Cu incredere, spre Canada... (partea I)
Raspunsuri - Pagina 23
Podeanu spune:
pork,poate beneficiaza Irina de informatia ta cind o fii sa-si ia biletele, si ne spune si noua cit a costat-o cu totul(taxe etc)?
Nelia ,nu te-am uitat,dar nu vazusem ca ai postat si tu ceva la subiect.Te-am citit si admirat,sensibila povestire.La fel ca tine gindesc si eu,si poate de aia facem parte din cei multumiti de ceea ce ne-a oferit Canada.
Ieri am mai aflat ceva destul de important ptr noii veniti.Asigurarea medicala gratuita la care esti eligibil la 3 luni dupa venirea in Canada (timp in care platesti orice serviciu medical de care ai nevoie)o poti capata mai repede cind aplici ptr ajutor social,inainte de cele 3 luni.
S-a mai discutat pe alte site-uri despre perioada la care te poti duce sa ceri ajutor social.Sfatul meu e sa te folosesti de banii de inceput ptr a-ti cumpara cite ceva ptr casa,si in momentul in care poti dovedi (cu chitante) ca ai cheltuit banii cu care ai aterizat pe aeroport,poti aplica imediat ptr social.(indiferent daca este numai dupa 2-3 saptamini).Ideal e sa declari mai putini banii pe Dorval,fata de cit este inscris pe viza de emigrare.Aceea suma declarata pe aeroport trebuie justificata.
Stiu insa persoane pe care nu le-a mai intrebat nimic la aeroport si deci a ramas de justificat suma de pe viza.
In momentul in care te-a acceptat la social,esti deja acoperit si cu acea asigurare medicala.
Mai revin.
Dana si gemenii
http://www.desprecopii.com/forum/photo_album_cat.asp?numeX=Podeanu
Ira spune:
Buna seara,
nu am apucat sa citesc, insa
as vrea mai intai sa va arat o poza de familie...
Cum as putea sa o pun aici, in raspuns?
Precizez ca o am pe CD.
Nici la profil pers. nu pot sa-mi modific,
imi spune ca am accesul interzis, desi scriu parola corect.
cu drag,
Irina si Sofia cea jucausa
clau07 spune:
Sofia, Nu ai putea sa le adaugi in albumul pe care il ai deja
http://www.sofiamangov.freeservers.com
Am luat adresa din pagina ta personala. Poate reusesti sa adaugi noile poze aici.
Claudia
Ira spune:
C:\My Documents\Foto\FOTO.jpg
Irina si Sofia cea jucausa
nelia spune:
Salut pentru toata lumea! Agata nu era somnoroasa, ci bolnavioara, a vomitat mititica toata noaptea, nu am inchis ochii amindoua. Dimineata era mai bine si a vrut la gradinita si am dus-o, sper sa-i fie bine. Mor cind o vad bolnavioara. Sint la scoala, la ora de biblioteca si am ales calculatorul ca sa va pot continua povestea. Laura, noi am stat pe Saint Georges, la intersectia Nobert cu St-Helene. Asa cum ai spus si tu eu cred ca merita luate in considerare si imprejurimile Montrealului, eu iubesc Montrealul asa cum este, ma simt bine in el, dar daca ar fi sa-mi cumpar o casa nu as alege Montrealul (probabil ca nici nu mi-as permite!). Exista orasele foarte frumoase si linistite pe linga el, cum e Longueuil, St-Hubert, Brossard, Boucherville etc. unde chiriile sint mai mici, preturile la fel (de exemplu, Agata face inot de la 18 luni si in Longueuil ne permiteam sa faca de trei ori pe saptamina, in Montreal face doar o data), sint mult mai multe parcuri, in general totul este mult mai linistit pentru ca sint mai multe case decit blocuri, traficul este intens doar pe arterele principale. Noi ne-am mutat din Longueuil pentru locul de la gradinita Dawson (sotul meu este student la colegiul cu acelasi nume si aveam sanse sa avem un loc, este o gradinita de stat, foarte buna, mai ales ca este bilingva). Si noi sintem in relatii bune cu fostul proprietar, daca vrei pot sa-ti dau numarul lui, stiu ca are si in Montreal citeva apartamente (apartamentele nu sint cine stie ce, dar au de toate si chiriile sint mici depinde de ce vrei). Daca mai vrei sa afli ceva despre Rive Sud, cred ca mai multe poate sa-ti spuna acum Dana, care acolo locuieste.
