri in pat si nu cu mami, ca mami trebuie sa fie odihnita (deci sa doarma in patul ei) cind se duce la servici ca altfel n-o sa mai aiba bani pt. jucariile lui in special camioanele de pompieri :-)

Parerea mea este ca statul acasa o saptamina l-a scos din tabietul lui normal si are "anxiety attack" care asa se manifesta la el.

Da-i si tu o pernuta sau ceva care miroase a tine si spune-i s-o tina linga el cind se culca ca tu te gindesti tot timpul la el...

Numai bine,

Mihaela

Laura _Oprescu spune:

Simo,
dupa cum il stiu eu pe Radu , poate e numai o perioada...care daca trece saptamana si continua sa insiste s adormi cu el, atunci da e de discutat si cautat cauza.Dar mai ai rabdare un pic, intreaba unchiu daca cumva in cursul zilei s-a comportat ciudat sau ceva orice iesit din chestiile obisnuite...dar nu te ingrijora de acum...Radu e independent de felul lui ,continuu sa cred ca e o perioada...pupici

vilma spune:

Simo, am citit ca in jurul varstei de 4 ani apar cosmarurile. Trebuie sa gasiti impreuna modul in care goniti fantomele si alte personaje negative care par sa se ascunda sub pat imediat dupa ce se culca copilul.
Nasa mea a mai avut o experienta cu baietelul ei in acest sens, cand copilul se trezea chiar si din somnul de amiaza cu strigate si transpirat. Se pare ca avea paraziti (oxiuri parca).
Astept vesti de la voi.
Cu drag,
Vilma

CameliaH spune:

Si eu cred ca are cosmaruri. Imi aduc aminte de mine la varsta lui ca aveam un cosmar urat ceva cu o forma mare alba de consistenta plsmei care se invartea, oribil oricum. Nu stiu de unde si de ce. Cert este ca ma trezeam plangand cu sughituri si oricat incercau sa scoata de la mine ceva nu eram in stare sa le explic ce simteam. Sfaturi nu stiu sa-ti dau, probabil sa ai multa intelegere fata de el si incet incet cred ca va trece.
Sa ne tii la curent cu evenimentele!

Toate bune!

Simonna spune:

Doamnelor, multumesc...
Cred ca Mihaela are dreptate cu anxiety aia... se poate. Ca daca ma pui si pe mine sa stau acasa o saptamina cum a stat el... dezvolt si el cine stie ce!
Camelia, poate ar trebui sa ma gindesc si la cosmaruri. Dar cosmaruri mai are el, mititelul, dar se culca normal, fara sa se roage de mine sa dorm cu el toata noaptea. Viseaza, se sperie, se trezeste, plinge, bea apa, se culca. Pe astea nu le-am luat in tragic niciodata, am si eu cosmaruri, sint rele de mori, dar sint firesti. Pe cind plinsetele lui Radu, la un copil asa de independent ca Radu, sint total iesite din comun, de-aia am si scris mesajul.
Lauri, daca-l intreb pe unchiu'... l-am intrebat. Si el nu e tocmai de parerea ca Radu este un copil bun, el neavind copii rezulta ca buni sint doar aia care stau unde-i pui, iar Radu e depaaaaarte de asta... Asa ca unchiul e convins ca copilul n-are nimic, e defect el, copilul, ca seamana cu doamna ma-sa, nu cu tat-su, model de-asta cazut in cap ca Radu ei n-au avut in familie!
Vilma, nu-s ca sa zic de monstri si de-ailalti...si-asta se poate. Cind incepuse perioada cu monstri am inventat rapid o poveste in care toti monstrii erau terorizati de culoarea alba. Dar terorizati in ultimul hal, daca vedeau alb, se topeau, pur si simplu, dispareau, asa ca nici n-aveau curaj, prapaditii de ei, sa mearga pe unde era ceva alb. Dupa ce-am spus de citeva ori povestea, Radu singur a facut legatura cum ca monstrii nu pot veni la el in camera, nici macar noaptea, ca peretii sint albi. Asa ca istoria cu monstri s-a pre-scris la noi...
Nu stiu ce sa zic. Aseara tati a reusit sa il lamureasca sa ramina si sa adoarma singur, i-a spus ca are muuuult de invatat si ca o sa ramina tirziu la computer, evitind sa specifice unde doarme. Si i-a explicat lui Radu ca, daca nu e linga el, atunci sa-l strige, ca sigur e la baie. Noaptea a trecut fara evenimente, Radu evolueaza normal peste zi, sa vedem cind vine ora de somn.
Va sarut si multumesc frumos...
Simo

Celine spune:

Buna Simona!

Il urmaresc pe Atomic de ceva vreme si imi pare rau sa aud ca are aceste "atacuri de panica" daca le pot spune asa.