Am ramas deci la prima saptamina, spuneam ca a fost super pentru noi. Apoi a inceput nebunia, drumurile pentru acte le-am facut pe niste calduri insuportabile, cu carutul dupa noi, cu un copil de un an care isi cerea drepturile, faptul ca nu intelegeam o iota din ce se vorbea in jurul meu ma demoraliza foarte tare, avem tot timpul ochii cit cepele si singura intrebare care imi aparea in minte era ce mai vrea si asta de la mine? Vreo doua saptamini n-am stiut ce e cu noi, eram obositi, stresati, nu ne placea apartamentul pentru ca era la demisol si tebuia sa gasim altul repede (noi am venit pe 16 iunie si pe 1 iulie aici toti oamenii se muta!), trebuia sa cumparam multe si aveam bani putini, eram stresati si de faptul ca trebuia sa adunam chitante ca sa putem cere ajutorul social*. Colac peste pupaza, Agata a facut o infectie urinara si nestiind unde sa ne ducem, am luat copilul in brate si ne-am dus la urgente... sa nu faceti asta, noua ni s-a spus, dar nu asa direct, pentru ca nimeni nu-si poate lua raspunderea cind e vorba de viata unui copil. Am stat sase ore in sala de asteptare cu un copil de un an de zile cu febra 40 de grade, timp in care i s-a pus un singur supozitor in fund si cind ne-a venit rindul, ni s-a inchis usa in nas pentru ca... se schimba tura. Si am stat inmarmuriti 20 minute cu acelasi copil in brate, cu aceesi febra ca sa vedem cum un batrin a fost tinut 40 de minute pina i s-au facut dosarul si factura si a plecat de acolo cu masca de oxigen pe fata, dar cu dosarul frumos intocmit si cu factura pe piept (aici ai dosare intocmite peste tot), incercind sa ne prindem care era doctorul sau macar infirmiera printre toti acei functionari care lucrau in fata calculatorului la facut de dosare. Am urmarit stupefiti cum toti angajatii predau stafeta turii viitoare, cu tot tacimul, cu zimbete, pupaturi, intrebari de genul ce ai mincat, ce face copilul etc. Am zis ca nu e adevarat ce se intimpla, dar era, dupa sapte ore am plecat cu copilul acasa asa cum am venit, incercind sa ne certam cu cienva de la receptie, caruia i-am spus ca e inadmisibil sa fim tratati asa si ea ne-a spus: OK, veti primi factura acasa (vreo 300$, nu aveam inca asigurarea medicala, asa ca trebuia sa platim) si la intrebarea pentru ce, ni s-a raspuns foarte civilizat si calm: pentru deschiderea dosarului. Am plecat amindoi plingind de acolo, cu copilul in brate caruia nu-i scazuse febra nici un minut, intrebind-ne pe buna dreptate ce dracu cautam aici?!? A doua zi si apoi mult mai tirziu aveam sa aflam ca nu asta era drumul care trebuia facut, ca n-o fi el sistemul medical cel mai bun din lume, dar nici noi nu am ales tocmai solutia ideala, dar prietenii nostri care ne-au dus acolo nu aveau atunci copii si nici ei nu avusesera probleme de sanatate ca sa stie cum trebuie procedat in asemenea cazuri. Am avut noroc ca a doua zi a venit la noi concierge-ul ca sa ne anunte ca ne-a gasit un apartament la etajul unu si fiind femeie si mama a trei copii, quebecoasa, ne-a spus ce trebuie sa facem. Ne-a trimis la clinica unde era medicul pediatru al copiilor ei, a consultat-o, ne-a trimis imediat cu diagnosticul de infectie urinara (cu trimitere) la spitalul de copii Saint Justine din Montreal (daca ajungeam macar la aceasta urgenta sau la celalalt spital de copii, Childrens Montreal si tot era de o mie de ori mai bine decit cum am procedat noi) si acolo in trei zile a fost pusa pe picioare, fara sa fie nevoie de internare, dupa ce i-au facut absolut toate analizele in prima zi, in celelalte ne duceam doar la ora fixata pentru tratament. Ne-a costat toata distractia vreo 400 de dolari, dar asta pentru ca nu aveam asigurarea medicala, altfel totul este suportat de guvern. In concluzie, trebuie sa stii la ce usi sa bati, daca te duci la intimplare risti sa patesti ca noi, daca te incadrezi in sistem si urmezi caile batatorite, ai sanse mari sa-ti fie bine. Suna foarte dur pentru o persoana libera ca mine, dar cind am venit aici stiam ce fac sau eram pe aproape de asta. Vreau sa spun ca nu ma pot descurca in hatisul unei societati in care nu mai exista nimic, in care sistemul e facut si refacut de pe o zi pe alta in favoarea unora care au aceasta putere si nici nu sint destul de tare ca sa ma bat cu orice sistem din lume si sa traiesc in afara lui. Poate ca nu sint intotdeauna de acord cu ce vad ca se intimpla, cu legile si regulamentele care exista, dar atita timp cit mie si familiei mele li se asigura un trai decent printr-o munca decenta si incadrata intr-un numar uman de ore (decenta pentru mine inseamna macar strictul necesar si un pic mai mult pe toate planurile si un viitor a carei grija sa o duci, nu sa o cari)... pentru mine este bine. Nu perfect, ci bine, si cum intotdeauna este loc si de mai bine... a se trage concluzia. Sint putin patimasa in ceea ce spun, pentru ca orele noastre de franceza s-ua transformat in interminabile discutii facute pe aceasta tema si asta datorita unor colegi, care nu stiu de ce si pentru ce au venit. Am un coleg bulgar, de 26 de ani, care in afara atitudinii recalcitrante si unui negativism cu care ne bombardeaza zilnic pe toti, nu stiu exact ce vrea... cica a trimis vreo 800 de CV-uri, a fost chemat la trei interviuri pe care nu le-a trecut, stie engleza, vorbeste binisor si franceza, e foarte bazat in meseria lui (administrator de retele sa asa ceva) si sistemul e de vina si faptul ca e imigrant, altfel el vrea 21 de dolari pe ora, ca a gasit el un post de genul acesta (de ce e la nivelul trei de franceza ca mine si nu acolo unde ii este locul daca e atit de tare precum spune... asta nu am indraznit sa-l intreb)... bla-bla... Nu stiu daca are dreptate, dar dupa trei luni in care tot l-am auzit plingindu-se de cit de bun e, dar nu e apreciat la valoarea lui din cauza ca e imigrant, de cit de rau e in Canada, dar sta pe ajutor social de 8 luni, timp in care nu a lucrat niciodata si face gratuit cursurile de franceza, desi e clar ca stie franceza mult mai bine ca mine si ceilalti colegi si ar putea munci sau studia altcevam, ca a venit in Canada sperind sa gaseasca ciini cu colaci in coada, care de fapt exista, dar in Toronto, ei, da acolo si-ar gasi imediat de lucru si nu asa un job oarecare, ci un salariu de peste 20 de dolari pe ora, dar a fost mintit si a ajuns in Montreal... ei bine, astazi i-am retezat-o destul de dur si imi pare rau pentru asta si i-am spus ca foarte rar am intilnit oameni ca el care sa se plinga atita de orice si sa aiba dreptate, in general cei mai multi care fac asta o fac ca sa-si acopere incompetenta... nu cred asta, dar trebuia sa-i inchid gura cu ceva. Pe linga el mai e si romanca despre care v-am vorbit ieri, si cu ea e ceva dubios, nici nu stiu exact ce meserie are, nu m-am prins din toata pledoaria ei despre cit de buna e in ce face! In rest sint oameni normali, care au venit aici pregatiti sa traga din greu si sa o ia de la zero daca e nevoie pentru a avea o viata noua si mai buna pentru ei si mai ales pentru copiii lor. Hai ca m-am lungit, am scris asta si pentru ca este foarte important si sa alegi cu discernamint printre zecile de sfaturi pe care le primesti de la prieteni si colegi.
* un lucru extrem de important, este bine sa pastrezi absolut orice chitanta, mai putin cele legate de mincare, pentru ca daca vei ajunge in situatia de a cere ajutor social trebuie sa justifici pe ce ai cheltuit banii declarati la vama, cind ati intrat in Canada; nu ce ati spus in formular, sfatul meu este sa declarati la vama atit cit va lasa obrazul... noi am avut 7.500 si am declarat 4000 si a fost foarte bine, studiaza-l bine pe agentul care te va primi, daca il vezi mai deschis si mai intelegator, declara mai putini bani cind te intreaba citi ai, cred ca iti va prinde bine. Poti sa nu ajungi niciodata pe ajutor social, daca iti gasesti repede un servici, dar daca nu se intimpla acest lucru, te va ajuta sa intri mai repede pe ajutor).