Imi aduc aminte din copilaria mea de o perioada asemanatoare cand vroiam ca mama sa doarma cu mine. Cum venea seara cum deja imi faceam planuri cum s-o induplec sa doarma cu mine. La inceput nu eram vigilenta si o tulea la ea in camera dupa ce atipeam. Am reformulat cererea si specificam in ea ca vreau sa stea cu mine pana dimineata si nu sa plece dupa ce adorm. Faza e ca nu prea am avut succes desi ma straduiam din rasputeri s-o fac pe a mea mama sa ramana cu mine. Cred ca aveam 4-5 ani ... sau poate 6 , nu-mi aduc bine aminte. Stiu ca parintii mei lucrau 12/24 si lucrau saracii tura inversa ca sa poata sa stea cu noi. Evident ca atunci cand se mai intalneau si ei noaptea amandoi in pat le era greu sa reprogrameze intalnirea pt ca eu vroiam sa dorm cu mama. Acum, mai stiu ca fratele meu era in spital cu mama rupta, dar nu cred ca faptul asta ma facea sa-mi doresc ca ea sa stea cu mine, pentru ca, desi eram mai mica, eu il dirijam pe fratele meu cum vroiam . Mai stiu ca eram si foarte prietenoasa si sociabila si am fost singurul copil pe care l-a vazut educatoarea plangand pentru ca nu vroia sa mai plece de la gradinita(facuse mama gresala sa ma duca la serbarea fratelui la 3 ani - de atunci am bagat gradinita ca eroul :)) ).

Acum sa revin la problema cu dormitul. N-as putea sa-ti zic de ce vroiam sa doarma mama cu mine dar imi dadea sentimentul de siguranta si dormeam asa de bine cu ea. Tin minte ca atunci cand tata era de noapte si mama dormea singura la ea in camera, neputand sa dorm, ma furisam la ea in pat si ca sa n-o trezesc, ma asezam si eu pe un colt de pat si stateam acolo pana inghetam, foindu-ma o trezeam si ma baga langa ea sub patura. Nu stiu nici cum a incetat acest episod dar amintirea mi-a ramas si mi-a ramas in cap taman acea respingere a mamei care nu vroia sa doarma pana dimineata cu mine-n pat. Tare ma mai suparam pe ea pt ca ma pacalea si pleca de langa mine si eu plangeam pana adormeam pt ca nu vroiam s-o trezesc iar sa vina sa mai stea cu mine.

Dupa ce s-a intors fratele din spital si era sa-mi scoata ochiul cu tija ce-i iesea din brat nu-mi mai amintesc sa fi plans, cred ca povesteam noi pana adormeam.

Eu zic sa stai cu Radu pana dimineata cateva zile pana-i trece, ca sa nu ramana si el cu amintirile mele. Eu mi-am inteles parintii acum, matura fiind, dar in copilarie mereu imi aminteam ca nu vroia sa doarma cu mine. De ce oare imi aminteam taman asta ? Habar n-am !

Nu cred ca ceea ce vede la tv are legatura cu ceea ce se intampla in capul lui deoarece pe vremea mea nu era program la tv decat 2 ore.

Eu zic ca ar fi bine sa iei un maimutoi si cand dormi cu Radu sa-i pui intre voi doi, cu timpul o sa doarma numai cu maimutoiul.
Sper sa gasesti solutia problemei!

Numai bine si somn usor lui Radu!

craciunitza spune:

Draga Simona,

Imi dau si eu cu parerea pentru ca am trecut prin asta si poate iti prinde bine experienta mea. Baiatul meu trecea prin stari din astea cand lipseam eu mai mult de acasa, cand aveam perioade grele la firma, cand ne vedeam rar.
Acum, fiind maricel, se manifesta altfel, simte nevoia sa ma mangaie pe par. Probabil ca ai un fiu sentimental caruia ii place contactul fizic. Ca si fiului mmeu, de altfel. Eu cred ca baietii sunt mai sensibili ca fetitele.

Nu certati copiii cand viseaza!

Simonna spune:

Celine, Craciunita, multumesc...
A trecut saptamina, cred, de cind postam subiectul asta, se pare ca lucrurile reintra in normal, daca se poate numi normal. In sensul ca Radu isi primeste serile portia de povesti, jocuri si ispite, iar apoi ma consoleaza: Mami, daca te trezesti la noapte si tati nu e linga tine, sa nu iti faci probleme, e cu mine. Ca asa face el, doarme un pic cu mine si un pic cu tine. Si daca nu e nici la mine, nici la tine, inseamna ca face pipi si trebuie sa il strigam!
Oricum, am realizat ca sintem pe calea cea buna aseara cind, il pupaceam de zor pe unde apucam si el ridea, iar apoi pe un ton de semi repros m-a intrebat: Maaami, ce faci??? Ce sa fac, i-am raspuns eu, te iubesc asa de mult ca nici nu pot daca nu te pupicesc mult-mult... Prima jumatate a raspunsului mi-a topit inima, a doua mi-a adus-o la loc si m-a facut sa-mi recunosc Atomicul. Ca mi-a raspuns odrasla mea: "Da, mami, si eu te iubesc mult, mult, mult de tot ca nu pot fara sa te pupicesc... Dar du-te pe locul tau ca nu pot sa dorm daca te bagi asa in mine!"
Va sarut,
Simonna