Trebuia de asemenea sa ne informam, sa stii ca prietenii, daca ii ai, te pot ajuta pina la un punct, dar aici sint atitea portite, atitea posibilitati ca sa faci ceva, dar pe care nu ti le spune nimeni. Si oricum ce a fost bun pentru cineva, nu e obligatoriu sa se potriveasca si cu situatia ta, poti merge pe un drum gresit, pierzind o gramada de timp si de energie si sa afli peste ceva timp ca era mult mai bine si mai simplu daca faceai altfel. Nu stii niciodata exact cum e mai bine sa faci, aici e marea si prima diferenta intre felul cum sintem noi obisnuiti sa mearga lucrurile si cum merg aici. Parerea mea este ca aici exista doua cai mari si late: ori intri in sistemul lor si stai mult si bine dupa fundul lor, pentru ca aici birocratia e in floare si toata armata de functionari, agenti, consilieri sint platiti de stat si li se cam filfiie de tine (nu o lua ca pe un repros la adresa sistemului sau ca pe ceva negativ, este o realitate, diferenta dintre sectorul public si cel privat este imensa, in favoarea primului) si pentru fiecare fleac stai zile intregi pina afli un raspuns... oficial, care nu este intotdeauna cel mai bun, este ceea ce trebuie ei sa spuna si pentru care sint platiti; dar lucrurile nu sint albe si negre, intotdeauan exista nuante si de obicei solutia la problemele tale se afla intre cele doua extreme). Exista tot felul de programe, tot felul de oportunitati de care, daca le stii, poti beneficia ca orice alt locuitor al Canadei... dar cind esti proaspat venit si nu stii pe unde sa o apuci, cind nu stapinesti nici limba, cind nu stii regulile scrise si nescrise dupa care functioneaza aceasta noua societate in care intri, e foarte greu sa gasesti solutia buna. Si alta posibilitate este sa iei taurul de coarne, sa faci ceva pe birocratia lor si sa fii pe propriile tale picioare de la inceput. Nu cred ca e bine ca ambii soti sa faca acelasi lucru, mai ales cind exista un copil, dar macar unul poate e bine sa o ia inainte si sa nu mai astepte su sufletul la gura indicatiile lor pretioase. Suna rautacios, dar nu e si o sa intelegeti imediat de ce. Sotul meu, care este un om activ si nerabdator, cu o minte extrem de logica si structurata si pentru care pierderea inutila de timp este cel mai insuportabil lucru, a ales a doua varianta. A asteptat citeva saptamini, a facut tot ce i s-a cerut sa faca, apoi a decis sa caute singur si alte solutii (culmea, oferite tot de guvern, dar prin fundatii si organizatii non-profit, nu prin celebrul deja MRCI minsiterul care se ocupa de imigranti sau prin si mai celebrele centre Emploi Quebec). Si a facut niste cursuri de franceza tot gratuite la un institut evreiesc, care i-a cautat pe baza CV-ului un stagiu in urma caruia a gasit primul servici, studiile pe care le-a facut le-a gasit tot singur dupa lungi si lungi cautari si a mers asa un an, cu servici si scoala, extrem de dificil si pentru el si pentru noi doua, care cum il prindem cum tragem de el sa faca si pentru noi ceva dar drumul ales de sotul meu este deja alt subiect, asa ca ma opresc aici. Eu am ales a doua varianta si asa voi merge si de acum incolo, adica am stat cumitne acasa cu copilul, asteptind sa ma cheme sa fac cursurile, m-au chemat si cu zimbetul pe buze, asa cum fac si ei de altfel cind te tin pe loc, le-am spus ca le multumesc foarte mult, dar nu am loc la gradinita inca si ramin in continuare interesata de cursurile oferite de ei si ii anunt imediat ce gasesc un loc (si am facut asta de vreo trei ori, fara nici o problema, pentru ca nu mi-ai placut gradinitele familiale unde gasisem cu greu cite un loc amarit). Am inceput pina la urma cursurile, gradinita este foarte buna, copilul e fericit (pacat ca nu si foarte sanatos, a cules tot ce a puttu de pe acolo, microbi, virusi, nu conteaza, sa fie!), a durat ceva, dar a meritat (de aceea spuneam ca nu vom reusi poate cit au reusit unii romani veniti odata cu noi pe care ii admir pentru cit s-au zbatut, dar si pentru ca noi am ales asa, avem un pic alte prioritati). Acum ma zbat sa obtin un stagiu, dar tot prin ei cumva si daca ar fi si platit... va dura din nou, dar am timp, pentru ca am hotarit ca prioritatea numarul ramine copilul, vrem sa faca inot si din ianuarie si gimnastica si pentru asta un parinte trebuie sa fie putin mai liber, dar mai vrem sa aiba si un fratior sau o surioara cit de curind... Dupa aceea voi vedea ce voi mai face.
Mi s-a terminat ora, trebuie sa intru la cursuri, va urma cind voi avea timp. Stiu ca e lung ce scriu si poate pare incredibil de acolo, dar eu cred ca cea mai buna informatie referitoare la viata de aici, o primesti nu citind site-urile oficiale sau stirile, ci daca asculti povestea oamenilor care au trecut direct prin experiente. Nu sfaturile sint importante, nimeni nu poate sa stie ce mai bine nici pentru el, dar pentru altcineva, dar cel ce asculta ce i s-a intimplat unui alt om poate fi mult mai bine pregatit atunci cind el insusi bva fi intr-o situatie asemanatoare. De aceea iubesc eu acest site DC, aici am gasit intotdeauna persoane care au trait experiente asemanatoare cu cea care credeam ca numai mie mi se intimpla... si m-a ajutat fie si numai sa stiu acest lucru. Va pup... trebuie sa fug. Pa!
Cornelia, mamica Agatei
Adela P spune:
Nelia draga tare frumos ai mai povestit! 
Imi place stilul tau.
Adela
http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Adela%20P
iris spune:
multumesc, cornelia!
iris spune:
mihaela, multuemsc de stradiunta ta pentru containerele noastre; sint curioasa cum iese pinba la uram;
m-am uitat si eu dupa biletele de avion, cele mai ieftine le-am gasit, pe site-ul de la lufthansa dar pe alte linii si nu pt perioadele de sezon; parca erau 450-470 euro...legaturi din budapesta sint destule, cu variante ieftine, trebuie insa sa le comanzi foarte devreme, cu 6 luni inaiinte si preturile erau doar dus si fara taxele de aeroport;
tinatache spune:
iris, cauta si la KLM, aveau preturi bune.
Cristina, mamica cu burtoaie
nelia spune:
Salut! Sint libera, tati si Agata sint la sala (Octav face kendo scrima japoneza si probabil ca ar fi tare mindru daca fetita lui ar indragi acest sport). Eu nu pot decit sa ma bucur de cele citeva ore in care pot sa respir, mi-am facut o cafea si am venit sa stau de vorba cu voi. Spuneam ca un alt aspect al vietii canadiene in care am o anume experienta este cel al gradinitelor si mai nou al scolilor si al gasirii unui loc pentru puiuti. Eu am stat cu Agata acasa doi ani de zile si daca mai fac un copilas as sta tot atit. De fapt, ideal ar fi trei, dar in conditii normale, pentru ca aici copiii intra in comunitati de la citeva luni si devin astfel de timpuriu foarte... hmmm, sa zicem socializati, pentru ca vor trebui sa invete limba si limbile si mai sint alte citeva motive... parerea mea este ca e bine pentru viitoarea viata si adaptare a copiilor nostri sa inceapa gradinita de la 2 ani. Am spus ca ar fi ideal, stiu ca sint o gramada de mamici, care cu sufletul rupt in doua au fost nevoite sa-si duca odoarele la gradinita de la citeva luni. Si ca apoi au fost bolnavi primul an si s-au impartit cum numai ele stiu intre servici, copil si casa. Din punctul asta de vedere am avut, pot spune, noroc. Eu mi-am facut datoria, am inscris-o la toate gradinitele posibile si am astepta un loc un an de zile, am gasit vreo doua care nu mi-au placut pur si simplu, dar multumeam lui Dumnezeu de fiecare data cind ma duceam si intrebam si spuneau ca nu au loc. Vizitasem in iarna trecuta gradinita Dawson si imi ramasese sufletul acolo... si acum e si copilul acolo, sint foarte multumita, iar Agata e mai mult decit incintata, se simte bine si se vede asta prin faptul ca, daca ar fi dupa ea, nici la sase nu s-ar da dusa de acolo. Mai erau citeva gradinite de genul acesta, care mi-au placut cind le-am vizitat si la un moment dar ne-am spus, dom'le, gata cu cautatul, ne plac asta, asta si asta, cind vom gasi un loc acolo, atunci o voi da si apoi voi vedea ce voi face si eu. Dar aceasta hotarire a fost luata dupa ce am umbalt cu limba scoasa pe la toate usile si am inscris-o pe Agata pe 69 de liste de asteptare (nu e un criteriu, poti sa o inscrii pe una sau doua si sa ai noroc si pot sa o inscrii pe 200 si nu ai seamana foarte bine cu cautatul de servici si cu trimisul de CV-uri, Canada printre altele este o tara a sanselor, azi poti nimeri in ziua buna a patronului sau a celui de la Resurse umane si sa te duci acolo, fiind singurul candidat pe saptamina aceea si sa primesti o slujba cum nici nu visai, iar in alta zi poti sa nimeresti intr-un balamuc, cind sint zeci de candidati, cind nevasta patronului tocmai s-a gindit ca ar fi bine sa-si mai incerce norocul si alaturi de alt barbat... si sa ti se spuna imi pare rau, nu avem nevoie de dumneavoastra si asta pentru o slujba de zece ori mai proasta decit cea din primul caz ei, am exagerat si eu putin, dar numai pentru puterea exemplului, dar cred totusi ca lucrurile nu stau foarte departe de aceste exemple).
Deci ne-am fixat pe aceasta gradinita Dawson si am inceput sa cautam casa in jurul ei si uite-ne aici. In privinta gradinitelor trebuie sa fii foarte incisiv, sint liste de sute de copii care asteapta de un sau doi un loc. Nu stiu ce va iesi acum, de cind a venit Partidul Liberal la putere, dar mi-e teama ca va strica si lucrurile bune facute de cel Partidul Quebecos, profund socialiste, sint de acord, dar care au facut mult bine omului de rind. Hai ca iar ma intind...
In cazul concret al Irei, pentru ca vei veni aici cam in situatia in care erai anul trecut, eu cred ca ar fi bine sa sa faci cam asa, nu stiu daca e un sfat bun sau nu, oricind poate veni altcineva cu alta experienta si sa dea alt sfat de zece ori mai bun. Este doar o propunere:
In privinta bagajelor, noi am trimis vreo 20 de cutii cu vaporul, (nu stiu exact cit am platit, dar pot sa-l intreb pe sotul meu) pe adresa unui prieten din Montreal, cam cu doua saptamini inainte de a pleca si au ajuns fara nici o problema la doua zile dupa ce am ajuns noi. Am trimis si doua pachete pe care am scris FRAGIL si in care erau vase, oale, cani, pahare (nu e obligatoriu, gasesti si aici si la preturi convenabile, dar daca vrei sa nu te desparti de anumite chestii, e o solutie si asta). In rest, am avut dreptul la 4 valize mari, de 32 kg fiecare (pentru fiecare kilogram in plus va trebui sa platesti pe aeroportul Otopeni si destul de mult, nu stiu exact pentru ca eu am avut grija sa fie cit trebuia nu ma intreba cit mi-a luat sortarea lucrurilor si facutul bagajelor). Daca vrei, putem face in felul urmator: cintaresti cam ce ai vrea sa trimiti si te duci la posta internationala (pot afla adresa exacta, nu stiu amanunte pentru ca de acest aspect s-a ocupat exclusiv sotul si un prieten, eu doar sortam si faceam bagajele) si afli cit te-ar costa sa trimiti aceste cutii si in ce conditii. Imi spui suma si cam ce valoare si calitate au lucrurile trimise (pentru a poti prefera sa bei vin din pahare de cristal, ori aici acestea sint destul de scumpute) si eu pot arunca un ochi prin magazine si sa-ti spun cam cit te-ar costa aici (ma refer la lucruri mici, nu la pian si mobile ca nu ma pricep). si voi puteti hotari aici cum e mai bine, ca stiit de ce bani dispuneti si care e capacitatea voastra de a renunta la tabieturi si la lucrurile dragi. Electrice nu cred ca are rost sa-ti iei, noi am hotarit sa nu luam nimic electric, pentru ca avem citiva prieteni care au venit cu cite ceva si au stat cu ele in cutii vreo citiva ani, cind le-au trimis in tara la ai lor. Ca sa fie mai simplu pentru sufletelul nostru, noi nu am luat aproape nimic de suflet, le-am amabalat cu mare grija in haine si in cutii si le-am pus in boxa parintilor sotului... in speranta ca atunci cind vom avea casa naostra ne vom aduce totul ca sa ne simtim bine... puteti gasi o mie de motive pentru asta, ca aveti un copil mic care strica, ca va trebui sa va mutati des si va va fi greu, o mica minciuna poate, sau poate nu, dar la noi a mers, nu ne lipeses si daca da, imi aduc aminte cit de bine stau si ca oricind daca le vreau le pot aduce (spun asta pentru ca eu, de exemplu, am lucrat intr-o editura si am 'nspe mii de carti la care tin ca la ochii din cap). Am fost extrem de practici cind am plecat si bine am facut, ma mir si eu, ca noi sintem tocmai invers in mod obisnuit. Daca te hotarasi sa trimiti lucruri, iti stam la dispozitie cu adresa, poti avea incredere in noi ca le vom deschide pe toate pina veniti, ca sa ne satisfacem curiozitatea, dar nu vom fura nimic!
Apartamentul: inainte de a va gasi o casa, ar fi bine sa va analizati un pic mai mult decit de obicei si sa stiti exact ce cautati. Pentru ca eu stiu de la ce am plecat din Romania, dar nu stiu de la ce plecati voi. Spun asta pentru ca, in naivitatea mea, am crezut ca toti cei care hoataras sa emigreze in Canada (las la o parte studiile, bursele si alte chestii de genul acesta, ma refer doar la emigrarea cu acte) sint tineri in aceeasi situatie ca a naostra. Aveam sa aflu aici ca nu e deloc asa, am cunoscut tineri care au avut situatii materiale extrem de bune in Romania si au vindut tot si au hotarit sa plece in Canada, iar aici cind ajung e si normal ca nu le convine nimic, pentru ca, cu banii cu care vii nu-ti ajunge sa-ti asiguri de la inceput lux, ci un trai la limita decentei. Ori vii cu bani calculati pe mai mult timp, ori iti gasesti repede, repede o slujba cu un salariu mai mare decit ajutorul... altfel nu ai nici o sansa indiferent de cit de bun sau tare esti. Vorbesc doar de inceput... foarte greu de altfel si care poate dura intre doua saptamini si trei sau chiar patru ani, depinde de fiecare individ in parte (sper ca nu mai mult, pentru ca altfel nu are nici un rost sa mai stai pe aici dupa ce ai cetatenia canadiana!). Deci, evaluati-va un pic pretentiile si capacitatea de adaptare, numarati-va banii si vedeti de la ce porniti. Trebuie sa fiti foarte practici la inceput si foarte sinceri cu voi insiva. Apoi trebuie sa stiti daca veti avea nevoie de cursurile de limba si daca vreti in Montreal sau in imprejurimi. De exemplu, mie imi place cum au procedat doi prieteni de-ai nostri, cunoscuti aici, cu copil de doi ani, dar care au facut asa la sfatul unchiului lor, care este aici de vreo 20 de ani. Le-a spus nu va duceti pentru inceput in fundul Montrealului, veniti in centru aproape de una din cele doua universitati. Au ales chiar Centre ville, stau intr-un 11/2 (adica numai salon, faorte mare de altfel) si platesc cam cit pentru un 31/2 (un dormitor si salon), dar... au obtinut loc pentru cursurile de franceza la Univestitatea Berri-UkAM si sint la o aruncatura de bat de toate locurile unde trebuie sa ajunga petru acte si alte probleme de rezolvat. Cind nu ai masina, cind ai un copil mic, nu e chiar putin lucru. Deci exista doua zone foarte bune din acest punct de vedere, Centre ville (unde sint universitatile Berri UQAM franceza, McGill si Concordia engleza si citeva colegii bune si gradinite la fel) si cartierele din jurul Universitatii Montrιal... repet zone bune si scumpe). In rest, poti sa stai unde vrei, fiecare arondisment are propriile filiale pentru tot ce ai nevoie, colegii gasesti peste tot. Daca nu ai nevoie nici de studii, nici de cursuri de limba, atunci e mai simplu... poti sa stai oriunde si apoi sa alegi tu o zona care iti place si sa cauti o alta casa mai potrivita cu familia ta. E bine sa ai de la inceput o asemenea casa, care sa-ti convina macar pentru primii doi ani, pentru ca poti sa incepi sa te misti, adica daca inscrii copilul pe liste de asteptare la gradinetele din cartierul tau si apoi te muti, trebuie sa o iei de la capat apoi cu cartierul in care te-ai mutat. Noi stam intr-un cartier mai sarac si mai putin elegant, dar ne e bine pentru ca apartamentul e mare si frumos, pozitia foarte strategica sintem aproape de centru, de metrou, de vreo doua centre sportive etc. Spuneam ca noi avem un apartament mare, dar e gol, adica avem doar pat pentru Agata, o saltea pentru noi si o masa... daca nu gasiti o alta rezolvare, eu va primesc cu placere la noi, daca sinteti mai rustici si acceptati sa dormiti pe jos pe o saltea pe care o avem, dar nu e acasa. Pentru copil putem sa gasim un patut pe undeva, macar pentru citeva zile. Nu sintem in situatia de a ajuta sau de a primi noi veniti, in sensul de ajutor material si nu vom fi nici la vara, pentru ca spuneam ca prioritatile noastre sint un pic altele, dar moral putem fi un sprijin oricind. Nu stiu cind veniti, dar daca ati fi aici pe la jumatatea lui iunie, nu ar fi nici o problema sa va gazduim doua saptamini si inainte de a veni si dupa sa cautam ceva de inchiriat. Nu putem plati chirie pentru voi, ma refer la inchirierea in avans, dar daca sintei aici cu putin inainte de 1 iulie, pot sa incep sa ma uit dupa o casa cu putin inainte. Bineinteles ca va trebui sa vad si cum merg lucrurile cu casele, se gasesc din ce in ce mai greu case bune si preturile sint din ce in ce mai mari, criza de locuinte e mare, acum citiva ani cica nu era asa. De asemenea, eu stiu aici o gradinita foarte buna, in mediu familial, ieftina si tinuta de niste romani, care sint aici de mult timp si unde i-am gasit loc baietelului de doi ani ai prietenilor mai sus amintiti. Sint foarte incintati de aceasta gradinita, e foarte curat si au mare grija de ei, grupa e formata din 9 copii de toate natiile, inclusiv quebecosi, deci vorbesc in franceza cu ei si spre deosebire de Agata, in trei luni, copilul lor nu s-a imoblnavit deloc (una e sa stai la un loc cu 40 de copii si una cu noua!). Dupa Dawson, era gradinita mea preferata unde mi-ar fi placut sa o dau pe Agata, ar fi fost ca la bunici. Pot intreba daca mai au locuri din vara sau poate din toamna.
in legatura cu data venirii, ar trebui sa mergeti de indata pe la agentii si sa aflati care este perioada in care biletele sint mai ieftine si eventual sa faceti niste rezervari (le puteti anula daca nu va convin si sa faceti altele oricind). Noi am gasit pe ultima suta de metri niste bilete ieftine la KLM, dar am plecat la fel, adica grabiti si fara sa avem timp sa ne pregatim prea mult.
in privinta meseriei si a sanselor de a va gasi repede un servici nu stiu ce sa va spun... sint foarte putin implicata in aceasta chestiune, stiu doar ca se gaseste foarte greu un serviciu bun, dar nu e imposibil. Voi aveti niste meserii putin speciale si cred ca veti avea nevoie de ceva echivalari si examene pe aici pentru profesorat (de altfel destul de bine platit) si nu e deloc usor sa ajungi sa predai, dar reper nici imposibil. De asemenea, ar fi bine sa va pregatiti si pentru o schimbare de meserie, poate tot pe aproape sau macar pentru inceput... nu stiu ce sa va spun. Ma gindeam intr-o zi la voi petru ca la gradinita vine o data pe saptamina o muziciana ca sa-i initieze pe pitici in ale muzicii.., si o vedeam pe Irina noastra in locul ei (te-am vazut in poze, sic!). Vorbea bine franceza tipa, dar cu un accent ciudat, ceea ce m-a facut sa cred ca e venita si ea de pe undeva. Poate ca ati putea obtine ceva de genul acesta, macar cu contract si temporar cit au nevoie de tine si in timpul asta puteti cauta ceva mai bun sau studia. De asemenea, eu cred ca talentul e talent, nu foloseste o limba scrisa sau vorbita, decit cea a artei si a placerii... deci cred ca aveti mai sanse sa faceti un benevolat pe undeva, foarte bine vazut pe aici cind e trecut in CV... sau poate ma insel, asa am auzit (tot ce am scris la ultima liniuta, de fapt si la celelalte, sint doar niste pareri din unghiul meu de vedere... puteti sa veniti aici si din unghiul vostru sa vedeti cu totul si cu totul altceva). Deocamdata eu zic sa va limitati la lucrurile practice, necesare si concrete: limbi si iar limbi, bagaje, bilete, locuinta, ramas bun de la cei dragi (petreceti cit mai mult timp cu ei si beti toate berile posibile cu ei, taaaareeee mult va vor lipsi aici!), ramas bun de la cele dragi (am vazut ca sinteti iubitori de munte, ca si noi de altfel, pina plecati, trageti o raita prin ei si pentru noi, ne imbolnavim de dorul lor aici!). In rest, sanatosi sa fiti si sa va bucurati de micuta comoara pe care o aveti, este si va ramine cea mai importanta pentru amindoi si acolo si cind veti fi aici si oriunde ati fi. Si sint convinsa ca macar de dragul ei, veti gasi voi solutiile cele mai bune si mai rapide. Acum va pup, nu de alta, dar trebuie sa mai fac si eu ceva prin casa, ce credeati ca daca au pelact de acasa, tot timpul e liber numais pentru mine si DC?!? Nttt, trebuie sa fac curatenie, sa spal, sa calc, sa fac mincare... ca miine e ziua pentru familie, singura zi din saptamina in care sintem efectiv toti trei impreuna (astazi este doar o exceptie ca e liber tati). Pa!
Cornelia, mamica Agatei